Ai Șanel, fir-ai a dracu'! 😀





Trăiesc într-o țară în care unii oameni dezvoltă resentimente profunde doar pentru că ai o geantă de firmă. Nu pentru că le-ai făcut vreun rău, nu pentru că ai comis vreo nedreptate istorică, ci pur și simplu pentru că, la un moment dat, într-o fotografie, pe bancheta din spate a mașinii tale, apare, absolut întâmplător, o geantă. O simplă geantă! Și, dintr-o dată, ești acuzată de crime abominabile: ostentație, ipocrizie, aroganță supremă!
Așa mi-am petrecut recent câteva minute din viață pe Instagram, încercând să înțeleg de ce prezența unei genți într-o fotografie poate declanșa atâtea furii necontrolate. "Cum îți permiți să ai o geantă de brand?! Eu nu am Chanel!" – mi-au scris indignate câteva doamne (femei, desigur, că bărbații au alte preocupări). Dragile mele, nici eu nu am ce aveți voi – ar fi culmea să avem toate exact aceleași lucruri! Ar fi și plictisitor, sincer.
Dacă porți o geantă de firmă, ești acuzată că te lauzi cu brandul. Dar permiteți-mi să vă corectez: eu nu am nevoie de un brand pentru a mă lăuda. Eu sunt un brand.
Eu nu-mi construiesc identitatea în jurul unor nume sonore, nu am nevoie de etichete pentru a mă simți valoroasă. Sunt același om și cu, și fără anumite lucruri. Diferența este că eu nu judec oamenii în funcție de ce poartă, dar, aparent, alții o fac.
Dacă eram vreo snoabă iremediabilă sau o mare lăudăroasă, probabil m-ați fi văzut în mii de poze, etalând tot luxul posibil. Dar, surpriză, sunt poate cea mai discretă prezență din online. Nu mi-am expus nici casa, nici mașinile, nici posesiunile (așa cum o fac alții, cu entuziasmul unui copil care tocmai și-a primit jucăria preferată). Nu m-am erijat vreodată în influencer, nu mi-am asumat rolul de a sfătui omenirea despre cum să trăiască, ce să poarte, ce să mănânce și unde să-și petreacă vacanțele. Avem deja destui „guru ai stilului de viață” care ne explică, cu un aer de superioritate absolută, că trebuie să arătăm toți la fel, să avem aceleași lucruri, să mergem în aceleași locuri. Eu, însă, cred în autenticitate, nu în uniforme sociale.

Trist este că, de când e lumea și pământul, unii își pot permite anumite lucruri, iar alții – nu. Dar la fel de trist este și faptul că unele persoane nu pot accepta această realitate simplă, așa că aleg să transforme invidia în atac. De parcă simpla existență a unui obiect de firmă în proximitatea mea este un afront personal la adresa lor.
Fetelor, o veste pentru voi: luxul nu este o necesitate primară. Nimeni nu are nevoie de genți scumpe ca de aer sau de pâine, iar cine își permite un astfel de capriciu nu comite o crimă. Mai mult decât atât, atitudinea pe care o aveți spune mai multe despre voi decât despre posesoarele de genți Chanel. Pentru că o doamnă este doamnă și în șanț, și fără haine de firmă, la fel cum o țoapă rămâne țoapă, chiar dacă o îmbraci în aur.

