Suntem ceea ce lăsăm în sufletele altora...

Într-o noapte, în care tocmai mă întorsesem în Brașov, am oprit la OMV să fac plinul și să-mi iau o cafea. La casă se afla o doamnă mai în vârstă decât celelalte angajate pe care le știam. Văzând-o, m-am gândit cât de norocoasă eram că mă duceam acasă să dorm, în timp ce ea era nevoită să muncească toată noaptea, să stea în picioare și în frig (de câte ori se deschideau ușile intra câte un val de răcoare, care parcă biciuia). În spatele meu erau un tip și o tipă care se foiau, comentau și făceau bășcălie pe seama angajatei care „se mișca în reluare”, aceasta fiind foarte atentă la operațiunile cu cardul. 

Știți cum e la OMV, unul vrea să plătească, altul vrea ștampilă pe bon, unuia trebuie să-i faci cafea sau să-i aduci sandwich și trebuie să lași oamenii să aștepte la rând… iar mulți sunt nerăbdători, pufăie, vociferează și-și exprimă nemulțumirile, chiar și cu agresivitate verbală. Văzând neliniștea acelui cuplu, le-am spus că-i las în fața mea dacă se grăbesc, că eu am răbdare. Ei nu se grăbeau nicăieri, ci doar aveau chef să o critice pe biata femeie care se străduia să-și facă treaba. Și au început să o insulte, să-i spună să se pensioneze, să-i sugereze să-și schimbe ochelarii… Dobitocul acela sinistru a făcut tot felul de afirmații misogine și denigratoare la adresa femeilor în etate, iar duduia de lângă el nu numai că nu-l oprea, ci îi susținea comportamentul de mitocan. Angajata s-a pierdut, se vedea că era stresată și că nu știa cum să își facă treaba mai repede. Simțeam și eu toată presiunea aceea pe care o simțea ea. Și nu am tăcut, așa cum nu tac niciodată. M-am luat de dobitoc și de femeia de lângă el. S-a lăsat cu ceartă, dar un domn m-a susținut… 

Am încurajat-o pe acea angajată, dar îmi amintesc că nu îndrăznea să ridice privirea…

De atunci, de câte ori o vedeam, o întrebam ce mai face și schimbam câteva vorbe, conștientă că i-ar prinde bine și o atitudine prietenoasă pe lângă atâtea ifose și apucături lipsite de bun simț. 
Astă seară am fost la OMV și am povestit puțin cu fetele de acolo. Era liniște, nu erau agitate ca de obicei. Și am întrebat de colega lor, de “doamna aceea mai în vârstă”, mirată că nu am văzut-o de mult timp… 
- Aaa, doamna Rodica? A murit. Era bolnavă, săraca.

M-am întristat foarte tare. Și m-am înfuriat. Mi-am amintit de acel tip care a tratat-o neomenește pe biata femeie, tocmai într-o perioadă în care ea era suferindă și încerca doar să își câștige pâinea. El se grăbea, deși cu siguranță i-a mai rămas TIMP, dar i-a tulburat puținul ei timp… cu răutatea lui. Mi-am amintit-o timidă, apăsată, slabă, cu atitudinea unei femei care își dorea să fie invizibilă... 
Câți nu fac la fel ca acel mitocan? Câți nu se poartă neomenește cu vânzători, cu ospătari, cu cei care îi servesc, incapabili să le respecte munca și strădania? Și noi, ceilalți, ce facem? Asistăm indiferenți la aceste abuzuri… și foarte puțini luăm atitudine.
Suntem ceea ce lăsăm în urma noastră, ceea ce lăsăm în fiecare suflet. Păcat că unii nu înțeleg cât de tare pot răni cu egoismul și cu răutatea lor, păcat că nu se gândesc că fiecare om are durerile lui, că unii stau în picioare în fața noastră și ne întâmpină zâmbitori, dar sufletele lor abia se târăsc…
Cine știe? Poate că nu am scris degeaba povestea aceasta. Poate că măcar un om o va citi și, atunci când va avea tendința să-și arate nerăbdarea și intoleranța față de cineva, să-și facă dreptate altfel decât cu indulgență și iubire, își va aminti de această istorioară și va reuși să fie puțin mai bun…

Lăsați copiii să râdă - 100 de scriitori români pentru copilărie

Libris a fost invitată pentru a doua oară de Salvați Copiii România să participe cu un brad în cadrul Festivalului Brazilor de Crăciun. Echipa Libris, cu ajutorul partenerilor de la Wizzdesign au creat o carte unicat în formă de brad. „Lăsați copiii să râdă” este un proiect cu o valoare culturală deosebită, o carte unicat al cărei loc poate fi o bibliotecă publică, un amfiteatru, un muzeu.

