Începe perioada vacanțelor, ne facem planuri și, totodată, începem să vorbim mai mult despre
asta. Zilele trecute am povestit cu niște prietene despre cât de dor ne este să
călătorim, să vedem locuri noi și am ajuns, inevitabil, să ne povestim câteva
dintre experiențele frumoase sau mai puțin frumoase din vacanțele noastre. Din
păcate, nici una dintre noi nu a fost scutită de vacanțe distruse de unul sau
de mai mulți oameni care ne-au însoțit. Eu am îngrjorător de multe experiențe neplăcute din vacanțe
care ar fi putut să fie perfecte, dar care au devenit un coșmar din cauza unor
oameni care au stricat totul. Asta nu înseamnă că nu am continuat să mă încăpățânez
să cred că oamenii greșesc doar o dată și că apoi învață din greșelile lor, că se schimbă, că eu sunt datoare să le
iert ieșirile, egoismul și lipsa de respect și că trebuie să le mai dau o șansă,
“că doar suntem prieteni”...
Prietenele mele sunt mai drastice și nu mai sunt dispuse să riște să-și mai strice vreo vacanță cu oameni incerți. Am concluzionat cu ele că există câteva categorii de oameni cu care nu ar trebui să mergem niciodată în vacanțe:
- Mofturoșii,
nemulțumiții și plângăcioșii. Cei cărora nu le place nimic, care compară totul
(fără rost și doar pentru a le strica celorlalți dispoziția și bucuria), care
comentează mereu și aberant despre calitatea lucrurilor și a serviciilor, care
critică prețurile, care susțin tot timpul că în altă parte ar fi fost mai bine, mai
ieftin sau mai frumos, care sunt incapabili să se bucure de ceva. Cei care nu se pot
adapta într-un grup, care sunt intoleranți față de oricine: de copii, de fumători, de cei care au alte preferințe și
nevoi decât ei.
- Îngâmfații, răsfățații și narcisiștii. Cei care trăiesc cu impresia că toată lumea trebuie să se învârtă în
jurul lor și că vacanța respectivă este doar a lor, care cred că totul li se
cuvine, că totul este doar despre ei și că totul trebuie să fie așa cum vor ei
și doar când vor ei. De obicei aceștia încearcă să conducă grupul și să-și impună
preferințele, ei au mereu pretenții nejustificate și trăiesc cu impresia că
ceilalți sunt datori să îi prioritizeze atunci când: ba vor locul din față în
mașină, ba vor o cameră anume, ba vor un loc anume la masă, ba vor nu știu care
șezlong de pe plajă...
- Zgârciții.
Cei pentru care totul este prea scump, care consideră că nu merită să-și ofere
mici bucurii și amintiri și din cauza cărora ești nevoit să renunți și tu la
anumite lucruri și experiențe ca să nu faci notă discordantă și ca să respecți
noțiunea de grup. Și cei care consideră că nu trebuie să ofere bacșiș, ba chiar
le mai și reproșează celor care lasă bacșiș, de parcă ar da din buzunarul lor.
Unii sunt atât de zgârciți încât, la nota de plată, nu mai adaugă decât
diferența la bacșișul lăsat de ceilalți... Și să știți că nu sunt oameni
săraci.
- Cei
care te pun în situații jenante. Needucații și nesimțiții. Fie că beau peste
măsură și devin nesuferiți și penibili, fie că iscă discuții jenante, că se ceartă între ei
(de obicei cuplurile) sau că-și ceartă copiii, cei care se poartă ca niște
baroni de vacanță și care au o atitudine superioară și lipsită de respect și de
considerație față de cei care îi servesc, cei care fac gălăgie, dezordine,
mizerie și care sunt inoportuni, obraznici și agitatori.
- Egoiștii.
Ei bine, despre această categorie de persoane aș putea să scriu o carte. Sunt
cei care nu se gândesc la nimeni altcineva decât la ei înșiși. Îmi amintesc de
o vacanță cu un grup în care erau și niște prieteni cu copil mic. Una dintre
prietenele noastre a ocupat, fără un motiv rezonabil, camera de la parter și nu
a cedat-o familiei care avea copilul mic. Toată vacanța oamenii aceia s-au
chinuit să urce cu căruciorul și cu copilul pe niște scări incomode... Câți
dintre noi ne gândim și la confortul celorlalți, câți dintre noi ne gândim să
facem câte un mic gest sau câte un mic compromis pentru a le fi mai bine și
altora?
