Despre mine

Bine ați venit în micul meu Univers!

Mă numesc Irina Binder și marea mea pasiune este scrisul. Printr-o fericită întâmplare și doar Universul știe de ce, am devenit cea mai citită scriitoare din România, din ultimii 30 de ani. Nu mă mândresc cu această realizare, conștientă că există scriitori mult mai buni decât mine, iar succesul meu nesperat mă face să fiu mai responsabilă și mai conștientă de puterea mea, de faptul că mi s-a oferit șansa să-mi aduc contribuția la o lume mai bună și mai frumoasă.
Scopul meu este să nu trec degeaba prin lumea aceasta ci să las ceva frumos în urma mea, să contruiesc ceva, să îndeplinesc câteva visuri, să împart din binele și frumosul cu care am fost binecuvântată. Îmi doresc zi de zi să fiu un om mai bun şi mă străduiesc să corectez ceea ce nu îmi place la mine. Menirea mea este să fiu... Irina. Cu siguranță pentru unii oameni sunt un dar, iar pentru alții o lecție, la fel cum și alții sunt pentru mine.
Sunt un om firesc, deloc ieșit din comun, un om cu defecte, cu slăbiciuni, cu visuri, cu frământări și cu regrete... Sunt un om imperfect dar care visează la o lume perfectă.
Nu concep viaţa fără muzică, fără cărţi, fără bucurie, fără iertare, fără prietenie, fără zâmbete, fără îmbrățișări, fără amintiri frumoase și fără iubire.
Sunt o persoana foarte pozitivă, foarte veselă și energică. Îmi iau energia din iubirea pentru viață, pentru oameni și pentru Dumnezeu. Fac totul cu plăcere și cu multă bucurie.
Există câteva trăsături de caracter care nu îmi plac la oameni și pe care încerc să nu le las să mă definească: orgoliul, egoismul și lipsa de empatie.
Nu îmi place să-mi ocup mintea cu gânduri negative, nu trăiesc după cutumele societății și asta îmi dă pace lăuntrică și libertatea de a trăi așa cum îmi place.
Cândva făceam eforturi să-i mulțumesc pe toți și să le fiu pe plac, dar cu timpul am realizat că m-am irosit zadarnic, că am trăit mai mult pentru alții decât pentru mine.
Am trăit tot felul de experiențe, bune și rele, am fost și extrem de fericită, dar și foarte nefericită, am suferit și am rămas cu răni adânci în suflet... Am fost dezamăgită, trădată, abandonată, nedreptățită, dar nu am lăsat suferințele să mă transforme într-o persoană rece, urâtă, nesigură și precaută. Nu mă autocompătimesc și detest rolul de victimă. Consider că tot ce mi s-a întâmplat au fost etape care m-au pregătit pentru a ajunge omul care sunt astăzi.
De la oamenii care au trecut prin viața mea am învățat cum ar trebui dar și cum nu ar trebui să fiu. Din propriile greșeli am învățat că orice slăbiciune și orice alegere greșită se plătește, că timpul este ireversibil și că anumite uși care s-au închis în urma mea nu se vor mai deschide niciodată.
Din lucrurile bune pe care am reușit să le fac am învățat că bucuria de a dărui este infinit mai mare decât bucuria de a primi.
Există o singură forță în tot Universul, care mă poate îngenunchea: Dumnezeu. Și nu din teamă, ci din iubire.
Nu mă tem de nimic. Viața m-a învățat că frica e dușmanul reușitei.
Sunt o persoană asumată, asertivă, nu pot fi prefăcută sau ipocrită, de aceea îmi spun mereu părerea cu sinceritate, asumându-mi riscul de a mă face neplăcută în fața celor sensibili la adevăr.
Sunt o persoană foarte sociabilă, iar unii spun despre mine că sunt prea caldă și prea dispusă să-mi deschid sufletul în fața oricui. Dar eu văd în fiecare om ceva frumos, ceva special, un motiv pentru care aș putea să îl plac și poate chiar să îl îndrăgesc. Nu împart oamenii în frumoși și urâți, proști și deștepți, săraci și bogați, pentru că nu acestea sunt criteriile după care îi aleg. Pentru mine contează cine este o persoană - nu ce are, cum arată și de unde vine. Detest ura de rasă și discriminările de orice fel.
Îmi plac oamenii pozitivi, sinceri, autentici, deschiși și cu simțul umorului. Nu îmi plac aroganții, invidioșii, infatuații, profitorii, istericii, lăudăroșii, zgârciții, ipocriții, leneșii, curioșii și intriganții.
Detest nedreptatea, limitarea, ura, negativismul, agresivitatea, reproșurile, gelozia, instigarea la comportament antisocial, vulgaritatea și prostul gust.
Iubesc ordinea, armonia, veselia și pacea.
Iubesc natura cu tot ce înseamnă ea şi iubesc foarte mult animalele. Poate nu mă înțelegeți, dar detest și mă deprimă grădinile Zoo, fiindcă mi se pare nedrept să i se ia unei ființe libertatea, să fie chinuită și privată de șansa la o viață normală.
Sunt o fire foarte romantică și caldă, de aceea mă ataşez foarte tare de oameni, de locuri și de amintiri. Mă sensibilizează și mă înduioșează copiii, bătrânii şi tot ceea ce este frumos și fragil.
Nu voi spune niciodată “nu” atunci când cineva va avea nevoie de ajutorul meu. Nu pot trece indiferentă pe lângă cineva care plânge, pe lângă un om bolnav, sau pe lângă un animal rănit. Şi nu pot trece indiferentă pe lângă flori, pomi, oameni care zâmbesc şi lucruri care îmi încântă privirea şi care îmi fac sufletul să vibreze.
În inima mea și-au făcut casă mai mulți oameni pe care-i iubesc și sper că și eu voi avea locul meu într-o inimă bună...