Majoritatea textelor prezente în acest volum sunt scrise special pentru această campanie și nu se regăsesc în niciun alt loc. Mari nume ale literaturii române contemporane s-au alăturat cu generozitate, emoție și bucurie acestui proiect. Fiecare text care apare în această carte este o lecție de viață, o pildă, o fărâmă de suflet, un dar.

Copilăria este un spațiu sacru al regăsirii, al bucuriei, al inocenței; o întoarcere la sinele nostru cel mai profund, pentru că în copilărie am fost făcuți ceea ce suntem. „Lăsați copiii să râdă” este un simbol al unei lumi frumoase în care elitele intelectuale, pană lângă pană, își unesc amintirile pentru a salva ceea ce este mai de preț în univers: Copilăria.

„Lăsați Copiii să Râdă - 100 de scriitori români pentru Copilărie” este un proiect special la care s-a lucrat 60 de zile, zi de zi, și în care au fost implicați peste 120 de oameni (scriitori, echipele Libris și WizzDesign, edituri, tipografii). Doar la montatul lui au lucrat 7 oameni, 40 de ore.

Bradul Libris a fost adjudecat de Kaufland Romania pentru suma de 40.000 de euro. Ediția de majorat a Festivalului Brazilor de Crăciun a reușit să adune 770.000 de euro, fonduri care vor fi utilizate în cele 29 de programe Școală după Școală dezvoltate de Salvați Copiii România.

Sunt fericită și onorată că am contribuit și eu cu un text în această carte deosebită: 

Îi felicit pe toți cei care au pus suflet în realizarea acestui proiect minunat! ❤️

La mulți ani, Fluturi și dragii mei cititori!

În 12 decembrie cartea Fluturi a împlinit 6 ani, fiind publicată în data de 12.12.2012. Am ales data publicării având un motiv anume, pe care, probabil, vi-l voi dezvălui cândva...

Povestea cărții o cunoașteți mulți dintre voi, am scris despre ea aici: Povestea cărții Fluturi

Iată câteva lucruri despre cartea Fluturi:

🦋 Este cea mai vândută carte din România în ultimii 28 de ani. 

🦋 Este cea mai furată carte din librării. Nț, nț, nț! 

🦋 Este cea mai criticată carte (dar nu de critici :) ), făcându-i pe unii să mă urască așa de tare încât de 6 ani nu se pot opri din comentat aiurea și hărțuit. Succesul vine la pachet și cu invidioși. 

🦋 Este cartea care a dat naștere celor mai multe povești frumoase și impresionante, pe care le voi aduna într-o colecție aniversară, povești despre oameni care s-au regăsit,  care s-au împăcat, care s-au îndrăgostit, care s-au căsătorit, care au călătorit...

🦋 Cea mai frecventă afirmație legată de cartea Fluturi este: "Mi-a schimbat viața!"

🦋 Cea mai frecventă întrebare legată de cartea Fluturi este: "Când apare volumul 3?"

🦋 Cea mai frecventă afirmație a cititorilor mei atunci când mă întâlnesc este: "Vă iubesc!"

🦋 Volumul 3 a fost publicat la cererea cititorilor. 

🦋 Volumul 3 s-a vândut în primele 24 de ore de la publicare în peste 10.000 de exemplare doar pe Libris. 

🦋Publicarea volumului 3 a contribuit la construirea unei case pentru o familie defavorizată, acest proiect fiind susținut  și de Libris (care a donat 3% din vânzarea cărții Fluturi vol.3)  și de Asociaţia Umanitară "Dreptul la Viaţă" Huedin. 

🦋 Cartea Fluturi are marele merit de  a fi (re) trezit pasiunea pentru lectură, majoritatea librarilor mărturisind că Fluturi este ceea ce ei numesc "produs locomotivă".

🦋 S-a făcut o piesă de teatru după romanul Fluturi și am primit 3 propuneri de ecranizare a cărții. 

🦋 Editura For You, care a publicat cartea Fluturi, este una dintre cele mai îndrăgite și apreciate edituri  din România datorită cărților motivaționale și de dezvoltare personală pe care le-a publicat.

🦋 Cartea Fluturi mi-a adus prieteni în toată lumea.

🦋 În acești 6 ani am primit mii de poze de la cititori, sute de mii de mesaje și foarte multe daruri de la oameni pe care nici măcar nu-i cunosc. Mii de mulțumiri pentru tot! 