Este fascinant – și, trebuie să recunosc, teribil de amuzant – cum unele femei se simt frustrate și complexate pentru că nu au gențile altor femei, dar nu par deloc deranjate de faptul că nu au educația lor. De ce nu or avea aceleași frământări existențiale în privința lipsei de caracter, a absenței demnității sau a eleganței comportamentale? Mister total.
Culmea ironiei este că tocmai acelea care au o problemă cu femeile care dețin mai mult sunt cele care, cu orice ocazie, proclamă sus și tare că nu contează ce ai, ci cine ești ca om. Că ele nu sunt invidioase și că, oricum, nu și-ar dori lucruri de firmă. Serios? Dacă pentru voi este mai important a fi decât a avea, atunci de ce acordați atâta importanță lucrurilor? Și, mai ales, lucrurilor fără de care se poate trăi foarte bine?
Pentru că, dragile mele, se poate trăi absolut minunat și fără Chanel, Hermès sau Louis Vuitton. Dar nu se poate trăi doar cu ele. O geantă, fie ea și de lux, nu-ți oferă fericire, nu te mângâie când îți este greu, nu te îmbrățișează, nu îți vindecă rănile, nu îți oferă mai multă frumusețe, bunătate sau valoare ca om. Da, este un obiect frumos, poate fi chiar și o investiție bună – gențile de firmă nu doar că nu se devalorizează, dar multe dintre ele își cresc valoarea în timp. Însă dacă îți dorești o astfel de geantă doar ca să defilezi cu ea, doar ca să demonstrezi ceva cuiva, atunci află că nu validează nimic.
O geantă ar trebui să fie o alegere personală, un obiect cumpărat pentru tine, pentru că îți place ție și atât. Nu pentru că e la modă, nu pentru că o poartă vedetele, nu pentru că o au prietenele, și cu atât mai puțin pentru că ai impresia că „le faci în ciudă” altora.
Femeile inteligente, sigure pe ele, nu se simt complexate și amenințate de lucrurile pe care le au alte femei. Pentru că ele știu că valoarea nu se poartă pe umăr, ci se poartă în suflet, în minte și în felul în care trăiesc. 😊

Eu chiar încerc, din răsputeri, să înțeleg furia acestor doamne care m-au atacat pentru… o geantă. O geantă care, repet, nu le aparține, nu le afectează existența, nu le influențează traiul, dar care, totuși, le-a zguduit universul într-atât încât să declanșeze o revoltă virtuală.
Paradoxul e că ele susțin că nu sunt frustrate. Nu sunt invidioase. Ba chiar una dintre aceste doamne, după ce mi-a aruncat superior că ea nu are Chanel pentru că nu a scris cărți (un argument deja fascinant!), a ținut să precizeze că nici măcar nu îi place casa Chanel, că gențile și parfumurile acestui brand sunt desuete.
Atunci, doamnă, de ce vă mai deranjează că mie îmi plac? De ce v-a fost incomod să vedeți o geantă Chanel pe bancheta din spate a mașinii mele, dacă dumneavoastră sunteți deasupra acestor fleacuri? De ce această indignare, dacă nu vă interesează subiectul? E ca și cum aș spune că nu mă interesează fotbalul, dar aș petrece ore întregi criticând meciurile și jucătorii.
Și dacă tot a simțit nevoia să mă educe cu privire la superficialitatea mea, doamna în cauză nu s-a limitat doar la monstruoasa geantă Chanel care i-a iritat retina. Nu, a simțit nevoia să mă discrediteze ca autor, să îmi explice că nu scriu bine și să îmi reproșeze că „nu-mi fac cinste” postările cu poze din vacanțe.
Păi și, mă scuzați, ce poze ar trebui să pun pe Instagram?! Să-mi fac selfie-uri dramatice în fața bibliotecii, privind enigmatic spre un teanc de cărți, doar ca să îndeplinesc criteriile unei „autorități” autoimpuse în literatură?

Ironia este că, în timp ce mă acuza că postările mele nu îmi fac cinste, doamna în cauză nu avea absolut nicio problemă să își reverse frustrarea în comentarii de un rafinament demn de mahala.
Și încă ceva: dacă tot știe dumneaei mai bine decât mine cum ar trebui scrise cărțile, de ce nu scrie o carte ca să ne lumineze? De ce nu împărtășește lumii acea capodoperă pe care, evident, o are în minte? De ce e egoistă și nu oferă omenirii o operă de referință?
Ah, ce păcat! Atâta talent critic irosit în comentarii, în loc să fie canalizat spre o creație literară nemuritoare… 😏

