De ziua mea...

Ziua de naștere este ziua în care ești întrebat cel mai des câți ani ai împlinit... Eu răspund mereu la fel: sunt destul de tânără pentru a putea să îmi iau viața de la început și prea bătrână pentru a mai amâna ceva.

Pentru mine vârsta este irelevantă. Nu mă sperie faptul că viața trece și că îmbătrânesc. Mă bucur de fiecare an trăit și îmi fac planuri pentru următorul. Nu-mi mai fac planuri pe termen lung, nu mai amân să fac ceea ce îmi place și ceea ce mă împlinește. 

Am văzut oameni care au amânat și care și-au făcut planuri pe termen lung, convinși că vor trăi suficient să le realizeze, dar au plecat pe neașteptate, unii foarte tineri. În urma lor au rămas planurile, dar mai ales amânările, renunțările, tot ceea ce nu au trăit. Iar eu am învățat din exemplele lor nefericite. Am învățat să-mi stabilesc prioritățile în funcție de ceea ce mă face fericită. 

Am fost mereu un om spontan și curajos, dar experiențele din ultimii ani m-au făcut să fiu și mai liberă în alegeri, să nu renunț la nimic din ceea ce mă bucură, să nu mă simt vinovată atunci când fac ceea ce vreau și să nu mă tem de părerile și judecățile altora. 

Anul acesta a fost un an încărcat de experiențe și lecții de viață care m-au trezit și m-au maturizat. Prioritățile mele s-au schimbat semnificativ după ce am descoperit povești despre vieți irosite și netrăite, despre oameni singuri, decepționați, abandonați.  

Am învățat să îmi prețuiesc timpul și să nu-l mai consum aiurea cu lucruri inutile și cu oameni care nu merită. 

Am învățat să nu mai trag de mine pentru a răspunde tuturor cererilor și așteptărilor celorlalți. Și să nu mai accept niciun reproș. Nu datorez nimic, nimănui.  

Am învățat să renunț să mai schimb oamenii și să-i accept așa cum sunt, să le respect alegerile și mentalitățile greșite. Sunt convinsă că pentru cei capabili să învețe ceva și să se schimbe este suficientă puterea exemplului. 

Am învățat să nu mai fiu o sursă de beneficii pentru ceilalți și să nu mă mai las folosită. Am învățat să spun "nu" fără a mă simți vinovată că refuz și fără să-mi fie teamă că voi pierde persoana pe care am refuzat-o. 

Am învățat chiar și cum să-mi cheltuiesc banii: pe ceea ce-mi place și pe ceea ce-mi aduce bucurie de moment, fiindcă doar momentul este certitudine și nu știu dacă voi avea șansa unei alte ocazii să-mi fac acea bucurie sau să-mi satisfac acel moft.

Am înțeles că nu trebuie să fiu perfectă și am învățat să mă bucur de mine așa cum sunt, că este ok să greșesc, să eșuez, să am momente de slăbiciune și de rătăcire.  

Am învățat să fiu bună cu mine, să nu mă mai critic atât, să nu mai cer atât de mult de la mine și să-mi ofer mai mult.  
Am învățat că oricât de singur și de neiubit ai fi în viață, la un moment dat vei primi toată iubirea de care depinde sufletul tău, că toate rănile se vindecă, iar cicatricile nu trebuie să urâțească un om, din contră...
Am înțeles că viața nu ne este dată doar pentru a trece pur și simplu prin lumea aceasta, ci și pentru a lăsa ceva bun și frumos în sufletele oamenilor.  
Cu trecerea timpului învățăm tot mai mult despre noi înșine și despre ceilalți, despre cum ar trebui trăită viața, dar învățăm totodată că mai avem foarte multe de învățat... 

Pentru tot ce am învățat de la fiecare dintre voi, pentru toată bunătatea și iubirea voastră, pentru tot ceea ce am trăit împreună, pentru tot ceea ce îmi sunteți, vă mulțumesc și vă iubesc!