🦋 Am dat mii de autografe pe cartea Fluturi, iar cele mai multe autografe date într-o zi au fost 1.000, pentru Libris. 

🦋 Tot la cererea publicului, a fost publicat și volumul 4, care se numește "Până la sfârșit". 

🦋 Cea mai frumoasă parte din tot ce înseamnă cartea Fluturi, sunteți voi, cititorii mei.

La mulți ani, dragii mei și vă mulțumesc pentru că sunteți cei mai frumoși și buni cititori pe care i-ar putea avea un scriitor! 

Cu dragoste și prețuire, 
a voastră Irina. 

De ziua mea...

Ziua de naștere este ziua în care ești întrebat cel mai des câți ani ai împlinit... Eu răspund mereu la fel: sunt destul de tânără pentru a putea să îmi iau viața de la început și prea bătrână pentru a mai amâna ceva.

Pentru mine vârsta este irelevantă. Nu mă sperie faptul că viața trece și că îmbătrânesc. Mă bucur de fiecare an trăit și îmi fac planuri pentru următorul. Nu-mi mai fac planuri pe termen lung, nu mai amân să fac ceea ce îmi place și ceea ce mă împlinește. 

Am văzut oameni care au amânat și care și-au făcut planuri pe termen lung, convinși că vor trăi suficient să le realizeze, dar au plecat pe neașteptate, unii foarte tineri. În urma lor au rămas planurile, dar mai ales amânările, renunțările, tot ceea ce nu au trăit. Iar eu am învățat din exemplele lor nefericite. Am învățat să-mi stabilesc prioritățile în funcție de ceea ce mă face fericită. 

Am fost mereu un om spontan și curajos, dar experiențele din ultimii ani m-au făcut să fiu și mai liberă în alegeri, să nu renunț la nimic din ceea ce mă bucură, să nu mă simt vinovată atunci când fac ceea ce vreau și să nu mă tem de părerile și judecățile altora. 

Anul acesta a fost un an încărcat de experiențe și lecții de viață care m-au trezit și m-au maturizat. Prioritățile mele s-au schimbat semnificativ după ce am descoperit povești despre vieți irosite și netrăite, despre oameni singuri, decepționați, abandonați.  

Am învățat să îmi prețuiesc timpul și să nu-l mai consum aiurea cu lucruri inutile și cu oameni care nu merită. 

Am învățat să nu mai trag de mine pentru a răspunde tuturor cererilor și așteptărilor celorlalți. Și să nu mai accept niciun reproș. Nu datorez nimic, nimănui.  

Am învățat să renunț să mai schimb oamenii și să-i accept așa cum sunt, să le respect alegerile și mentalitățile greșite. Sunt convinsă că pentru cei capabili să învețe ceva și să se schimbe este suficientă puterea exemplului. 

Am învățat să nu mai fiu o sursă de beneficii pentru ceilalți și să nu mă mai las folosită. Am învățat să spun "nu" fără a mă simți vinovată că refuz și fără să-mi fie teamă că voi pierde persoana pe care am refuzat-o. 

Am învățat chiar și cum să-mi cheltuiesc banii: pe ceea ce-mi place și pe ceea ce-mi aduce bucurie de moment, fiindcă doar momentul este certitudine și nu știu dacă voi avea șansa unei alte ocazii să-mi fac acea bucurie sau să-mi satisfac acel moft.

Am înțeles că nu trebuie să fiu perfectă și am învățat să mă bucur de mine așa cum sunt, că este ok să greșesc, să eșuez, să am momente de slăbiciune și de rătăcire.  

Am învățat să fiu bună cu mine, să nu mă mai critic atât, să nu mai cer atât de mult de la mine și să-mi ofer mai mult.  
Am învățat că oricât de singur și de neiubit ai fi în viață, la un moment dat vei primi toată iubirea de care depinde sufletul tău, că toate rănile se vindecă, iar cicatricile nu trebuie să urâțească un om, din contră...
Am înțeles că viața nu ne este dată doar pentru a trece pur și simplu prin lumea aceasta, ci și pentru a lăsa ceva bun și frumos în sufletele oamenilor.  
Cu trecerea timpului învățăm tot mai mult despre noi înșine și despre ceilalți, despre cum ar trebui trăită viața, dar învățăm totodată că mai avem foarte multe de învățat... 

Pentru tot ce am învățat de la fiecare dintre voi, pentru toată bunătatea și iubirea voastră, pentru tot ceea ce am trăit împreună, pentru tot ceea ce îmi sunteți, vă mulțumesc și vă iubesc!