Au apărut, bineînțeles, și comentariile de tipul "Lumea moare de foame și tu îți iei genți de mii de euro..." – acea lamentare moralistă de Facebook, menită să te facă să te simți vinovat că îți administrezi propriul cont bancar fără să ceri voie.
Cum să îndrăznești să iei pe cineva la rost pentru felul în care își cheltuie banii? Cum să-ți permiți să-ți dai cu părerea despre viața altuia, fără să știi dacă nu cumva acel om face mai multe acte caritabile decât îți poți imagina? Sau, și mai interesant, fără să te întrebi dacă nu cumva TU ești cel care nu face nimic?
Să facem un mic exercițiu de imaginație: ce-ar fi să încep și eu să mă iau de ele? Să le spun că, în loc să-și aprindă zilnic țigara, ar putea să-i cumpere unui copil sărac o masă caldă? Sau că, în loc să-și cumpere un smartphone de 1000 de euro, ar putea să doneze acei bani unei familii care nu are ce pune pe masă? Păi ce, un telefon de 500 de lei nu le-ar ajunge? Nu e aroganță să umbli cu un iPhone scump, în timp ce "lumea moare de foame"? 😏
Dar, vedeți voi, cei mai vocali moraliști ai internetului sunt, de obicei, cei care nu fac nimic pentru cei necăjiți. În mintea lor, doar cei care au foarte mult sunt obligați să fie generoși. Ei, în schimb, nu trebuie să facă nimic. E treaba altora.
Dar realitatea este alta. Oricine are mai mult decât altcineva poate dărui puțin din ceea ce are. Nu trebuie să fii milionar ca să ajuți. Nu trebuie să aștepți ca alții să facă ce poți face și tu.
Și, mai ales, nimeni nu este dator să-și doneze întreaga avere doar pentru că există oameni mai puțin norocoși. Oare toți acești farisei care îi critică pe cei înstăriți și-ar da chiar și ultimul bănuț, alegând să trăiască la limita subzistenței, doar ca să doneze tot ce au?
Nu, bineînțeles că nu.
Ipocriților, înainte să ridicați piatra, întrebați-vă când a fost ultima dată când ați făcut un bine, nu doar când ați făcut un comentariu.
Eu cunosc bine acest tip de oameni: cei care își afișează public marea îngrijorare față de problemele lumii, dar care, în realitate, sunt indiferenți la suferințele reale ale semenilor. Ei nu se uită în jos, spre cei care au nevoie de ajutor și pe care i-ar putea sprijini.
Ei privesc în sus, mereu atenți la cei care îi deranjează prin simplul fapt că sunt fericiți și se bucură de viața lor.

Avem tot dreptul să fim diferiți, să alegem diferit, să avem gusturi și priorități distincte. Lumea ar fi insuportabil de monotonă dacă toți am gândi și am trăi la fel.
Și totuși, un fenomen fascinant persistă: unii oameni sunt convinși că nu își permit o geantă de firmă (sau orice alt lucru perceput drept lux), dar, paradoxal, reușesc să fumeze contravaloarea unei astfel de genți într-un an… sau poate în doi, trei. Pentru că, vedeți voi, o geantă de brand nu este o cheltuială lunară, nu e o rutină, nu se consumă și nu se transformă în fum la propriu. Se cumpără responsabil, dintr-o convingere personală, nu din snobism, nu dintr-o ambiție prostească de a impresiona pe cineva.
Prima mea geantă Chanel a ajuns la mine când aveam vreo 24 de ani. A fost un cadou. Și știți ce? Nu mi-a plăcut. Nu mi se părea potrivită pentru vârsta mea, pentru nevoile mele, așa că am oferit-o cuiva care s-a bucurat mai mult de ea. Peste ani, când mi-am cumpărat prima mea geantă Chanel, am făcut-o dintr-un motiv simplu: mi-a plăcut enorm. Nu pentru că trebuia să bifez un statut social. Nu pentru că „așa se face”. Nu pentru că voiam să etalez o „paporniță de firmă”.
Am cumpărat-o pentru mine. Pentru că mi-am dorit-o, pentru că mi-am permis-o fără sacrificii și fără regrete, fără să mă gândesc că ar fi trebuit să fac ceva mai „nobil” cu acei bani.
Și, mai ales, am cumpărat-o pentru că am considerat că o merit.
Așa cum merit tot ce am.
Iar acest lucru, această decizie despre ceea ce merit și ce mi se potrivește, nu o poate lua nimeni altcineva în locul meu.

