Într-o împrejurare anume mi-a venit în
minte următorul gând: dacă aş şti că scriu ultima oară ceva, oare ce le-aş
scrie cititorilor mei? Ce le-aş spune?
Răspunsul a venit imediat. Primul lucru pe
care l-aş scrie ar fi: „Vă mulţumesc!” Le-aş mulţumi tuturor celor care m-au
citit pentru fiecare clipă pe care au petrecut-o ca să îmi cunoască gândurile.
Le-aş mulţumi pentru fiecare gând bun trimis, fiindcă toate gândurile bune
primite au fost pentru mine ca nişte mângâieri. Le-aş mulţumi pentru momentele
în care au avut răbdare să îmi regăsesc pacea şi optimismul și pentru faptul că
nu s-au grăbit să mă judece și să mă părăsească atunci când nu am fost pe
placul lor.
Apoi, le-aş spune cât sunt de minunaţi. Da,
le-aş aminti că fiecare în parte este o minune, că fiecare are ceva frumos,
ceva unic de dăruit și mai ales că fiecare are dreptul la fericire! Aş încerca
să îi conving să renunţe la complexe şi la prejudecăţi, să nu îşi mai impună
limite şi interdicţii, să trăiască din plin tot ce le oferă viaţa, să se bucure
de fiecare clipă şi să înveţe din fiecare deziluzie. Le-aş mai spune că
frumuseţea nu e definită de un chip într-un anume fel, nici de un corp armonios
şi în niciun caz de machiaj, de haine sau de bijuterii frumoase. Şi că bogăţia
unui om nu se măsoară în lucrurile pe care le are, ci în comorile pe care le
poartă în suflet şi în faptele lui bune, în toate cuvintele prin care a oferit
învăţătură, mângâiere, speranţă, curaj, dar şi în momentele în care s-a dăruit
semenilor lui. Aşa cum a ştiut. Aşa cum a putut.
Le-aș spune să ierte și să uite ceea ce i-a
rănit, să își elibereze sufletele de toată încărcătura negativă și de durerile
nemeritate.
Şi le-aş mai scrie oamenilor care mă citesc
că nimic nu este imposibil în viaţă, că niciodată nu e prea târziu să devină
cine doresc să fie, că pot trăi într-o lună ceea ce nu au trăit o viaţă, că pot
iubi cu o pasiune nebună chiar şi după ce au trecut cu mult de a doua tinereţe,
că bătrâneţea nu e decisă de vârsta biologică şi că tinereţea este o stare a
sufletului - una care nu îţi fură curajul de a face lucruri, nici bucuria de a
trăi intens.
Le-aş mai scrie că omul decide cât de
fericit şi de împlinit este şi i-aş asigura că nu au nevoie de mult pentru a
avea totul şi nici de titulaturi şi de funcţii pentru a fi cineva.
Şi le-aş mai scrie că îi rog să nu se mai
irosească pentru lucruri mărunte, să preţuiască fiecare minut al vieţii, să se
bucure de natură, să caute compania oamenilor buni, să râdă cu toată inima şi
să plângă atunci când sufletele le sunt încărcate cu dureri şi regrete.
I-aş sfătui să nu amâne nimic, să spună cât
mai curând acel „Iartă-mă!” și acel „Te iubesc!” pe care le țin ferecate în
suflete, de teama că vor fi respinși.
Și neapărat le-aș cere iertare dacă
vreodată nu am avut răbdarea pe care ar fi trebuit să o am, dacă nu am știut să-i
ascult, dacă nu am fost capabilă să transmit ceea ce mi-aș fi dorit, dacă
printr-un cuvânt nelalocul lui am furat pacea vreunui suflet.
Probabil că aş scrie mult încercând să
cuprind tot ceea ce aş vrea să le spun, dar scriind am realizat că tocmai ele,
cuvintele, sunt atât de neînsemnate şi de sărace atunci când vrei să exprimi cu
ajutorul lor sentimente grandioase, cum ar fi dragostea, respectul,
preţuirea...
Şi nu, nu mi-aş lua lua rămas bun. N-aş
spune că e ultimul text pe care îl scriu, nu m-aş smulge din sufletele
cititorilor mei, ci le-aş lăsa speranţa că voi reveni într-o zi să scriu din
nou pentru ei.
Dar le-aş spune că pentru mine nu au fost
simpli străini, că am crezut în ei, că tot ce am scris a fost scris din iubire
pentru ei, cu iubire pentru ei, cu sufletul deschis și cu încrederea că mă
destăinui celor mai buni prieteni.
Şi le-aş dori să aibă parte de tot ceea ce
iubesc, să fie protejaţi de Dumnezeu, să nu cunoască teama, singurătatea şi
durerea, să se bucure din plin de viaţă, de tot ce e frumos, de oameni, de pace
şi de toate şansele care li s-au dat.
Apoi m-aş semna cu câteva lacrimi, pe care
ei nu le-ar vedea, dar care ar uda florile pe care eu le-am sădit în sufletul
meu, special pentru oamenii minunaţi care m-au citit.
Vă iubesc și vă mulțumesc pentru că faceți
parte din lumea mea frumoasă! 