Tăcerile mamei, pe care nu le-am știut asculta la timp

Sunt seri în care simți că nu mai poți păstra nimic în tine. Nici tăcerile, nici cuvintele, nici lacrimile care se încăpățânează să curgă... O astfel de seară m-a împins să scriu aceste rânduri... Mama a fost, este și va rămâne pentru mine cea mai pură formă de prietenie. Una tăcută, necondiționată, caldă, care nu c…

Suntem singure, dar întregi

Am aflat, nu demult, că în cercul meu mai larg al cunoștințelor, există voci care strecoară printre replici șoptite și conversații obosite ideea că femeile care nu au un bărbat alături sunt de compătimit. Culmea este că ne compătimesc tocmai cei ce trăiesc în relaţii de compromis, în căsnicii rutinate, şterse de lum…

Binecuvântarea de a fi așteptat...

Îți scriu… pentru că știu că nu mă vei asculta niciodată cu adevărat. Nu ai răbdare. „Nu ai timp.” Și, poate, nici nu crezi că vorbele mele contează. Când oamenii îmbătrânesc, în jurul lor se face tăcere. Li se închid porțile încet, fără zgomot, dar dureros... Cei care altădată îi sunau în fiecare zi, uită azi și să…

Pleci atunci când încetezi să mai speri

La un moment dat, niște prieteni foarte dragi mie au ajuns într-un punct critic în căsnicia lor. Îi știam bine pe amândoi, le fusesem aproape de-a lungul anilor și nu a fost nevoie să-mi spună ce nu merge în relația lor. Observasem, în tăceri, în gesturi, în cuvinte strecurate aparent fără greutate, cum se clatină cev…

Oricine poate face un tort acasă - și merită să încerce ❤️

Pe lângă scris, una dintre marile mele pasiuni este gătitul. Îmi place să petrec timp în bucătărie, să descopăr combinații noi, să simt aromele și texturile transformându-se sub ochii mei. Iar cel mai mult îmi place să fac torturi și prăjituri pentru cei dragi. Mă relaxează procesul, ador mirosul de blat copt care u…

Nu poți scrie fără să simți

Nu poți scrie fără să simți.  Poți așeza cuvintele în rânduri cuminți, poți îmbrăca frazele în cele mai frumoase haine, dar dacă nu bate în ele o inimă - rămân goale, ca niște scrisori fără destinatar. Scrisul adevărat nu se naște din ceea ce știi, ci din ceea ce te doare, te înalță sau te arde în tăcere. Vine din c…

Păstrează-l, dragă! Eu știu că merit mai mult

Cu ani în urmă, am trăit o iubire care părea statornică, liniștită, curată. Nimic nu prevestea sfârșitul. Ne înțelegeam, trăiam în armonie, nici prin gând nu mi-ar fi trecut că inima lui se îndrepta încet spre altcineva, fără ca eu să simt măcar o adiere de neliniște. Și totuși, într-o zi, fără o discuție onestă, fă…

Poți și meriți mai mult

Dragii mei prieteni și cititori, Astăzi, cu inima plină de bucurie, vă împărtășesc o veste bună: cartea „Poți și meriți mai mult” a prins aripi și a plecat în lume! Această carte s-a născut din dorința profundă de a vă dărui nu doar pagini scrise, ci o punte spre voi înșivă, spre forța și frumusețea pe care le purtaț…

Despre detractorii mei...

Nu mi-am dorit niciodată să vorbesc despre detractorii mei. Nu merită timpul vostru, nici energia mea. Însă, după mai bine de zece ani de atacuri neîncetate, am simțit că vă datorez o explicație, mai ales celor care au fost martorii acestor atacuri sau chiar vizați de ele. La început, am încercat să îi ignor, așa c…

Oameni care nu ne (se) uită

Cu ani în urmă, am locuit, pentru o scurtă perioadă, într-un apartament la etajul trei al unui bloc. Nu cunoșteam aproape pe nimeni dintre vecini, doar șeful de scară și o vecină curioasă, un fel de „cameră de supraveghere” a blocului. Ea știa tot: cine intră, cine iese, cine are musafiri sau cine nu plătește întreț…