Nu știu dacă există ceva mai dureros și mai nedrept decât tristețea unui copil. Și când motivul tristeții lui este răutatea adulților, este dureros de greu.
Știu că vei citi asta, mama lui Andrei. Și știu că veți citi asta, doamna cadru didactic care nu știi să educi copiii și nu faci niciun efort să înveți părinții copiilor "normali" să nu discrimineze copiii din familii fără posibilități, fără părinți cu jeepuri care te cadorisesc cu parfumuri, bijuterii și alte prostii cu care poți fi cumpărată. Înțeleg, unii oameni chiar sunt de vânzare, au doar preț, nu și valoare...
După ce s-a simțit umilit, respins și nedorit doar pentru că a fost singurul copil din clasă neinvitat la ziua de naștere a odorului Andrei, băiețelul meu trist s-a refugiat în casă și a continuat să picteze chipul Maicii Domnului pe bucata de geam spart găsită undeva prin spatele curții. N-a vrut nici în ruptul capului să renunțe la bucata aia de sticlă, dar mi-a promis că nu se va tăia. A pictat ținând sticla cu o mănușă și a plâns... Demnitatea și încrederea pe care am reușit să i le insuflu după o lungă perioadă, i-au fost spulberate de gestul inuman făcut de niște adulți care s-au gândit să-l separe de ceilalți copii.
Băiețelul despre care vă vorbesc este un copil minunat, bun, cuminte, harnic, credincios și generos și nu spun asta doar pentru că este unul dintre copiii care au devenit ai mei.
Băiețelul despre care vă vorbesc este un copil minunat, bun, cuminte, harnic, credincios și generos și nu spun asta doar pentru că este unul dintre copiii care au devenit ai mei.
A mai zâmbit doar când m-a văzut pe mine intrând pe poartă, dar zâmbetul lui era diferit. Lipsea bucuria. Mi-a spus printre lacrimi durerea lui, iar eu am avut misiunea deloc ușoară să îi explic că nu el are o problemă, ci societatea asta ipocrită care susține că nu face discriminări, dar face!
Dacă întrebi 100 de persoane dacă fac discriminări, majoritatea vor spune că nu, ba chiar că detestă discriminarea de orice fel, dar dacă îi pui în fața unui fapt împlinit, vei vedea cum mint, cum se mint, cum se cred buni, în timp ce realitatea este alta...
Se pare că eu știu ce trebuie să spun ca să iau durerea din sufletul unui copil, iar băiețelul meu a înțeles de ce este respins. A înțeles cum funcționează lumea... și că uneori nu suntem respinși pentru că nu suntem destul de buni pentru ceilalți, ci pentru că ceilalți nu sunt destul de buni pentru noi.
Băiețelul meu ar fi avut bani de cadou, mama lui Andrei, dacă asta era condiția să vină la ziua fiului tău... Ar fi venit cu un cadou frumos pentru felia de tort cu care l-ai fi servit, dacă pentru tine totul este condiționat de un schimb. Și nu, nu este murdar, chiar dacă tatăl lui care are doar o mână spală hăinuțe cu acea mână... Nu ți-ar fi murdărit canapelele și covoarele, nu s-ar fi năpustit ca un sălbatic asupra platourilor cu mâncare, nu ar fi fost un exemplu urât pentru ceilalți copii... Dar ai dreptate: băiețelul meu chiar este diferit. E diferit, fiindcă el nu urlă la părinți și nu înjură sau trântește când nu i se face pe plac, el nu refuză mâncarea cerând altceva, el se roagă înainte să mănânce și se bucură de orice i se dă. Băiețelul meu nu găsește amuzant să spargă melci cu piatra, el îi salvează din calea pașilor grăbiți. Băiețelul meu nu jignește copiii, nu râde de ei, iar dacă are ceva dulce împarte cu oricine. Băiețelul meu nu s-ar rușina niciodată cu un prieten sărac, fiindcă părinții lui nu l-au învățat așa.
Băiețelul meu, chiar dacă nu mai este de câțiva ani sărac, îmbrăcat ponosit și înfometat, nu scapă de eticheta de "sărac", însoțită de prejudecăți cum că ar fi și murdar și poate needucat... Asta pentru că există persoane ca tine, mama lui Andrei, persoane cu prejudecăți, care se mulțumesc să trăiască în abundență și să-i marginalizeze fără pic de suflet pe cei care nu au. Persoane care cred că pot decide ce merită anumiți copii și ce nu, ce pot, ce știu, ce simt...
Și, cu toate acestea, băiețelul meu va fi un om bun. Va scăpa de etichetele pe care i le lipesc unii... Și știu sigur că orice răutate de care a avut și va avea parte în viața lui, o va întoarce înapoi sub forma unui act de bunătate...
Băiețelul meu chiar e diferit, iar oamenii vor învăța de la el ceea ce nu pot învăța de la cei ca tine, mama lui Andrei... fiindcă Dumnezeu, în bunătatea Lui, îi va oferi bogăția sufletească de care au nevoie cu adevărat oamenii.
Comportamentul mamei lui Andrei,poate fără să conștientizeze acest lucru a produs o rană emoțională copilului. Și ranile dor, dor aani de zile.Tu ești un om puternic cu un suflet minunat sși sunt absolut convinsă ca vei ști sa aduci lumina,bucurie si speranța copilului nedreptățit.
RăspundețiȘtergereRăni care nu se vor vindeca niciodată ...vor rămâne cicatrici
ȘtergereA fost o lecție. Cam dura pentru un copil dar a învățat-o la timp. Viața nu e nici pe departe cum ai vrea tu sa fie, discriminări de acest fel va mai întâlni, la fiecare pas in viitor, oriunde s-ar afla. De uitat nu știu dacă va uita sau va fi marcat psihic pentru o vreme, dar cu siguranța a doua oară nu va mai permite el sa fie umilit. Pur și simplu va judeca altfel situația și va fi pregătit pentru orice alta lovitura viitoare. “Așa trebuie sa fie și nu altfel”. Situația socială sau sau profesională sunt delimitatorii mai mult decât discriminatorii. Și asta este de când lumea... Cum ar fi ca tu, un “coate goale”, sa fii acceptat pe același teren de golf pe care joaca un Trump sau un Bill Gates? Cerberii nu ți-ar da voie nici la 1 km distanta. Trebuie sa avem grija ce visuri băgăm in capul unui copil.
ȘtergereTrist...
RăspundețiȘtergereÎi doresc multă putere băieţelului tău bun. Îi doresc să aibă parte de tot binele din lume.
Iar ţie, Irina, îţi mulţumesc, în numele tuturor celor care nu au puterea ta, pentru tot ceea ce faci.
Codrin
Ce trist! Stiu că nu am copii perfecți,dar au suflet bun!
RăspundețiȘtergereAseară baiatul meu mergea să îi facă companie la un prieten drogat pentru că la părăsit iubita și era singur!M-a impresionat,în general toți fug de așa prieteni!
Iar fetița mea nu vrea să renunțe la profesorul de violă,care e moracanos și nu explică bine,dar e batrân și are nevasta invalidă...
Sunt oameni care nu gândesc,dar aceste gesturi afectează pe viață acest copilaș! E un norocos că te-a cunoscut pe tine!Îngerul meu drag,ma rog pentru tine!
Foarte frumos scris! Din pacate, foarte adevarat...Dar da, eu cred foarte mult in bogatia sufleteasca si iubesc oamenii care inca mai stiu sa fie oameni si nu vor sa faca parte dintr-o societate mizerabila si complet lipsita de valori.Baietelul tau sunt sigura ca va avea parte de toata intelepciunea si bunatatea si dorinta de a fi OM si de a nu se lasa descurajat de cei care au uitat sa mai fie asa!
RăspundețiȘtergereCat de frumos ai descris un lucru atat de trist si real in societatea infecta de astazi! Intr-adevar, Dumnezeu va avea grija de sufletul frumos al copilului tau bun.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, așa este. Astfel de rufuzuri ce dor axum.nu fac decat sa întărească caracterul, sa il formeze.
RăspundețiȘtergereDacă acest copil va avea destulă incredere in sine, parinti și priwteni carensa ii cultive acest sentiment, va putea mișca toți muncii din calea sa.
Capul sus, nu e o rușine sa fi sărac dpdv material, e o rușine să fi sărac cu Duhul...
@Sim,a fi "sarac cu duhul" este o virtute . :)
Ștergere"Ferice de cei saraci în duh,caci a lor este Împaratia cerurilor."
Frumos spus si profund. Felicitări pentru tot ce publicați! Ma regăsesc in multe articole. Numai bine si mult succes!
RăspundețiȘtergerear trebui sa fie un crez pe care sa l
RăspundețiȘtergereciteasca toti oamenii care marginalizeaza alti oameni si mai ales alti copii...ei vor fi adultii de maine care sunt obisnuiti doar sa primeasca de a gata fara sa faca nimic..
Draga Irina,
RăspundețiȘtergerete-am vazut intr-o duminica in auchan din coresi.erai cu 3 copii,o fetita pe carucior si 2 baieti.te-am admirat cum te purtai cu ei si cum ii explicai fetitei cand te intreba despre niste biscuiti daca sunt un dulce sanatos.si mi-a placut mult cum iti cerea fetita pupici si tu te jucai cu ea.stiam ca nu sunt copiii tai dar se vede ca ii iubesti si ca ei te iubesc.dumnezeu sa iti dea sanatate si sa iti rasplateasca tot binele pe care il faci!te admir foarte mult!poate data viitoare voi avea curaj sa te salut macar daca nu te deranjeaza.cu drag,Cerasela
Am citit printre lacrimi acest articol,care mi-a sfâsiat inima . Nu Irina draga,nu e de vina mama lui Andrei,nici ceilalti copii,ci toate aceste lucruri se întâmpla sub supravegherea Tatalui,si este o "cernere" îngaduita de El pentru a se distinge binele de rau,lumina de întuneric,frumosul de urât,iubirea de ura,viata de moarte si valorile autentice atemporale de relativismul acestei vieti lipsite de cele mai elementare roade ale Spiritului Sfânt !
RăspundețiȘtergereRealitatea este foarte dură și pentru copii, și pentru maturi. Valorile pentru fiecare sunt diferite, dar copiii sunt mai sensibili la aceste situații triste. Dar viața va pune totul la locul lor meritat
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru tot.Uneori citindu-va simt ca va simt si ca va iubesc ca om,ma ajutati sa t rec peste munti sa ma racoresc
RăspundețiȘtergereRușine! Dacă este adevărat, atunci îmi este 'milă" de ea...
RăspundețiȘtergereCum va justifica gestul ei în fața lui Dumnezeu 😨?