Ție cu cine îți place să-ți petreci vacanțele?

 


Începe perioada vacanțelor, ne facem planuri și, totodată, începem să vorbim mai mult despre asta. Zilele trecute am povestit cu niște prietene despre cât de dor ne este să călătorim, să vedem locuri noi și am ajuns, inevitabil, să ne povestim câteva dintre experiențele frumoase sau mai puțin frumoase din vacanțele noastre. Din păcate, nici una dintre noi nu a fost scutită de vacanțe distruse de unul sau de mai mulți oameni care ne-au însoțit. Eu am îngrjorător de multe experiențe neplăcute din vacanțe care ar fi putut să fie perfecte, dar care au devenit un coșmar din cauza unor oameni care au stricat totul. Asta nu înseamnă că nu am continuat să mă încăpățânez să cred că oamenii greșesc doar o dată și că apoi învață din greșelile lor, că se schimbă, că eu sunt datoare să le iert ieșirile, egoismul și lipsa de respect și că trebuie să le mai dau o șansă, că doar suntem prieteni”...

Prietenele mele sunt mai drastice și nu mai sunt dispuse să riște să-și mai strice vreo vacanță cu oameni incerți. Am concluzionat cu ele că există câteva categorii de oameni cu care nu ar trebui să mergem niciodată în vacanțe:

- Mofturoșii, nemulțumiții și plângăcioșii. Cei cărora nu le place nimic, care compară totul (fără rost și doar pentru a le strica celorlalți dispoziția și bucuria), care comentează mereu și aberant despre calitatea lucrurilor și a serviciilor, care critică prețurile, care susțin tot timpul că în altă parte ar fi fost mai bine, mai ieftin sau mai frumos, care sunt incapabili să se bucure de ceva. Cei care nu se pot adapta într-un grup, care sunt intoleranți față de oricine: de copii, de fumători, de cei care au alte preferințe și nevoi decât ei.

- Îngâmfații, răsfățații și narcisiștii. Cei care trăiesc cu impresia că toată lumea trebuie să se învârtă în jurul lor și că vacanța respectivă este doar a lor, care cred că totul li se cuvine, că totul este doar despre ei și că totul trebuie să fie așa cum vor ei și doar când vor ei. De obicei aceștia încearcă să conducă grupul și să-și impună preferințele, ei au mereu pretenții nejustificate și trăiesc cu impresia că ceilalți sunt datori să îi prioritizeze atunci când: ba vor locul din față în mașină, ba vor o cameră anume, ba vor un loc anume la masă, ba vor nu știu care șezlong de pe plajă...

- Zgârciții. Cei pentru care totul este prea scump, care consideră că nu merită să-și ofere mici bucurii și amintiri și din cauza cărora ești nevoit să renunți și tu la anumite lucruri și experiențe ca să nu faci notă discordantă și ca să respecți noțiunea de grup. Și cei care consideră că nu trebuie să ofere bacșiș, ba chiar le mai și reproșează celor care lasă bacșiș, de parcă ar da din buzunarul lor. Unii sunt atât de zgârciți încât, la nota de plată, nu mai adaugă decât diferența la bacșișul lăsat de ceilalți... Și să știți că nu sunt oameni săraci.    

- Cei care te pun în situații jenante. Needucații și nesimțiții. Fie că beau peste măsură și devin nesuferiți și penibili, fie că iscă discuții jenante, că se ceartă între ei (de obicei cuplurile) sau că-și ceartă copiii, cei care se poartă ca niște baroni de vacanță și care au o atitudine superioară și lipsită de respect și de considerație față de cei care îi servesc, cei care fac gălăgie, dezordine, mizerie și care sunt inoportuni, obraznici și agitatori. 

