Excesul de bunătate te poate lăsa singur

Bun cu alții trebuie să fii doar până când bunătatea ta este în detrimentul tău. Până când a face bine cuiva = a-ți face ție un defavor sau chiar un rău.

Am stat de vorbă cu un om tare drag și bun, un om înțelept, corect și foarte responsabil care, când i-am spus că vreau să ajut pe cineva, mi-a spus: "Te-ai întrebat vreodată de ce unii dintre cei cărora tu le plângi de milă și pe care vrei să-i ajuți au ajuns în situațiile în care se află? Te-ai gândit vreodată că unii dorm așa cum își aștern? Că primesc exact ceea ce oferă?"

Îmi place să ajut, cu atât mai mult cu cât am avut și eu nevoie de ajutor în viață și știu cum e să nu se ofere nimeni să te ajute. Știu cum e să fii doar compătimit, nu și ajutat, sau cum e ca alții să știe că ai necazuri, dar să nu vină să își ofere ajutorul, ci să aștepte să le bați la ușă ca să le ceri... Mi-am spus că eu nu voi fi indiferentă, că eu nu voi aștepta ca oamenii să-mi bată la ușă să-mi ceară, că atât cât voi putea voi ajuta... însă am pierdut dreapta măsură și am început să mă implic mai mult decât este cazul și mai ales acolo unde nu e cazul.

Apropo de dreapta măsură, am citit o carte foarte bună care se numește "Arta de a găsi dreapta măsură". Neapărat să citiți această carte ( o găsiți aici: Arta de a găsi dreapta măsură), din care veți învăța că trebuie să existe o dreaptă măsură în toate: în felul de a trăi, în alegeri, în a ajuta... 

Dreapta măsură asigură echilibrul și pacea în toate. Eu n-am înțeles asta și mi-am pierdut liniștea din dorința de a ajuta mai mult decât este cazul și de a ajuta oameni care, după ce că sunt ajutați, mai devin și obraznici și revendică drepturi pe care nu le au. Uite așa descopăr oamenii care la nevoie au o față și care când sunt nemulțumiți de ceva au altă față, iar asta mă ajută să mă distanțez de ei.

Bunătatea fără dreaptă măsură este prostie. Dar totul este o lecție și iată că eu am învățat că trebuie să fiu mai atentă pe cine ajut, nu de alta, dar cel mai înverșunat dușman îți devine uneori tocmai acela pe care l-ai ajutat cel mai mult... 

Am intoleranță la obraznici, la nerecunoscători, la oportuniști, la cei care confundă bunătatea cu prostia și mai ales la cei care mușcă mâna care i-a ajutat.

Dreapta măsură și bunătatea înseamnă să spui NU uneori, să îți vezi de viața ta și să-i lași pe unii să se descurce singuri... fără să te simți vinovat că nu-i poți schimba, că nu le poți arăta adevărul din ei, că nu-i poți salva de ei înșiși.