Tocmai asta e. Nu trebuie să miroşi a tocăniţă cu multă ceapă călită, decât strict în timpul în care o găteşti. Iar dacă totuşi alegi să miroşi la fel şi după ce ai terminat de bucătărit, n-ar trebui să te aştepţi ca el să te adulmece ca pe un buchet de zambile proaspăt culese.
Nu înţeleg de ce, după o perioadă de relație (de cuplu), unele femei nu se mai îngrijesc. Se obişnuiesc cu ideea că bărbaţii lor sunt oricum ai lor şi le cunosc deja şi nu mai încearcă să fie misterioase, frumoase şi feminine.
Cum ar putea să te perceapă un bărbat dacă îl întâmpini mirosind a mâncare, transpirată şi îmbrăcată într-un trening lălâi sau cu nişte haine de "stat prin casă", eventual și destrămate sau pătate? Am scris mai demult un articol despre îngrijirea personală şi spuneam acolo că nu le înţeleg pe femeile care nu îşi acordă puţin timp pentru ele, care par că nu găsesc nicio plăcere în a se îngriji şi a se răsfăţa cu băi calde şi creme parfumate. Iar acum mă întreb de ce unele femei nu îşi mai doresc să fie frumoase? De ce după ce îşi termină treburile prin casă nu fac un minimum de efort să fie aranjate şi îmbrăcate drăguț, feminin, fie şi cu un capot sau o cămașă de noapte, dar frumoase?
"Iubitul meu parcă nici nu mă mai vede, nu mai e tandru, nu mai e cum a fost..." - am auzit adesea. Dar tu mai eşti cum ai fost? Ştiu, el ar trebui să te iubească oricum şi probabil că te iubeşte oricum, dar nu îl poţi condamna pentru faptul că nu mai vede în tine femeia de care s-a îndrăgostit atunci când tu făceai orice ca să fii frumoasă pentru el. Vede ceea ce ai devenit, ceea ce îi arăți, iar dacă ai fi sinceră cu tine, ai recunoaşte că acum pari o cumătră lălâie, nu o femeie dezirabilă, frumoasă, sexy, minunată.
Tu ai putea să fii tandră şi să te simţi atrasă de bărbatul tău dacă el ar veni lângă tine neîngrijit, trăznind a miros de bere şi a produse cu care a muncit, dacă te-ar îmbrățișa transpirat, prăfuit şi cu hainele atârnând pe el alandala? Sunt lucruri care contează şi care mă duc cu gândul la zicala: "Dacă tu nu te respecţi, cum ai vrea să te respecte ceilalţi?"
Observ din ce în ce mai des femei care nu se mai preocupă de ele, care nu-şi mai acordă atenţie, care par că s-au abandonat rutinei şi nepăsării. Umblă cu părul neîngrijit, nevopsit de luni de zile, tocit, fără formă. Manichiura şi pedichiura lasă de dorit, nu îşi ascund imperfecţiunile tenului, nu fac nici cel mai mic efort să fie frumoase. Din nou frumoase, pentru că au fost cândva, sub aspectul lor neglijent încă se mai ghicește frumusețea de odinioară. Şi nu mă voi extinde cu subiectul până la ţinute total neadecvate locurilor în care merg. Deși ar trebui să știe oricine că nu este de ajuns să faci un duş şi să te îmbraci cu ceea ce ţi se pare mai comod, uneori mai trebuie să fii atent și la ceea ce pui pe tine.
Cineva mi-a spus aşa: "Eu cred că femeile din România se aranjează numai când merg la nunţi și botezuri." Mi s-a părut exagerată afirmaţia, dar cu timpul am realizat că aşa este. Unele femei exact aşa procedează, cel puţin o bună parte dintre femeile din mediul rural şi cele din generaţia trecută - de la care multe dintre noi nu am prea avut ce învăţa în privința îngrijirii personale, cele care prin exemplul propriu ne-au transmis că este foarte important să ai o casă curată, să faci de mâncare, să fii mamă, să munceşti, dar mai puţin să fii o femeie îngrijită...
Atunci când vă supărați că bărbaţii voştri îşi sucesc gâtul după femei frumoase, încercaţi să aflaţi ce anume îi atrage la ele. Să fiţi geloase sau invidioase nu este deloc constructiv. Mai bine învăţaţi ce e important să știți de la cele care vi se par un exemplu frumos.
Desigur, faptul că suntem cochete, feminine şi aranjate, că ştim să fim femei în cele mai frumoase sensuri nu ne garantează că bărbații noștri nu vor găsi alte doamne sau domnișoare care să le placă mai mult decât noi. Dar dacă vor pleca, măcar nu ne vom învinovăţi că i-am gonit cu mirosul de tocăniţă cu multă ceapă...
