A avut Prețiosul
(iubitul meu) o admiratoare. Bine, a avut și are mai multe fane, dar una dintre
ele s-a detașat din mulțime și a ieșit mai mult în evidență prin insistență și
mai ales prin înfocarea cu care era mai mereu pe urmele lui. La un moment dat
mi-a povestit despre ea, după ce tipa i-a tot scris - iar el, educat, ca un
cavaler i-a răspuns cu amabilitate și respect la complimente și la diversele
păreri pe care le enunța așa, din senin, doar ca nu cumva să fie uitată… Toate
acestea până când mesajele ei, deși sporadice, deveniseră ușor pline de
curiozități și pretenții cam nelalocul lor și-atunci, el, ca să-i potolească
avântul, s-a simțit cumva dator să-i spună că are o iubită și nu prea e singur
pe lume, în calea lupilor. Sau a lupoaicelor, ca să duc gluma până la
capăt.
Și-atunci, cum
femeile trebuie să știe tot, dar tooot, admiratoarea l-a luat serios la
întrebări, crezând probabil că nu are nicio iubită, ci doar caută o scuză ca să
scape de insistențele ei (ceea ce ar fi trebuit să o descurajeze, nu să o facă
să insiste mai mult). Ca să fie sincer și convingător, Prețiosul meu i-a spus
admiratoarei cum că eu sunt iubita lui.
“Bine, ce să mai
zic… Vrei să te și cred?” - a fost răspunsul ei.
Însă, după câteva
zile, tipa a trecut la atac direct și mi-a scris de data asta mie un mesaj,
întrebându-mă direct dacă e adevărat că eu sunt cu el. Vă dați seama că nu i-am
răspuns, pentru că dezaprob tupeul de a da buzna în viața cuiva și de a fi
inoportun și obraznic. Nici măcar nu-și începuse mesajul cu un salut, m-a
întrebat direct: "El este cu tine?", de parcă eu aș fi fost obligată
să-i și răspund. Apoi, mă gândesc eu, frustrată că nu i-am răspuns, a continuat
să-l hărțuiască pe iubitul meu cu mesaje pline de reproșuri și păreri urâte
despre mine, cea care "nu a avut bun simț să-i răspundă la
mesaj".
Cum nu este prima
experiență de genul acesta și, în cazul în care se mai regăsește vreo
admiratoare în această situație delicată, iată, m-am hotărât să ofer un răspuns. Unul general, valabil nu
doar pentru una, ci pentru toate doamnele sau domnișoarele care-l admiră pe cel
mai Prețios dintre prețioși.
Dragă admiratoare a
iubitului meu,
uneori el este cu
mine. Dar atunci când nu este cu mine, habar nu am cu cine e și nici nu mă
interesează. Însă, te asigur că și atunci când este cu mine, cât și atunci când
nu este cu mine, el este un om liber. Eu nu dețin și nu posed pe nimeni. El nu
este al meu. Iar eu nu sunt o adeptă împătimită a sclaviei. El își aparține și
are dreptul să facă alegeri după bunul plac și după cum consideră că îi este
mai bine. Iar eu cred că nu este nici obligat și nici dator să îmi dea mai mult
decât simte și nu mi-am dorit niciodată să facă sacrificii pentru mine.
Așa că nu-l
controlez, nu-l limitez, nu-i impun să facă altceva decât ceea ce vrea. Nu-l
supraveghez, nu-l țin sub teroarea că m-ar putea pierde dacă nu-mi face pe plac
sau dacă face cumva vreo greșeală.
Eu când iubesc pe
cineva îi ofer libertatea de a fi așa cum își dorește, cu cine își dorește și
unde își dorește. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să-l iubesc.
Nu mă voi împotrivi
niciodată dacă el va dori să fie cu altcineva. Nu sunt genul de femeie care
cerșește atenția și iubirea cuiva. Nici măcar pe a lui.
Nu voi încerca să-l
conving să rămână cu mine dacă timpul lui lângă mine s-a sfârșit, ba chiar îl
încurajez să aleagă mereu ceea ce este mai bun pentru EL, ceea ce-l face pe EL
fericit, ceea ce-l îndeamnă inima.
Îmi repugnă total
ideea că aș putea fi nefericirea cuiva, că aș putea limita în vreun fel un om,
că aș putea să-i iau cuiva șansa de a fi mai fericit decât poate fi lângă mine.
Și nu voi vrea niciodată lângă mine pe cineva care nu mă vrea la rândul său și
care este nesigur pe ceea ce simte.
Poate îți este greu
să înțelegi, să crezi și să accepți, dar îl iubesc atât de mult încât chiar pot
trăi fără el. Important este să fie el fericit, pentru că din fericirea lui am
și eu partea mea... Așa este în iubire, în cea adevărată, nu în cea egoistă,
posesivă, tiranică. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să iubesc.
Când am decis
amândoi să fim împreună, i-am spus că dacă vreodată nu mă va mai iubi și dacă
într-o zi nu va mai simți nevoia să vină la mine, să nu o mai facă. Pentru că
prefer de o mie de ori singurătatea decât să am lângă mine un om care-și
dorește să fie în altă parte.
I-am spus că nu
exclud posibilitatea ca el să se îndrăgostească de altcineva, conștientă
fiind că eu nu sunt cea mai minunată
ființă din câte pot exista, că relația noastră se poate transforma în rutină și
că el poate găsi la altă femeie calități pe care eu nu le am. Mi-a spus atunci
că sunt nebună și că nu-l iubesc, dar a înțeles că, de fapt, îl iubesc mai mult
decât mă iubesc pe mine. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să-l iubesc.
Sentimentele mele
pentru el nu se limitează la nevoile mele, la planurile mele, la confortul meu,
la ceea ce vreau și aștept eu. La ego-ul meu. Iubirea pentru celălalt nu este
iubirea pentru noi înșine, ci e cu mult mai mult și mai presus de noi.
Nu i-am cerut
decât să fie sincer cu mine și să nu-mi ia, mințindu-mă, respectul pe care
i-l port și nici dragostea pentru amintirile frumoase pe care le avem
împreună.
Așa că, poate
înțelegi, dragă admiratoare a
iubitului meu, că eu nu sunt o fire geloasă. Consider gelozia o dovadă de
neîncredere în sine, de egoism și de slăbiciune. Iar eu nu-mi otrăvesc viața
trăind cu frici paralizante sau cu grija că trebuie să-mi păzesc iubirea.
Iubirea nu trebuie păzită. Iubirea nu e prizoniera noastră închisă într-o
colivie, ci este o pasăre
liberă să plece. Sau să rămână. După bunul ei plac.
Fiindcă așa m-a
învățat pe mine Iubirea: dacă
iubești un om, nu-l constrângi cu pretenții și cu așteptări, ci îl încurajezi
să fie liber și să facă doar ceea ce simte. Pentru că el nu este proprietatea
noastră, el își aparține. El nu este un sclav, el este un om liber. El nu este
un bun al nostru, doar pentru că-l iubim și asta ne dă drepturi depline asupra
sa.
Iar dacă într-o zi
va pleca, înseamnă că doar atât a trebuit să fie lângă noi. Unii oameni
reprezintă doar un capitol din viața noastră, nu toată povestea.