Fluturi vol. 3 - Irina Binder


Fluturi volumul 3 - Irina Binder

Numar de pagini: 352
Format: 130 x 200
Editie: Necartonata
Greutate: 0.35 Kg
Editura: Bookzone
Anul publicarii: 2023
ISBN: 9786303051628


Cumpără cartea Fluturi vol.3 de Irina Binder de la librăria ta preferată aici:

Citește despre carte:

Romanul Fluturi, un fenomen fără precedent, aduce, odată cu volumul trei, noi episoade ale poveștii de iubire dintre Irina și Robert. Protagoniștii se confruntă acum cu tensiuni ireconciliabile și cu sentimente devastatoare. Irina Binder își poartă cu magie cititorii prin meandrele unor suflete mistuite de pasiuni puternice și de slăbiciuni profund umane. Ce va prevala: fiorul iubirii unice și desăvârșite sau simțul datoriei față de cei dragi? Oare iubirea adevarată este imposibilă?


Vă rog să nu uitați că viața este un dar și, ca orice dar, trebuie pretuită și împărțită doar cu cei care merită. Care vă merită. Fiți pace, bucurie și iubire și vă asigur că viața vă va răsplati cu povestea minunată pe care o meritați!

A voastră, până la sfârșit,
Irina Binder


Fragmente din carte:

Pentru mine, în schimb, nu exista un mincinos, un prefăcut și un trădător mai mare decât el. Dar în pofida faptului că mă dezamăgise și mă rănise cum nu o mai făcuse nimeni vreodată, nu puteam să‑l urăsc. Eram supărată pe el și simțeam nevoia să îl torturez cu reproșuri, să-l fac să‑mi simtă toată durerea, să simtă gustul amar al vinovăției, dar știam că asta nu mi‑ar fi adus mie vreo alinare. Îmi era ciudă că nu‑l puteam urî, fiindcă aveam impresia eronată că dacă l‑aș fi urât sau dacă măcar nu l‑aș mai fi iubit, suferința mi‑ar fi fost mult mai ușoară.
Când cineva ne rănește, avem tendința să căutăm alinare în brațele protectoare ale cuiva care ne iubește și în care avem încredere. Eu nu mai aveam brațe primitoare care să‑mi ofere liniște și siguranță. Aveam doar brațele imaginare ale tatălui meu pentru a mă adăposti…
Îl priveam pe omul care mă dezamăgise cel mai tare, iar el avea un aer vinovat, spăsit și resemnat. Nu‑și ridica privirea și aveam impresia că nici măcar nu respiră. Stătea ca un condamnat care își așteaptă îngrozit sentința.
Mi‑am amintit de îndată de tatăl meu, care îmi spusese cândva să nu‑l lovesc niciodată pe un om aflat la pământ, oricât de gravă ar fi fost greșeala lui: „Învață să‑ți stăpânești furia și dorința de a‑l pedepsi pe cel care te‑a rănit. Când omul e la pământ sau într-un mare pericol de a-și pierde sufletul, are nevoie de ajutor și de mângâieri, nu de lovituri.”


Oamenii nu ne aparțin – asta aveam eu să învăț în urma experiențelor trăite în ultimii ani. Învățasem că nu ne aparțin nici măcar oamenii pe care îi iubim cel mai mult, cei cărora ne dăruim în totalitate, cei cărora simțim că le suntem, dar și care ne sunt în inimă pe vecie. Învățasem că nu ne aparțin nici părinții, nici copiii, nici prietenii. Nimeni.
Cu toate că uneori ne promit că ne vor însoți până la sfârșitul drumului nostru, oamenii au dreptul să ne abandoneze, oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot părăsi fără niciun motiv și pot alege să privească înspre alte orizonturi, singuri sau alături de alți oameni. Sau pot muri. Pe neașteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar și copii fiind.
Putem fi abandonați și părăsiți fără niciun preaviz. Unii oameni vor încerca să ni se smulgă din suflet cu o brutalitate imposibil de înțeles și greu de suportat. Uneori vor reuși, alteori ne vom încăpățâna să‑i păstrăm în suflet, fiindcă suntem dependenți de ei și fiindcă nu știm să trăim fără ei. Și fără să reușim să învățăm vreodată că am putea avea o viață numai a noastră în lipsa lor. Oricât de silitori am fi.


Cumpără cartea Fluturi vol.3 de Irina Binder de la librăria ta preferată aici: