Dacă m-ar întreba cineva ce culoare are sufletul meu, i-aș spune să citească Iubirea te învață. Cred că ar descoperi în paginile ei multe dintre nuanțele care mă alcătuiesc, de la cele mai delicate și senine până la cele pe care viața le-a așezat acolo prin iubiri, dezamăgiri, bucurii, pierderi și învățăminte.
M-am gândit de multe ori că oamenii nu au o singură culoare sufletească. Ne schimbăm odată cu experiențele pe care le trăim, cu oamenii pe care îi întâlnim, cu lucrurile pe care le pierdem și cu cele pe care învățăm să le prețuim. Unele întâmplări ne fac mai sensibili, altele mai prudenți, unele ne îmbogățesc felul de a iubi, iar altele ne învață să ne păstrăm demnitatea chiar și atunci când ne este greu.
Și, poate, tocmai de aceea, dacă ar fi să-mi descriu sufletul prin culori, nu aș putea alege una singură. Aș avea nevoie de toate nuanțele pe care le-am adunat trăind, iubind, greșind, iertând și învățând să înțeleg oamenii dincolo de aparențe.
O parte dintre ele se regăsesc în această carte, care îmi este foarte dragă și pe care am bucuria să v-o prezint astăzi într-o ediție nouă, revizuită, îmbunătățită și adăugită, publicată de Editura Bookzone.
Pentru mine, reîntâlnirea cu Iubirea te învață a însemnat mai mult decât pregătirea unei noi ediții. A fost și o întoarcere la propriile gânduri, la felul în care am înțeles iubirea și relațiile dintre oameni, la întrebările care m-au preocupat și la adevărurile în care am crezut atunci când am așezat pentru prima dată aceste pagini laolaltă.
Cred că unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le poate trăi un scriitor este să-și recitească propriile texte după ce viața i-a mai oferit câțiva ani de experiență. Să regăsească în ele omul care era atunci și să observe, cu o anumită duioșie, ce a rămas neschimbat și ce ar exprima astăzi altfel. Pentru că, oricât de mult am crede la un moment dat că am înțeles iubirea, viața continuă să ne arate cât de multe mai avem de descoperit.
Învățăm că oamenii nu iubesc întotdeauna în același fel, că intențiile bune nu sunt suficiente dacă faptele rănesc, că apropierea nu garantează înțelegerea și că uneori trebuie să învățăm să ne respectăm pe noi înșine pentru a putea construi relații sănătoase cu ceilalți.
Învățăm să facem diferența dintre iubire și dependență, dintre grijă și control, dintre iertare și acceptarea unor comportamente care ne fac rău. Descoperim că afecțiunea are nevoie de respect, că sinceritatea nu trebuie confundată cu brutalitatea și că bunătatea nu ne obligă să renunțăm la propriile limite.
Dar învățăm și lucruri mult mai simple, pe care uneori le înțelegem abia după ce pierdem ceva sau pe cineva.
Învățăm cât de mult poate însemna un gest de tandrețe, cât de prețioasă este prezența unui om care ne ascultă cu adevărat, câtă liniște ne poate aduce o relație în care nu trebuie să ne justificăm permanent și cât de frumos este să fim iubiți fără să ni se ceară să devenim altcineva.
Și cred că toate aceste învățăminte ne schimbă, încetul cu încetul, felul de a privi lumea.
Poate că devenim mai atenți la ceea ce spunem, mai îngăduitori cu slăbiciunile omenești, dar și mai conștienți de lucrurile pe care nu ar trebui să le acceptăm. Poate că învățăm să nu mai confundăm intensitatea sentimentelor cu profunzimea lor și să prețuim mai mult oamenii lângă care ne simțim în siguranță, respectați și înțeleși.
Eu am încercat întotdeauna să scriu despre iubire așa cum am cunoscut-o și am înțeles-o, cu frumusețea și contradicțiile ei, cu bucuriile pe care ni le oferă și cu întrebările pe care ni le lasă uneori fără răspuns.
Nu mi-am dorit să le spun cititorilor cum trebuie să iubească sau cum trebuie să-și trăiască viața, ci să împărtășesc ceea ce am învățat eu, cu speranța că unele dintre gândurile mele îi vor ajuta să-și înțeleagă mai bine propriile emoții și experiențe.
Și poate că acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care mi le-a oferit scrisul: posibilitatea de a mă întâlni, prin intermediul cuvintelor, cu oameni pe care nu îi cunosc personal, dar cu care descopăr că împărtășesc emoții, întrebări, amintiri și valori.
