Iartă-te, mamă!

Iartă-te, mamă, pentru puținele clipe în care ai îndrăznit să te bucuri de ceva! Cum ai îndrăznit?...

Iartă-te pentru atunci când ai avut curaj să savurezi o prăjitură, iartă-te pentru că după ani de zile ai mers la o piesă de teatru, iartă-te că ți-ai cumpărat un ruj bun! La ce ți-au folosit?...

Iartă-te pentru că îți dorești un pat comod și o lenjerie brodată, iartă-te că visezi și tu la lucruri lumești și firești, la o vacanță, la puțină mângâiere, la puțină iubire... Tu? Ce curaj!...

Iartă-te pentru prea puținele zile în care nu ai reușit să faci tot ce trebuia, pentru atunci când ai fost prea obosită, pentru rarele momente în care ai spus „Nu!”, pentru atunci când nu ai mai putut să le duci pe toate. Pentru că ești om...

Iartă-te pentru tot ce nu ai reușit să oferi, iartă-te că nu ai avut cum să te împarți la o mie, ci doar la toți oamenii pe care i-ai iubit! Și n-au fost puțini cei dragi...

Iartă-te pentru puținele clipe în care ai reușit să ațipești după amiaza, pentru prea rarele momente de liniște de care te-ai bucurat. Pentru că ai avut nevoie, altfel ai fi renunțat și la ele...

Iartă-te, mamă, pentru toate reproșurile care ți s-au făcut, iartă-te pentru tot ce nu ai reușit să duci până la capăt atunci când credeai că ești supraom. Nu erai. Erai doar o mânuță de femeie...

Dar iartă-te, mamă, și pentru toate paharele de șampanie nebăute, pentru toate zilele în care nu ți-ai alocat timp să te aranjezi ca să te simți frumoasă, iartă-te pentru fiecare dată când nu ai folosit parfumul tău scump, știind că dacă îl vei consuma nu-ți vei mai lua altul! Ai renunțat la bucurii mărunte dar esențiale pentru tine...

Iartă-te și pentru durerea de oase pe care ai dobândit-o dormind ani la rând pe canapeaua incomodă din sufragerie, doar pentru a le asigura celor dragi un somn odihnitor și intimitate. Pentru că te-ai gândit numai la ceilalți...

Iartă-te pentru mâinile și picioarele obosite după atâția ani de trudă și iartă-ți ridurile cu care te-ai trezit într-o bună zi pe chip! Pentru că timpul nu te-a iertat atunci când tu erai prea ocupată să-i faci pe alții fericiți...

Iartă-te și pentru toți pantofii pe care nu ți i-ai cumpărat, considerând că ai tăi încă mai sunt buni așa tociți cum erau și că ai preferat să le mai cumperi celor dragi încă o pereche, chiar dacă aveau destule. Ca să fie ei mulțumiți și mereu în pas cu moda...

Iartă-te pentru că ai fost la coafor doar când a trebuit să mergi la vreun eveniment (rar!), pentru că ai renunțat la atât de multe, pentru că ți-ai amânat fericirea și ți-ai abandonat atâtea visuri proprii! Visurile celorlalți erau mereu mult mai mărețe și mai importante...

Iartă-te pentru toate cireșele pe care nici măcar nu le-ai gustat doar pentru a le lăsa celor dragi și iartă-te că în toată viața ta ai văzut marea de prea puține ori! Sau chiar deloc...

Iartă-te pentru că de multe ori casa ți-a fost ca un loc de muncă, ca o închisoare ori ca un hotel sau ca un restaurant pentru alții, ca un refugiu pentru sufletele rănite, și atât de rar ți-a fost ca un cămin, ca locul în care să te bucuri și să-ți găsești liniștea! Pentru că niciodată nu era vorba despre tine ci numai despre alții...

Iartă-te pentru toate momentele de singurătate, pentru că doar ție ți-a fost dor când cei dragi se bucurau de viață departe de tine. Ai avut prea mult suflet...

Iartă-te că ți-ai ascuns durerile și temerile, că nu ai îndrăznit să te plângi, că ai lăcrimat pe ascuns, că nu te-a mângâiat nici vântul când ți-a fost rău, că nu te-a știut nimeni când nu ai mai putut, că nu ți-a adus nimeni când nu ai avut! Pentru că nu ai vrut să fii povară nimănui, ci numai lumină...

Iartă-te pentru că ai crezut că ai doar îndatoriri, nu și drepturi, iartă-te pentru că ai crezut că trebuie doar să oferi, nu și să primești, iartă-te pentru că ai considerat că nu ți se cuvin atât de multe lucruri! Erai mereu ultima pe lista priorităților...

