Iubirea te învață – o nouă ediție, îmbunătățită și adăugită

Dacă m-ar întreba cineva ce culoare are sufletul meu, i-aș spune să citească Iubirea te învață . Cred că ar descoperi în paginile ei multe dintre nuanțele care mă alcătuiesc, de la cele mai delicate și senine până la cele pe care viața le-a așezat acolo prin iubiri, dezamăgiri, bucurii, pierderi și învățăminte. M-am…

Mai bine o absență sinceră decât o prezență fără suflet

Mi s-a spus, de curând, că am devenit cam pesimistă în ceea ce privește relațiile dintre oameni și, mai ales, prieteniile. Că mă izolez, că cercul meu devine din ce în ce mai mic și că, poate, ar trebui să fiu mai îngăduitoare cu imperfecțiunile celorlalți. M-am gândit la asta. Și nu pot spune că observația este cu to…

Iartă-mă, mamă!

Când am publicat această poveste pe Facebook, i-am rugat pe cei care o vor citi să încerce să nu judece omul care și-a deschis sufletul în fața mea. Nu pentru că greșelile lui ar trebui scuzate, nici pentru că ceea ce s-a întâmplat nu ar fi dureros, ci pentru că femeia aceasta nu mi-a scris ca să se justifice. Mi-a s…

Nu trebuie să știi tot despre mine

Oare de ce se simt unii oameni lezați, excluși sau chiar trădați atunci când nu le spui tot ce faci? De ce au impresia că, dacă fac parte din viața ta, trebuie să știe ce îți cumperi, unde pleci, cu cine te vezi, ce planuri ai, ce decizii iei, prin ce probleme treci, dacă te-ai despărțit, dacă te-ai împăcat, dacă ur…

Femeia care se pune mereu pe ultimul loc

Rețelele de socializare sunt pline de oameni care explică, sfătuiesc sau chiar dau verdicte despre cum ar trebui să fie o femeie. Cum să vorbească, cum să se îmbrace, cum să-și crească copiii, cum să-și trateze soțul, cum să fie răbdătoare, delicată, înțelegătoare, gospodină, elegantă, discretă și lista poate continua…

Lucrurile mici care cresc oameni mari

De fiecare dată când cineva încearcă să sădească în sufletul unui copil primele semințe ale responsabilității, se găsește aproape inevitabil o voce care să murmure că acel copil este grăbit, că i se răpește copilăria, că va avea destul timp, mai târziu, să învețe ce înseamnă disciplina, grija, echilibrul. Așa s-a întâ…

Limitele nu distrug prieteniile, ci le cern

Obișnuiam, cândva, să mă frământ de fiecare dată când simțeam că cineva se distanțează de mine. Îmi puneam la îndoială felul de a fi, îmi reproșam că poate sunt prea sensibilă, prea categorică, prea drastică uneori. Mă întrebam, aproape obsesiv, cu ce aș fi putut greși, ce aș fi putut spune sau face de a deranjat, de …

Când obiectele devin pretexte pentru ură

Recunosc, nu înțeleg pe deplin de ce anumite persoane publice simt nevoia să facă videoclipuri în care își expun lucrurile de lux proaspăt cumpărate (poșete, haine), ca și cum simplul act al achiziției ar trebui validat public, filmat, arhivat și aplaudat. Pot înțelege, însă, atunci când o geantă anume a fost un vis…

EROS - O poveste care își găsește, în sfârșit, drumul spre voi

Dragii mei prieteni și cititori, Sunt povești care te așteaptă ani întregi până reușești să le scrii. „ Eros ” este una dintre aceste povești. A venit spre mine încet, cu răbdarea unei amintiri ce refuză să se stingă, ca o bătaie  discretă în ușa inimii, care m-a făcut să mă opresc, să respir adânc și să ascult. Am …

Nu, nu sunt egoistă. Doar am învățat să spun "nu vreau"

De câțiva ani buni încerc să înțeleg ce anume îi face pe unii oameni să creadă că sunt o prioritate pentru ceilalți. Mai exact pentru mine. Mă refer la acei oameni care nu fac parte din viața mea, oameni cu care nu am legături reale, care nu au fost vreodată prezenți atunci când aveam nevoie de sprijin, care nu mi-au …