Anul în care am plâns cel mai mult

Anul 2021 a fost anul în care am plâns cel mai mult... pentru că a fost anul în care mi s-a luat șansa de a mai putea spune "mamă" și am simțit, cu adevărat, ce înseamnă să fii a nimănui și că un om nu poate fi mai singur decât atunci când rămâne fără părinți. A fost anul în care am fost nevoită să-mi dau jo…

Acum toți scriu cărți?!

De câte ori apare vestea că o persoană a scris o carte, sar ăia care citește decât literatură bună,   cu comentarii de genul: “Mai nou și ăsta e scriitor?” “Acum toți scriu cărți?” “Trebuia să rămână la ceea ce făcea și să-i lase să scrie pe ăia care se pricep la scris cărți.” Duuu-te, băăăăi… Noroc cu tine că le desc…

Pentru cei care trăiesc cu impresia că le datorăm ceva

Dacă nu-ți plac reclamele, ai posibilitatea să schimbi postul/canalul etc. Este valabil și pentru programele TV, dar și în cazul paginilor/persoanelor publice de pe rețelele de socializare. Diferența este că pentru programele TV plătești abonament lunar, dar persoanelor publice, cărora le reproșezi că postează reclame…

Nostalgie

Astăzi m-am luptat cu o tigaie, pe care nu știu cum am reușit, dar am ars-o. Și, în timp ce încercam să o curăț cu tot felul de soluții și cu nervii de rigoare, mi-am dat seama că exagerez. Și mi-am amintit brusc de tigaia unei femei minunate, bunica prietenei mele Timeea, care locuia în Bran. Obișnuiam să mergem de…

Îngeri neștiuți

Mă aflam într-o cofetărie (așa cum este foarte obișnuit pentru mine 😀) și așteptam la rând, apreciind din priviri prăjiturile din vitrină.  În fața mea, era un bărbat tânăr, nu știu dacă avea mai mult de 25 de ani. A făcut poză vitrinei, probabil se consulta cu cineva legat de prăjiturile pe care să le cumpere...  …

Lăsați câinii să latre

Sunt întrebată adesea de ce nu mă opresc să "arunc cu pietre" în "câinii" care mă latră (adică în cei care mă vorbesc de rău). Răspunsul meu este: pentru că nu mă tem de ei ca să simt nevoia să mă apăr. Și pentru că eu nu lupt cu cei mai slabi decât mine. Eu știu că, de obicei, câinii îi latră doar…

Doar margini de prăjituri

Când eram copil, mama mea făcea prăjituri ca să le vândă pentru un bănuț în plus adus în casă, fiindcă eram atât de săraci încât, uneori, abia aveam ce mânca. Leafa lui tata se ducea, din nefericire pentru noi toți, în mare parte, pe băutură și pe țigări. De exemplu, când mă trimitea la pâine, îmi dădea bani să-i cump…

Când oamenii te schimbă

Cred că mă maturizez și eu... Sau poate că doar am obosit, nu știu. Pentru că am început să simt că nu mai vreau să spun oricui ce fac, ce gândesc, ce simt, ce am, dacă am, dacă îmi lipsește ceva, unde plec, cu cine plec, ce temeri am, ce dureri... Și nu mai simt nevoia să mă explic în fața celor care mă percep greșit…

Cartea "Iubirea te invață" a fost publicată

Dragii mei prieteni și cititori,  Vă anunț cu mari emoții și cu bucurie că în timp ce vă întrebați, poate, unde am dispărut, am fost doar foarte ocupată pentru că am pregătit o nouă apariție editorială care-mi poartă semnătura. Este o carte pe care mi-am dorit de mult să o public, dar căreia doar acum i-a venit ti…

Răspund câtorva întrebări

Dragii mei prieteni și cititori,  primesc zilnic foarte multe mesaje de la voi, dar oricât de mult mi-aș dori, nu reușesc să le citesc pe toate, iar de răspuns nici atât... Vă rog să nu considerați asta lipsă de respect față de voi, dar efectiv nu am timp, iar paginile de facebook sunt adinistrate doar de mine, nimeni…

Copiii și oamenii sărmani NU sunt coșuri de gunoi!

Cred că nu mai este niciun secret pentru nimeni că sunt un om care se dedică, mereu cu bucuria de a fi de folos, cauzelor umanitare, cu precădere când la mijloc se află copii. Dar nu numai. Nu o spun cu trufie, ci în speranța că pot fi un exemplu pentru cei care pot urma același drum și nu știu cum să o facă sau înco…