Iartă-te, mamă pentru că acum, târziu, ți-ai amintit că ești femeie și că viața nu înseamnă doar să muncești și să oferi altora totul. 

Iartă-te pentru că le-ai aparținut tuturor, dar ție prea puțin. Asta se numește dăruire...

Iartă-te pentru toate momentele în care nu ai fost înțeleasă, pentru atunci când ai fost alungată, pentru atunci când în loc să fii întâmpinată cu iubire ai avut parte de răceală. Oamenii greșesc, dar tu i-ai iubit și dincolo de erorile lor...

Iartă-te că ai trăit pentru ceilalți și că i-ai iubit pe toți mai mult decât pe tine!

Iartă-te că ai cerut prea mult de la tine și prea puțin de la alții.

Iartă-te pentru că te-ai irosit, te-ai neglijat și ți-ai abandonat sufletul.

Iartă-te pentru toate momentele în care nu ți s-a spus „Mulțumesc!”, „Iartă-mă!”, „Mi-e dor de tine!”, „Ești minunată!”, „Te iubesc!”. 

Iartă-te pentru toate așteptările, pentru toate renunțările, pentru toate neputințele tale! 

Iartă-te că ai tăcut atât, că ai iertat atât, că ai uitat atât! 

Iartă-te că ai fost mai bună decât ceilalți, că ai avut o inimă mai generoasă ca a altora, că ai simțit mai mult decât ai spus cu voce tare și că ai iubit mai presus de tine.

Iartă-te, mamă! Iar pe noi iartă-ne pentru că nu am știut ce înseamnă o mamă!

Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 

Despre minunata întâlnire de la Dublin

Dragii mei,

azi vă voi povesti despre o experiență minunată și anume întâlnirea cu cititorii mei din Dublin, care a fost în 26 mai, chiar de ziua românilor de pretutindeni.

Am mers acolo invitată de Organizația "Grupul Românilor din Irlanda"/"Romanians in Ireland"  un grup de oameni deosebiți care se străduiesc să le ofere românilor de acolo evenimente culturale deosebite, dar și sprijin la nevoie. 
Domnul Marius Maroșan, fondatorul grupului, a primit titlul de cetățean model al Dublinului, datorită implicării în problemele comunității (puteți citi despre asta aici: Articol Marius Maroșan
Marius face parte și din Consiliul Românilor de Pretutindeni și se zbate pentru problemele Diasporei, participând la diverse întâlniri cu reprezentanții instituțiilor din România și chiar la Parlamentul European. Eu am rămas profund impresionată de implicarea lui în problemele românilor, mai ales că muncește mult și are o familie superbă (are 3 copii minunați!).

Organizația a înființat și o bibliotecă cu cărți în limba română  Carte pentru suflet și minte și aplaud frumoasa lor inițiativă! Îmi amintesc de anii în care am locuit în Germania și când mi-aș fi dorit posibilitatea să am acces la cărți în limba română, dar nu am avut. Veți găsi acolo și cărțile mele (și de împrumutat, dar și de cumpărat).

De românii din Dublin  am fost primită cu multă căldură. Dacă ar fi fost după mintea lor mi-ar fi arătat în 4 zile toată Irlanda, nu doar tot Dublinul - care este un oraș absolut senzațional. 
În ziua în care am ajuns în Dublin am fost darul unei cititoare (Ioana) care împlinea 30 de ani și care și-a serbat ziua în casa unor prieteni români, o casă superbă la periferia Dublinului, într-o zonă verde splendidă.
În următoarea zi am vrut să bat orașul pe jos, așa cum îmi place să fac atunci când merg în orașe europene și astfel am parcurs vreo 17 km vizitând și făcând cumpărături. Am avut alături două prietene foarte dragi Isa și Feli și pot spune că ne-am distrat minunat.   

Întâlnirea cu cititorii mei a fost duminica. Nu m-am așteptat ca atât de mulți români din Dublin să mă citească, iar acolo am aflat că sunt mult mai mulți, dar nu au reușit să vină din diferite cauze.
Am avut surpriza să descopăr că și doamna ambasador Manuela Breazu ne-a onorat cu prezența. A fost o bucurie să o cunosc pentru că este o persoană încântătoare!  
O altă persoană minunată ne-a fost alături: doamna doctor Diana Finnegan, o româncă frumoasă care susține evenimentele Organizației și care a înființat DF Medical Centre, prima clinică multidisciplinară românească din Irlanda. La eveniment am aflat că această clinică își dorește să ajute și să susțină și femeile abuzate (un subiect despre care am și vobit pe parcursul întâlnirii). 
Tot în Dubin am mai cunoscut încă un om minunat, pe Alexandru Soare, cel care a înfiițat o firmă de recrutări și care ajută românii să-și găsească locuri de muncă. Îl găsiți aici: Equal People Recruitment. 