- Egoiștii. Ei bine, despre această categorie de persoane aș putea să scriu o carte. Sunt cei care nu se gândesc la nimeni altcineva decât la ei înșiși. Îmi amintesc de o vacanță cu un grup în care erau și niște prieteni cu copil mic. Una dintre prietenele noastre a ocupat, fără un motiv rezonabil, camera de la parter și nu a cedat-o familiei care avea copilul mic. Toată vacanța oamenii aceia s-au chinuit să urce cu căruciorul și cu copilul pe niște scări incomode... Câți dintre noi ne gândim și la confortul celorlalți, câți dintre noi ne gândim să facem câte un mic gest sau câte un mic compromis pentru a le fi mai bine și altora?  

- Geloșii. Cei care se simt mereu neglijați” de cei din grup, care au în permanență nevoie de atenție, care nu suportă să-i vadă pe alții acordându-și atenție reciproc. De obicei aceștia doar așteaptă să li se ofere atenție și de la ei vei auzi mereu reproșuri de genulcu mine nu ai stat de vorbă, cu mine nu ai făcut poze, mie nu mi-ai dat, mie nu mi-ai făcut, pe mine nu m-ai întrebat dacă...  Să te ferească Dumnezeu să îi omiți sau să-i excluzi cumva, fie și din neatenție, că-ți vor face zile amare. Unii dezvoltă câte o fixație sau atașament extrem față de o persoană anume din grup și-i percep pe toți ceilalți ca pe niște rivali, de aceea vor pedepsi grupul cu îmbufnarea, tăcerea și chiar separarea.

- Cei instabili emoțional. Mă refer la cei care-și schimbă dispoziția brusc și fără niciun motiv (sau din motive paranoice doar de ei știute) și care se întristează, se supără din motive banale, devin apatici, antipatici și terorizează grupul cu stările lor negative. 

- Cei care nu se implică deloc, care vor totul de-a gata, mură în gură, pentru care trebuie să facă mereu altcineva totulLeneșii. Cei care nu ar depune niciun efort pentru grup.  

- Bârfitorii și răutăcioșii. Cei care analizează și comentează tot timpul acțiunile și alegerile celorlalți și care îi critică pe cei care nu sunt de față: ba pentru felul în care arată aceștia, ba pentru felul în care se îmbracă, ba pentru că mănâncă pui sau porc - "în loc să mănânce fructe de mare și pește", uitând că și ei au mâncat tot pui și porc, toată viața lor...    

Ar mai fi și alte categorii de persoane de evitat în vacanțe, dar rămâne la latitudinea fiecăruia ce fel de oameni preferă, ce și cât poate tolera. Totodată ar fi bine dacă fiecare s-ar analiza obiectiv pentru a-și putea da seama dacă nu cumva este, chiar și fără voia sa, un mic terorist de vacanță. 

O altă concluzie la care am ajuns cu prietenele mele este că majoritatea dintre cei cărora le-am propus să mergem în vacanțe (sau la revelioane și la alte evenimente), nu ne-au propus niciodată și ei o vacanță sau alte ieșiri, nu ne-au lansat nicio invitație, nu au avut niciodată inițiativă. Ei și-au făcut mereu planuri fără noi, fără ca măcar să ne întrebe dacă ne-am dori să îi însoțim. Și am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva doar noi ne dorim compania acelor oameni, ținând cont de faptul că doar noi le propunem ieșiri împreună, nu și invers. Ei nici măcar nu-și pun problema că s-ar cădea măcar să ne întrebe atunci când decid să meargă într-o vacanță sau la vreun eveniment fără noi și culmea este că dacă află cumva că avem un plan de plecare  fără ei, se vor simți lezați, nedreptățiți și dați deoparte.

Mi-a povestit cineva, de curând, că are de gând să meargă într-o vacanță cu niște prieteni și mi-a cerut câteva sfaturi legate de organizare. I-am spus că i-aș recomanda, în primul rând, să nu se încumete să organizeze el vacanța respectivă. Atunci când organizezi o vacanță (te ocupi de rezervări, planifici traseele, alegi locații, administrezi cheltuielile/plățile etc), toți ceilalți vor avea vacanță, doar tu nu. Tu vei fi calul de bătaie, ținta tuturor nemulțumirilor și a reproșurilor și te vei întoarce mai obosit, mai încărcat negativ și mai stresat decât ai plecat. Și cu mai puțini prieteni... pentru că este imposibil să-i mulțumești pe toți oamenii și nu este ușor să treci cu vederea faptul că nu ți-au fost recunoscute meritele, că nu ți-au fost apreciate eforturile, că unii sunt foarte egoiști și că singura mulțumire pentru strădania ta de a-i face fericiți, a fost să te facă pe tine nefericit.