- Geloșii. Cei care se simt mereu “neglijați” de cei din grup, care au în permanență nevoie de atenție, care nu suportă să-i vadă pe alții acordându-și atenție reciproc. De obicei aceștia doar așteaptă să li se ofere atenție și de la ei vei auzi mereu reproșuri de genul: cu mine nu ai stat de vorbă, cu mine nu ai făcut poze, mie nu mi-ai dat, mie nu mi-ai făcut, pe mine nu m-ai întrebat dacă... Să te ferească Dumnezeu să îi omiți sau să-i excluzi cumva, fie și din neatenție, că-ți vor face zile amare. Unii dezvoltă câte o fixație sau atașament extrem față de o persoană anume din grup și-i percep pe toți ceilalți ca pe niște rivali, de aceea vor pedepsi grupul cu îmbufnarea, tăcerea și chiar separarea.
- Cei
instabili emoțional. Mă refer la cei care-și schimbă dispoziția brusc și fără
niciun motiv (sau din motive paranoice doar de ei știute) și care se
întristează, se supără din motive banale, devin apatici, antipatici și terorizează grupul cu stările lor negative.
- Cei
care nu se implică deloc, care vor totul de-a gata, mură în gură, pentru care
trebuie să facă mereu altcineva totul. Leneșii.
Cei care nu ar depune niciun efort pentru grup.
- Bârfitorii
și răutăcioșii. Cei care analizează și comentează tot timpul acțiunile și
alegerile celorlalți și care îi critică pe cei care nu sunt de față: ba pentru felul în care arată aceștia, ba pentru felul în care se
îmbracă, ba pentru că mănâncă pui sau porc - "în loc să mănânce fructe de mare și
pește", uitând că și ei au mâncat tot pui și porc, toată viața
lor...
O altă
concluzie la care am ajuns cu prietenele mele este că majoritatea dintre cei cărora
le-am propus să mergem în vacanțe (sau la revelioane și la alte evenimente),
nu ne-au propus niciodată și ei o vacanță sau alte ieșiri, nu ne-au lansat
nicio invitație, nu au avut niciodată inițiativă. Ei și-au făcut mereu planuri fără noi, fără ca măcar să ne
întrebe dacă ne-am dori să îi însoțim. Și am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva
doar noi ne dorim compania acelor oameni, ținând cont de faptul că doar noi le propunem
ieșiri împreună, nu și invers. Ei nici măcar nu-și pun problema că s-ar cădea măcar să ne întrebe atunci când decid să meargă într-o vacanță sau la vreun eveniment fără noi și
culmea este că dacă află cumva că avem un plan de plecare fără ei, se
vor simți lezați, nedreptățiți și dați deoparte.
Mi-a povestit cineva, de curând, că are
de gând să meargă într-o vacanță cu niște prieteni și mi-a cerut câteva
sfaturi legate de organizare. I-am spus că i-aș recomanda, în primul rând, să nu se încumete să
organizeze el vacanța respectivă. Atunci când organizezi o vacanță (te ocupi de
rezervări, planifici traseele, alegi locații, administrezi cheltuielile/plățile etc), toți ceilalți vor avea
vacanță, doar tu nu. Tu vei fi calul de bătaie, ținta tuturor nemulțumirilor și a reproșurilor și
te vei întoarce mai obosit, mai încărcat negativ și mai stresat decât ai
plecat. Și cu mai puțini prieteni... pentru că este imposibil să-i mulțumești
pe toți oamenii și nu este ușor să treci cu vederea faptul că nu ți-au fost
recunoscute meritele, că nu ți-au fost apreciate eforturile, că unii sunt
foarte egoiști și că singura mulțumire pentru strădania ta de a-i face fericiți, a fost să te facă pe tine nefericit.
Nimeni nu este
dator să-și strice vacanța pentru alții. Nimeni nu este dator să fie tot timpul
în alertă, să nu se poată relaxa, să se teamă că nu-i va putea mulțumi pe
alții, că în orice moment cineva se va putea supăra, că cineva îi va reproșa ceva, că cineva se va certa, că
cineva va strica totul...
Vacanțele durează doar câteva zile și nimeni nu are dreptul să ne fure bucuria acelor câteva zile care ar trebui să fie frumoase. Vacanțele ar trebui să fie perfecte, scopul lor nu este să bifăm niște locuri vizitate, ci să petrecem timp de calitate, să fim liberi și fericiți, să ne încărcăm bateriile, să adunăm amintiri frumoase, nicidecum să ne întoarcem mai obosiți, mai stresați și mai singuri decât am plecat.
Înainte să pleci în vacanță cu cineva gândește-te de ce vrei să fie acel om cu tine și dacă merită să fie cu tine.