M-am bucurat să aflu că românii din Dublin au sprijin din partea ambasadei, că au susținere în problemele juridice și că sunt uniți.  

Întâlnirea a fost ca un dialog relaxat între prieteni. Le-am vorbit românilor de acolo despre ce înseamnă "acasă", despre mine, despre diferite experiențe personale, iar ei mi-au pus întrebări la care le-am răspuns cu toată sinceritatea. Mi-a plăcut enorm energia publicului și sensibilitatea lui și am plecat de acolo cu sufletul plin de căldura cu care m-au copleșit și cu sentimentul că am lăsat în urmă prieteni pe care îi cunosc de-o viață.

Vă mulțumesc mult tuturor celor care ați făcut posibilă întâlnirea noastră: familiei Maroșan, familiei Modirca, Tinei și lui Ciprian, Florinei Avram, Dianei Finnegan și tuturor membrilor organizației! Mulțumesc, Marius Modirca pentru cele mai bune brioșe pe care le-am savurat vreodată! :) 
Mulțumesc, Alexandru Soare pentru exemplul frumos de român pe care-l dai! 
Mulțumiri publicului superb și cald pentru dragostea cu care m-a primit și m-a urmărit! Am legat prietenii frumoase și durabile și pentru asta mă pot considera binecuvântată! 
Am promis că voi reveni la Dublin cu ocazia lansării noului roman, dar și pentru a susține o conferință în care vom dezbate 3 subiecte esențiale: Cine suntem?, Cum trăim? și Pe cine iubim? Scopul acestei întâlniri va fi să realizăm ce e important în viață și cum să devenim puternici și cea mai bună variantă a noastră. 
Abia aștept să-mi revăd prietenii de acolo și să-i cunosc și pe cei care nu au reușit să vină în 26 mai. 

Dublin este o amintire minunată despre suflete minunate, despre români care ne fac cinste peste hotare și despre prietenie! 
Vă iubesc și vă mulțmesc pentru amintirile de neuitat!  
  

Povestea întâlnirii de la Cluj

Alexandra: "La conferința de la Cluj Irina Binder a strălucit pur și simplu și a arătat cât de mult își merită dragostea publicului. Am văzut o Irina sinceră și incredibil de caldă care a transmis multă iubire. A urcat pe scenă și a cerut să vadă publicul din sală, apoi ne-a arătat cât de mult iubește oamenii. Cu o naturalețe și gingășie cuceritoare, dar și cu mesaje profunde transmise publicului, Irina ne-a dovedit că are multe de spus și că nu degeaba este cea mai citită și vândută scriitoare din ultimii ani, dar și cea mai iubită persoană publică. [...] Am fost la multe lansări de carte și evenimente, însă la nici o personalitate nu am simțit atâta dragoste și căldură cum am simțit la Irina."

Ana-Maria: "Nu mi-am imaginat vreodată că este posibil să stai un minut cu un om și să nu te poți despărți de el. Am plâns tot drumul până acasă după ce m-am despărțit de Irina..."

Mirela: "O să fiu sinceră și o să recunosc că uneori prin scrierile ei am perceput-o pe Irina Binder ca fiind arogantă, dar când am cunoscut-o am descoperit cel mai modest și mai cald om pe care l-am cunoscut. M-a uimit cu sinceritatea cu care a vorbit publicului și cu bunătatea ei. Fata asta respiră iubire și transmite iubire prin fiecare silabă! La sfârșit s-a format un rând de sute de persoane care așteptau pentru autograf, iar Irina s-a ridicat de pe scaun pentru a îmbrățișa fiecare om! Am crezut că va obosi până voi ajunge eu la ea, dar când mi-a venit rândul ea a deschis brațele și m-a întrebat: "Cum te numești și de unde vii, fată frumoasă?" Am avut impresia că m-a îmbrățișat o mamă, nu o persoană străină. [...] 

Roxana: "Irina este exact cum mi-am imaginat-o: caldă, iubitoare și are cea mai blândă voce, iar îmbrățișarea ei parca îți dă putere!"

Acestea sunt câteva impresii de la evenimentul de la Cluj, statusuri în care am fost etichetată.

Nu știu cum s-a văzut povestea din sală (da, întâlnirea de la Cluj a fost o poveste), dar de pe scenă s-a văzut minunat! Nu m-am așteptat să văd atâția oameni frumoși la un loc, oameni care au venit să mă cunoască, unii străbătând sute și chiar mii de kilometri pentru a ajunge la Cluj. 