Nimeni nu este dator să-și strice vacanța pentru alții. Nimeni nu este dator să fie tot timpul în alertă, să nu se poată relaxa, să se teamă că nu-i va putea mulțumi pe alții, că în orice moment cineva se va putea supăra, că cineva îi va reproșa ceva, că cineva se va certa, că cineva va strica totul...

Vacanțele durează doar câteva zile și nimeni nu are dreptul să ne fure bucuria acelor câteva zile care ar trebui să fie frumoase. Vacanțele ar trebui să fie perfecte, scopul lor nu este să bifăm niște locuri vizitate, ci să petrecem timp de calitate, să fim liberi și fericiți, să ne încărcăm bateriile, să adunăm amintiri frumoase, nicidecum să ne întoarcem mai obosiți, mai stresați și mai singuri decât am plecat. 

Înainte să pleci în vacanță cu cineva gândește-te de ce vrei să fie acel om cu tine și dacă merită să fie cu tine. 




  1. Cele mai frumoase vacanțe le am petrecut cu tine.Esti prietena cu care oricine si-ar dori și ar fi fericit sa meargă în vacanta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos ai scris, si foarte adevarat, de parca m am trezit si eu dintr un vis adanc, drep in realitate-iti multumesc ! 💓

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelenta radiografie a realității vacantelor în grup! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  4. Doar cu sotul meu mai merg! am fost de multe ori cu 'prieteni' si am avut parte numai de fitze si de rautate. eram buni ca plateam noi consumatiile dar ceilalti nu s-au simtit sa se revanseze macar o data! cand nu am mai sarit sa platim nu am mai fost buni. asa sa tot mearga unii, sa li se ofere si transport, si cazare, si mancare, si bautura si ei tot sa fie nemultumiti sa uite totul. mi-am dus la mare prietenii si nu i-am dus pe ai nostri, pe mama si pe socri. acum regret! nu au meritat. nici unul dintre cei pe care i-am plimbat si distrat nu ne-a chemat undeva. niciodata!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cele mai frumoase vacante le petreci cu familia, Fara sa incerc a gasi alte categorii de companioni, fara sa le neg pe cele expuse mai sus, ma multumesc cu gandul ca nu toti suntem la fel , ca nu toti avem aceleasi gusturi, ca suntem si asa destul de divizati de ceea ce ne inconjoara, incat prefer sa nu stric prea putinele relatii pe care le mai avem.
    Si ca sa fiu si mai concret, ador vacantele in doi , ca cea a Irinei cu Robert de la Venetia. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare curioasa as fi sa aflu daca tu nu ai stricat niciodata vacanta nimanui.Tu nu te regasesti in nici una din categoriile enumerate de tine? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că am stricat vacanța nimănui, cel mult poate să le fi stricat dispoziția de moment unora și asta fără să vreau, dar nu pentru că nu i-aș fi respectat sau că i-aș fi deranjat cu ceva serios. Să nu uităm că oamenii au și așteptări exagerate și poate nu am reușit să-i mulțumesc mereu pe toți, nu că aș avea datoria asta... Dar cred că am destul bun simț și educație și mai ales nu sunt un om egoist. Intenția mea a fost mereu să se simtă ceilalți bine, să se bucure, am încercat să mă adaptez la tot felul de medii și de caractere, nu am făcut mofturi, am făcut destule concesii, poate că nu am reușit mereu, habar nu am... De când mă știu oamenii s-au simțit bine în prezența mea, mi-au căutat compania, poate că sunt și eu nesuferită și obositoare, dar încă nu mi-a spus nimeni că deranjez, că am dovedit egoism sau lipsă de bun simț...
      Am avut parte de discuții și de reproșuri în vacanțe, dar de la persoane cu tulburări narcisice. :)