Înainte să vă plângeți că nu aveți genți de firmă, asigurați-vă că aveți educație. Că ați făcut tot ce era posibil pentru a crește, pentru a evolua profesional și spiritual. Că ați investit în mintea și sufletul vostru înainte de a investi în lucruri.
Pentru că, vedeți voi, lucrurile vin și pleacă, dar educația și evoluția personală rămân. Dacă puneți preț pe dezvoltare, dacă munciți, dacă învățați, dacă vă cultivați gândirea și abilitățile, veți ajunge în acel punct al vieții în care să vă permiteți lucrurile pe care vi le doriți – fără frustrări, fără resentimente, fără priviri aruncate pieziș spre ce are altcineva. Și, odată ce veți evolua, veți vedea că și prioritățile, gusturile și ambițiile voastre se vor schimba.
Mai important decât să aveți lucruri de firmă este să trăiți frumos. Să investiți în voi. Să creșteți, să călătoriți, să mergeți la teatru, la concerte, să citiți, să învățați limbi străine, să aveți un hobby care să vă aducă bucurie. Să fiți oameni de valoare, nu doar oameni cu lucruri de valoare.
Dar, mai presus de orice, mai important decât să aveți un obiect de firmă este să deveniți voi însevă un brand. Să fiți demne de admirat nu pentru ceea ce purtați, ci pentru ceea ce sunteți. Să inspirați prin eleganță, prin educație, prin etică, prin felul în care trăiți și îi tratați pe ceilalți.
Pentru că, vă asigur, o geantă de firmă nu vă face doamne. Dar caracterul, bunul-simț, rafinamentul și educația – da.

A te lăuda cu lucrurile tale înseamnă, de fapt, să recunoști cât de puțin valorezi fără ele.

În concluzie: nu mă laud cu lucrurile mele. Nu am nevoie de ele pentru a mă valida, pentru că valoarea unui om nu stă într-o etichetă sau într-un obiect, ci în caracterul său, în inteligență, în felul în care trăiește și în ceea ce oferă lumii.
Dar, în același timp, nici nu le voi ține ascunse doar pentru că există oameni care consideră „ostentativ” să te afișezi cu lucruri scumpe.
Pentru mine, adevărata ostentație nu constă în a purta un brand, ci în a fi needucat, inoportun și nerușinat. În a-ți expune grosolănia fără filtrul bunului-simț, în a intra cu bocancii în spațiul cuiva care nu ți-a greșit vreodată, doar ca să arunci cu venin și frustrare.
Ostentativ este să-ți petreci timpul criticând alegerile altora, în loc să te preocupi de propriile realizări. Să fii atât de consumat de invidie, încât să-ți transformi resentimentele într-un spectacol public rușinos. Să dai lumii un exemplu prost, să propagi ură, să-ți consumi energia privindu-i pe cei care au mai mult, în loc să investești în tine.
Ostentativ este să nu-ți cunoști lungul nasului.
Să pierzi timpul cu nimicuri, în loc să construiești ceva. Să-ți trăiești viața privind peste gard, în loc să-ți vezi de propria curte.

Adevărata eleganță nu e în ce porți. E în cine ești.


39 de comentarii

  1. EXTRAORDINAR articolul!Ar trebui sa-l citeasca toti influencerii,toti copiii,toti tinerii,toate femeile!Bravo!Chapeau!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo Irina,asta este cel mai mare defect al poporului nostru,invidia,de ce aceea,acela are si eu nu,fara sa ne intrebam ce facem noi sa avem tot ce ne dorim.Cred ca nici nu ar trebui sa te justifici,ca nu ai in fata cui,lasa-le sa moara de invidie in continuare.Recunosc ca nu iti citesc cartile,sunt prea siropoase pentru mine,dar te admir ca om,ca femeie ,iar articolele de pe blog la citesc pe nerasuflate.Succes in continuare si la cat mai multe genti Chanel��

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo Irina!Bine punctat acest articol...