Evenimentul a început cu un recital susținut de Trupa lui Bunu, niște copii senzaționali, talentați și plini de energie. Apoi, Dan Pantiș, care nu-mi este doar bun prieten ci și cântărețul meu preferat de folk, a cântat două cântece pe versurile poetei inimii mele: Camelia Radulian. Camelia mi-a fost alături la eveniment, venind tocmai din Craiova ca să mă susțină. 

Alături de mine au fost și câțiva dintre cei mai dragi prieteni, veniți tocmai din Brașov, Craiova, Tulcea, Oradea, Dîmbovița, dar am simțit și susținerea celor care nu au putut fi prezenți.

Am avut alături și echipa Editurii For You, cea mai tare editură, cu care am o colaborare de peste 5 ani și de care mă leagă o prietenie foarte frumoasă. 

Trupa lu Bunu mi-a făcut o surpriză și m-a invitat pe scenă să cântăm "Nebun de alb", cântecul îndrăgitului interpret de folk Emeric Imre, pe versurile lui Adrian Păunescu. Am cântat cu teamă să nu acopăr vocea talentatei și superbei soliste Dana Patricia Novăcescu. 

Când a venit rândul meu să urc pe scenă pentru a-mi susține conferința am avut senzația că mă aflu în fața unor prieteni. Am cerut să se aprindă luminile în sală, fiindcă mi-am dorit să văd oamenii, să văd fiecare chip. Am fost copleșită să descopăr că au venit atât de mulți oameni la întâlnirea cu mine, deși aflasem că în Cluj se desfășurau în același timp 4 evenimente frumoase, greu de refuzat. 

Am simțit din sală o energie fantastică, am simțit susținere și bunătate și nu am avut deloc emoții. Am vorbit cu sinceritate și cu mult drag, ca și cum le-aș fi vorbit celor mai buni prieteni. Nu am avut niciun discurs pregătit, am vrut să fie totul natural, așa cum i-am obișnuit pe prietenii mei și prin scrierile mele. 

Am văzut priviri pline de admirație, dar eu am admirat cu toată ființa fiecare om pe care am reușit să-l privesc. De pe scenă se vedea minunat! Chipuri senine și atâta frumusețe, încât mi-a fost greu să ofer pe măsura frumuseții oamenilor din sală. 

La sfârșit publicul a făcut un rând interminabil și, cu o răbdare de fier, a așteptat peste două ore să ia un autograf de la mine. Am îmbrățișat fiecare persoană care a urcat pe scenă și am reținut fiecare chip. Niciodată nu am fost îmbrățișată de atât de mulți oameni și cu atâta iubire. Am plecat de la eveniment cu sufletul plin și cu amintirea unor oameni care au crezut în mine, care mi-au oferit prietenia lor și cărora le datorez tot ce am eu mai bun. 

Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost la eveniment! Știu că ați făcut eforturi să fiți acolo, unii dintre voi ați venit din orașe îndepărtate, chiar și din alte țări și nu vă pot spune cât apreciez asta! 

Vă mulțumesc pentru toate florile, scrisorile, darurile și pentru toate complimentele sincere pe care mi le-ați făcut! Vă mulțumesc celor care mi-ați lăsat câteva impresii în album! 

Vă mulțumesc că mi-ați fost alături în proiectul caritabil pentru care ne-am întâlnit! 
Mi-ați lăsat scrisori și bilete cu întrebări, vă promit că voi răspunde la toate într-o altă postare aici pe blog.

Ce m-a impresionat cel mai mult: frumusețea publicului.
Ce m-a emoționat cel mai tare: o persoană care mi-a spus că a venit de dragul cuiva care mă iubea nespus și care în decembrie a murit.
Ce nu mi-a plăcut: că timpul  a trecut prea repede și nu am reușit să spun tot ce mi-ar fi plăcut să vă spun și să ne cunoaștem mai bine.

Mulțumiri:
- Organizatorilor: dlui Ion Novăcescu (novacescu.ro) și dnei Andrea Ilyas, doi oameni extraordinari și foarte dedicați scopurilor frumoase
- Fabrica de lideri (stați cu ochii pe ei, au proiecte foarte frumoase)
- Fundației Armonia - cu sprijinul căreia acest eveniment a suținut un act caritabil
- Sponsorilor: NTT DATA (care susțin foarte multe evenimente), Farmec (minunate produsele lor!), Hotel Opera Plaza (un hotel superb unde voi reveni cu drag!),  Mobila Dalin (foarte frumos mobilierul lor!), World Class România (neapărat să faceți sport!) :)
- Editura For You - cea care mi-a publicat cărțile Fluturi și Insomnii
- Fotografilor Cosmin Lucian Ignat și Bianca Demian
- Cinema Florin Piersic , PMA Invest, Cluj AM.RO, Păpădie events, Radio Napoca Fm  și Berăria Culturală.

Vă mulțumesc cu tot sufletul, tuturor!