De-a lungul anilor, am primit mesaje de la cititori care mi-au povestit că s-au regăsit în anumite pagini, că unele texte i-au făcut să privească altfel o întâmplare din viața lor sau că au găsit în cuvintele mele ceva ce simțeau de multă vreme, dar nu reușiseră să exprime.
M-am bucurat de fiecare asemenea mărturisire, fiindcă mi-a confirmat că experiențele noastre, oricât de personale ar fi, pot avea ceva comun cu ale altor oameni.
Iar acum, când Iubirea te învață revine într-o ediție îmbunătățită și adăugită, mă bucur la gândul că vom avea ocazia să ne reîntâlnim prin paginile ei.
Cei care au citit deja cartea vor putea descoperi această versiune nouă, asupra căreia am revenit cu atenție și cu dorința de a-i oferi o formă mai bogată și mai îngrijită. Iar cei care o vor deschide pentru prima dată vor găsi acolo o parte importantă din felul meu de a înțelege iubirea, oamenii și viața.
Vreau să le mulțumesc din toată inima oamenilor minunați din echipa Bookzone pentru această bomboană de carte!
Poate că atunci când ținem o carte în mâini ne gândim în primul rând la omul care a scris-o, dar în spatele fiecărui volum se află o întreagă echipă, multe ore de muncă, idei, alegeri, discuții, răbdare și o mulțime de detalii cărora cineva le-a acordat timp și atenție.
Sunt oameni pe care cititorii poate nu îi vor cunoaște niciodată, dar a căror muncă se regăsește în fiecare pagină, în fiecare culoare, în fiecare amănunt care face dintr-un manuscris o carte frumoasă, pe care să-ți dorești să o păstrezi și să o dăruiești.
Iar eu sunt recunoscătoare pentru dedicarea, implicarea, profesionalismul și grija cu care acești oameni au lucrat la cartea mea.
Eu am așezat între aceste coperte o parte din sufletul meu, iar ei au avut grijă să-i ofere o înfățișare pe măsura iubirii cu care am scris-o.
Mulțumesc, Bookzone, pentru tot ceea ce faceți, pentru că puneți suflet în munca voastră și pentru că înțelegeți cât de mult înseamnă pentru un scriitor fiecare carte care ajunge în mâinile cititorilor.
Și vouă, dragii mei cititori, vreau să vă mulțumesc.
Pentru că mi-ați fost alături atâția ani, pentru că ați primit cărțile mele cu dragoste, pentru că mi-ați împărtășit poveștile voastre și pentru că mi-ați oferit bucuria de a ști că gândurile mele au ajuns în casele și în inimile voastre.
O carte poate fi scrisă în singurătate, dar își continuă viața printre oameni. Ajunge în mâinile cuiva care o citește seara, înainte de culcare, într-un tren, într-o cafenea sau în liniștea propriei case. Uneori este dăruită unei prietene, unei mame, unei fiice sau unui om căruia vrem să-i spunem ceva frumos și nu găsim cuvintele potrivite.
Mi-ar plăcea ca fiecare dintre voi să găsească în paginile ei ceva care să-i vorbească sufletului. Poate o amintire, poate o înțelegere nouă, poate răspunsul la o întrebare sau doar câteva rânduri care să-i aducă liniște într-o zi mai grea.
Nu știu ce culoare are sufletul fiecăruia dintre voi și nici ce experiențe v-au dat nuanțele pe care le purtați astăzi.
Dar știu că, atunci când citim o carte și ne regăsim în gândurile celui care a scris-o, se întâmplă ceva foarte frumos: descoperim că unele dintre trăirile pe care le credeam numai ale noastre au fost cunoscute și de altcineva.
Așa că vă invit să descoperiți noua ediție a cărții Iubirea te învață, revizuită, îmbunătățită și adăugită. O puteți comanda de pe www.bookzone.ro, inclusiv dacă locuiți în diaspora, iar cititorii din Republica Moldova o pot găsi pe www.bookzone.md.
Mă bucur nespus că această carte poate ajunge și la voi, cei care trăiți departe de România, dar care mi-ați rămas aproape prin cărțile mele, prin mesajele voastre și prin dragostea cu care mă însoțiți de atâția ani.
Oriunde v-ați afla, sper ca Iubirea te învață să vă aducă bucurie, emoție și câteva clipe frumoase, în care să vă regăsiți printre gândurile mele.
Vă îmbrățișez cu toată dragostea și abia aștept să-mi spuneți cum vi se pare noua ediție!
Cu drag,
Irina
Niciun comentariu