    RăspundețiȘtergere
  4. Irina, draga. Nu sunt de acord cu tine. Tu esti "influencer" doar ca nu varianta "toapa si frivola". Valorile si principiile dupa care te ghidezi tu sunt necunoscute multora care isi cumpara o imitatie a unui brand cunoscut doar-doar o crede lumea ca e LV si se simt si ele in rand cu lumea. Apoi, cand vad Chanelul pe bancheta ta crapa fierea in ele...si devin acre rau. O persoana decenta isi doreste sa evalueze. Linia se trage intre cei care se cred sus de tot pentru ca au pus mana pe vreun CK, LV sau cine stie ce si cei care fac un masterat, un curs de perfectionare, incep o mica afacere etc si daruiesc energie pozitiva si sete de viata celor din jur. Tu esti influencer pentru ca sunt multi ,multi ,multi cei care au invatat de la tine, care s-au ghidat dupa exemplele tale si care poate au trecut peste momente grele din viata lor datorita tie. In ceea ce priveste talentul tau in ale scrisului, cele de mai sus (cu probleme de fiere) nu vor intelege niciodata nimic. Pentru ca tu vorbesti alta limba...aceea a decentei, a bunului simt si a respectului. Ele n-au invatat-o.Cartile tale sunt irepetabile pentru ca vin direct din sufletul tau si au ajuns direct in sufletul cititorilor. Nu sunt doar cuvinte elevate menite doar mintilor celor mai luminate si cu pretentii inalte. Oamenii simt ca te cunosc si discuta cu o prietena si nu ca citesc pe cineva care-si etaleaza talentul lingvistic si atat.
    Deci, nu sunt de acord cu tine!
    P.S Si eu am remarcat geanta cu pricina si curatenia din masina! Bravo! Promite-mi ca-ti cumperi fiecare geanta si fiecare pantof si orice altceva te face fericita!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu puteam citi ceva mai bun in seara asta. Te apreciez! Avem nevoie de oameni ca tine !

    RăspundețiȘtergere
  6. Îmi place! Ești un om minunat sper ca toți cei care îți citesc articolul sa știe sa citeasca si “printre rânduri”.
    #LoveToEducate
    Te iubesc om frumos

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Irina, as fi ipocrita sa spun ca nu mi-as dori sa am lucruri frumoase si de calitate dar nu le_am invidiat niciodata pe cele care au. Mi se pare nedrept că au asemenea lucruri anumite persoane care nu au muncit pentru ele dar tu le meriti cu adevarat. Am vazut cu ochii mei cat de mult ajuti si ce om bun esti. Eu nu am mai cunoscut un om ca tine.
    Ma bucur pentru tine si ma inspiri. Ma ambitionezi sa imi doresc mai mult de la mine si de la viata si sa fiu un om bun. Am invatat de la tine foarte multe si pentru asta iti multumesc! Sa fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Petrea Liliana Mădălina13 februarie, 2020 02:01

    Asa este! Ce le mai place unora sa analizeze viata altora, ce superiori se simt ei când jignesc pe cineva care nu le intră în tipare, cât de repede se grăbesc să facă afirmații fără a și le asuma. Poate ca nu pot face prea mult bine dar cu siguranță nu as vrea sa fac rău! Cu ce îi încălzesc jignirile? Până la urmă, cred ca nici articolul de mai sus nu îl meritau oamenii care te-au criticat. Se știe ca oamenii critică toate lucrurile la care nu pot ajunge, sau la care aspiră.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am scris pentru a-i face pe unii să înțeleagă cât sunt de superficiali și cât de puțin importante sunt lucrurile în viața unui om...