      Ștergere
    2. Cum v-au cautat oamenii compania daca mai sus ati spus ca numai dvs sunteti cea care invita prietenii in vacante, nu si invers. Think about it si nu va mai credeti perfecta:) Parerea mea este ca vacantele se fac doar in cuplu/singur sau cu un prieten foarte bun. Niciodata in grup. Si nu e pentru ca “mereu se gaseste cineva pretentios”, nu! E pentru ca suntem diferiti si avem nevoi diferite. Daca pentru cineva o vacanta e misto stand toata ziua in hotel si la piscina, pt altcineva e frumos sa explorezi toata ziua orasul si sa te bucuri de imprejurimile zonei. Asta nu-l face prost/rau/egoist nici pe primul si nici pe al doilea. Ati sintetizat bine textul, dar nu ati formulat ideea de baza corect!

      Ștergere
  7. Hristos a înviat! Preferința mea este cu familia!

    RăspundețiȘtergere
  8. Dar tie?
    Si ce asteptari ai de la altii?
    Si ce le oferi cerorlalti?

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Irina, pe cei enumerati de tine nu ii accept deloc in viata mea, daramite sa ma duc cu ei in vacante. Nici din partea familiei nu as suporta figuri, nesimtire si egoism.
    Eu una nu m-as duce in vacante cu fixisti, cu din aia care nu fac una sau alta, care au ore fixe de mancat, de dormit, care nu sunt flexibili si care nu au minima notiune de grup. Sau cu aia stiu totul si care iti tin teorii si te fac cu nervii, care daca sunt vegetarieni te fac sa te simți aiurea ca mananci carne si incearca sa te converteasca la ale lor. Si nici cu prosti si cu inculti nu as merge in vacante, nici cu oameni plictisitori si limitati cu care sa nu pot purta o conversatie. Sa nu crezi ca eu ma consider mai presus de cineva, dar cei cu care ma insotesc ar trebui sa fie de cel putin acelasi nivel intelectual ca al meu. Sunt satula de prosti, de acrituri, de frustrati si inadaptati. Iar obraznicii ma scarbesc de ii scot imediat din viata mea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamna Irina Binder sunteti o tampita!

    RăspundețiȘtergere
  11. Toti suntem cate putin din toate.Depinde de dispozitie, de companie, de cat de obositi suntem, dar putini fac caz din asta si scot totul in evidenta de parca ei ar fi perfecti. Un om care nu accepta compromisuri e un om mereu singur. Oare chiar avem o mie de oameni in jur si avem de unde alege?

    RăspundețiȘtergere
  12. Un subiect cit se poate de discutabil, in opinia mea.
    Am incercat diferite scenarii, atit ca invitat in vacanta, dar si invitind pe altii. De fiecare data sfirsitul a fost unul negativ. Nemultumiti au fost in ambele scenarii si poate pe drept cuvint. Nimeni nu e perfect si la fel.Unii sintem sociali, iar alti nu prea. Am descoperit insa ,o logica care imi place sa cred ca functioneaza cu succes, cel putin in cazul meu.
    Cei cu care am incercat sa impart timpul vacantelor erau apropiati cu care imi petreceam diferite momente frumoase din viata. Mergind in vacanta impreuna, mi-am dat seama ca ceva e disfunctional si ca in orice relatie ( chiar si cea de cuplu ) se intimpla acel declick, cind iti dai seama ca lucrurile nu mai merg din motive de "nepotrivire de caracter" :) . Eu sint de principiu ca a continua o relatie "impotriva placerii" inevitabil se ajunge la despartire! Asadar,inainte de a mai face parte din astfel de initiative, ma intreb daca a sacrifica o relatie placuta de dragul citorva zile de vacanta petrecute impreuna, isi gaseste sensul.
    De ce oare sa alterez o relatie placuta si functionala pentru placerea scurta a cuiva ? Sau mai bine zis... de ce as vrea sa distrug o relatia stabila incercind citeva zile de "adulter" ?

    RăspundețiȘtergere