      Ștergere
  9. Chanel este un brand extrem de frumos cu toate astea niciodata nu am cautat sa am haine/genti de firma insa investesc mereu in bijuterii de brand.Nu am avut mereu lucruri de firma. Muncesc enorm si mi se pare deplasata atitudinea unora care imi spun ca nu ar merita (nu as merita???!!) sa cheltui bani pe ele. Irina in mod clar nimeni nu poate declara ca un obiect ii aduce fericirea dar fetele care comenteaza negativ sunt aceleasi care au probabil un venit mai mic insa si ele ar putea gasi hainute superbe si genti in second hand sau la reduceri.Sa fim seriosi nimeni pe strada nu analizeaza fiecare geanta sau pantof.Se poate sa fii cu adevarat cocheta cu Bani Putini si Multa informatie. Nu exista niciun motiv pe lume sa te intristezi pentru ca tu nu ai X obiect. Nici eu nu am Porche nici vecina nu are chanel etc. Daca avem aceasta atitudine ne amaram viata. Hai sa fim cochete cu bani mai putini si cand ne apuca frustrarea ne gadim ca suntem sanatosi ca nu avem nevoie de dializa,tratamente etc etc si ca toti suntem aici in trecere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cunosc persoane care nu-și permit lucruri scumpe, dar care au mult bun gust și care reușesc cu bugetul limitat și de la second hand să-și cumpere lucruri foarte drăguțe și să fie mereu îmbrăcate frumos. Cunosc și persoane care au foarte mulți bani și care și-ar permite lucruri foarte scumpe, dar nu și le doresc... au alte priorități sau, pur și simplu nu aprciază lucrurile de firmă și nu consideră că trebuie să investească în asemenea lucruri.
      Unii asociază lucrurile de firmă cu bogăția. Greșit. Nu sunt un must have dacă ești bogat.
      Și da, nimeni nu are dreptul să ne spună ce și cât merităm cât timp nu ne întreține.

      Ștergere
  10. daca ar sti toti cite genti chanel ti-ai fi putut cumpara cu banii pe care i-ai donat!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este adevarat!!!!pe noi ne ajuta foarte mult!Maica Domnului sa o ocroteasca!

      Ștergere
  11. Dar numai acum te-au vazut cu geanta chanel?:))) ca eu cred ca te-am vazut cu vreo 5 pana acuma dar niciodata nu am stat sa ma gandesc cat costa o geanta din aceea. imi imaginam ca e scumpa dar abia acum ca ai scris despre asta am fost curioasa sa intru pe chanel sa vad cat costa una. nu-mi permit o geanta chanel dar nici nu sufar ca nu am. eu imi cumpar de la musette, de la ana cori, de la furla si sunt foarte multumita de ele. nu sunt chiar de lux dar sunt foarte calitative si frumoase. banuiesc ca si tu ai si genti mai ieftine nu numai chaneluri si le porti cu acelasi drag.
    oricum, bucura-te sanatoasa de tot ce ai ca le meriti femeie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! Da, și mie îmi plac gențile Furla, am câteva, sunt frumoase și de foarte bună calitate. Îmi plac și Coccinelle, Coach, Tory Burch...

      Ștergere
  12. Irina la un moment dat abordai un subiect legat de cosmetice unde probabil aceleasi persoane comentau ca folosesti Chanel pentru produsele de machiaj si ingrijire. Erai acuzata de elitism si fatarnicie. Eu cred ca ele arunca cuvintele fata de cei asupra carora simt ca ar avea putere (de

    RăspundețiȘtergere
  13. Asupra celor despre care ei cred ca ar avea vreo putere(conationali). Si vazut vreodata pe planeta vreo tuta sa critice vedete de la Hollywood ca isi cumpara Chanel? Nuuu! Oamenii simt ca au drepturi pentru ca imparti acelasi aer sau tara cu ei!!! Ipocriti! Si daaa afirm in continuare ca nu firma face diferente insa a purta ceva ramane o alegere intimata ce nu trebuie discutata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Oare de ce in alte tari lumea nu se mira si nu crapa de ciuda ca celebritatile au lucruri scumpe? Aia au case de zeci de milioane de dolari, au bijuterii de milioane si nu mai sare lumea cu gura pe ei. Dar la noi multe tzatze ciudoase care nu mai pot de grija altora!!

      Ștergere
  14. Mi-a placut .... ideea cu EU SUNT un brand!... :))))) acolo e toata esenta! Sa ajungeti sa spuneti ca sunteti un brand... vai e grav!!! si cu majuscule! Va rog sa reveniti cu picioarele pe pamant! Aveti dreptate in rest, ca nu trebuie aruncat cu hate, dar intre dumneavoastra si restul ipocritelor carora le dati replica, nu e decat o diferenta! Cea de limbaj ... ( stiu, nu veti publica ce am scris...nu aveti acest curaj al asumarii! ce nu vreti sa intelegeti este ca daca va asumati ideea de a fi public, de a fi "breand" ... intentinat am scris asa, va asumati atat laude cat si critici. Iar daca critica e dura, in spiritul dumnevoastra de mare doamna, trebuie sa stiti cum sa ramaneti demna!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Teodora, scuze dacă par lipsită de modestie... dar eu chiar sunt un brand. :)) Și orice om, orice nume poate fi un brand cât timp vinde sau înseamnă ceva.
      Apoi, eu public orice comentariul indifirent cât de critic este, singura condiție este să nu se folosească trivialități și insulte.
      Să fii fericită și iubită!

      Ștergere
    2. Doamna Irina... gresiti, dvs insemnati ceva din simplul motiv ca sunteti om care traieste pe acest pamant! Ca noi toti de altfel, cu propriile povesti de viata! Nu trebuie sa fiti nici brand, nici "cineva"! Sunteti sau nu speciala, in functie de ceea ce simtiti! A fi important pentru tine insuti, e o chestie de atitudine, de alegere personala! Recunosc insa ca NU mi-au placut cartile scrise de dvs (am citit doar primele 2 vol din Fluturi)! In rest, doar pentru ca ati incheiat raspunsul la commentul meu intr-o nota optimista, va doresc si eu asemenea...Sa fiti fericita si iubita!

      Ștergere
    3. cata rautate!Irina eu cred ca nici nu ar trebui sa raspunzi la asemenea comentarii!

      Ștergere
    4. Domnule/Doamna Anonim... cine sunteti? de ce nu va scrieti numele? unde e rautatea?... oare ati gandit, cand ati citit ce am scris eu?... sau vorbiti asa ca sa va aflati in treaba!?! i-ati citit si cartile? ce ar fi sa mai cititi inca o data ce am scris! sau si mai bine ce ar fi sa scrieti idei referitoare la ce a scris dna Binder... in fine, nu vreau sa transform blogul ei in platforma de cearta inutila!

      Ștergere
    5. Sunt doar un om care o cunoaste pe Irina si care mai este in viata doar datorita ei.

      Ștergere
  15. Irinuca, te iubesc. Pa, pa.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce am zis eu si ce ati inteles dvs. Oricum sunt magulita ca un scriitor de talia dvs imi da drept la replica. Dvs nu ati putut intelege mai mult decat toate cliseele pe care le rumegati in cartile dvs.
    Eu nu va invidiez pt un rahat de geanta, cum va place sa credeti, eu am facut referire la dublul discurs pe care il aveti.
    Eu nu sunt un brand, sunt un simplu cetatean care vad un pic mai departe decat aceste sentimente/porniri provinciale pe care le reiterati: invidie, "gura lumii", "rautate" si altele asemenea...
    Stiti, in anii '90 si Sandra Brown era un brand, cu vanzari ametitoare, dar nu a primit niciodata Nobel-ul. 😉😁

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai ți-ai pierdut dreptul la un dialog cu mine... pentru că tu se pare că ai chef de răutăți gratuite. Nu pot și nu îmi place să discut la nivelul ăsta.
      Eu scriu despre viață, despre probleme generale și tu, iată ai aceleași porniri și preocupări provinciale...
      Știu că Sandra Brown nu a primit Nobelul, nu toți scriitorii aspiră la premii. :))
      Cu adevărat măgulitor este că nu mă placi, dar totuși pierzi vremea prin spațiile mele.
      Numai bine!

      Ștergere
    2. un rahat de geanta care costa vreo 4000 de euro. :)))))
      iar daca nu iti place ce scrie de ce intri pe blogul ei?

      Ștergere
    3. Asta ma intreb si eu; cum se face ca toti astia care nu o plac pe Irina sunt toata ziua prezenti pe blogul ei si pe fb? Cum vad ei ce posteaza ea daca nu o urmaresc?

      Ștergere
    4. Va zic eu: nu o plac pe Irina dar ii intereseaza viata ei si o urmaresc pentru ca ar vrea sa fie ca ea.😅😅

      Ștergere
  17. Bună dimineața, Irina!
    Beau cafeaua și visez la posibilitatea de a putea sa te întâlnesc.
    Sunt venită în Brașov la verișoara mea și stau pana duminică.
    Am și cărțile tale cu mine....
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere