Succesul unora e boala altora...

Dacă am refuzat să public cu anumite edituri, acestea mă bălăcăresc pe unde apucă și caută să instige lumea împotriva mea. Mai sunt și niște scriitori frustrați că nu au avut succesul meu și care cred că se vor afirma dacă mă denigrează pe mine. Jenant... și umilitor să recunoști în felul acesta că ești invidios și că ești dispus să decazi oricât pentru a ieși din anonimat. 

Culmea este că ăștia defilează cu pretenții de oameni culți și cu valori, dar se contrazic prin comportamentul deplorabil demn de personajele din emisiunile dizgrațioase de cancan. ☺ Mă amuză ce războaie pornesc împotriva mea (doar pentru că ei consideră că n-ar trebui să am eu atâta succes), dar cât de indiferenți sunt față de problemele omenirii, ale țării, cum tac dacă văd o nedreptate, cum sunt indiferenți în fața cazurilor sociale... și asta spune totul despre ei, despre preocupările lor, despre valorile lor. Țațe cu o plăcere maladivă să bârfească și să spurce.

Desigur că orice prost va găsi un prost și mai mare care să-l asculte cu gura căscată... Cei fără discernământ sunt ușor de manipulat și de instigat. Iar obsedații de mine, câteva personaje dubioase și cu minți insalubre, care de 4 ani nu pot respira dacă nu mă atacă într-o zi, așteaptă ca muștele o grămadă de mizerie pe care să se așeze și să se scalde în toată urâțenia lor.

Eu i-am ignorat și îi voi ignora în continuare. Poate că tocmai asta îi frustrează: că nu mă iau la trântă cu ei în mocirlă. I-am lăsat să spună ce vor, să facă mizerie, să mă amenințe cu moartea, să mintă, să îmi jignească familia (chiar și pe tatăl meu decedat), prietenii și cititorii. Nu s-au gândit o clipă că rănesc oameni care mă iubesc, că-i provoacă stres mamei mele sau măcar că nu dau un exemplu bun acestei societăți prea mult contaminată de lucruri nocive. Ura le-a întunecat mințile atât de tare încât nici măcar nu mai realizează că sunt ridicoli, penibili, patetici, dizgrațioși.

Am înțeles că sunt bolnavi, că au psihoze grave și i-am privit cu compasiune. Trebuie să fii grav bolnav dacă timp de 4 ani, cauți zi de zi să denigrezi o persoană pe care nu o cunoști, care nu ți-a greșit și la care singurul lucru care te deranjează este că are succes. Eu nu înțeleg purtarea asta, eu nu mi-aș pierde niciun moment din viață să scriu sau să discut despre ceva/cineva care nu-mi place. Dar nebunii ăștia mă tratează mai rău decât pe Hitler, zici că sunt mai nocivă și mai periculoasă pentru omenire decât orice terorist! 💣 Păcat că nu sunt la fel de înverșunați împotriva celor care fac rău cu adevărat, păcat că nu-și folosesc timpul și energia constructiv, ca să schimbe ceva în lumea asta, ca să ajute, ca să lase în urma lor ceva frumos… Dacă tot sunt atât de pricepuți, atât de buni, de ce nu-și folosesc timpul, energia și genialitatea pentru a scrie capodopere? Să scrie cărți cu care să-mi dea peste nas, să-mi arate cum se face, să învăț ceva de la ei… fiindcă în urma lătrăturilor lor din ultimii ani nu am învățat nimic. Am văzut doar dejecții mintale.

Între timp eu am promovat cărțile editurilor care caută să mă defăimeze, așa cum am promovat și scriitori care ulterior au pornit atacuri împotriva mea. Unul dintre acești scriitori m-a lingușit la început, l-am promovat, apoi, nemulțumit că nu-i făceam zilnic reclamă, a devenit dușmanul meu și a început să facă pe criticul literar și pe moralul desăvârșit (cu toate că își vinde cărțile ilegal, nu prin distribuitori autorizați, ci cui apucă, fără a plăti impozite la stat...).  😉  

Dar, satisfacția mea este că am răspuns cu bine la rău, că până și cei care mă dușmănesc trăiesc de pe urma mea, că pâinea de pe masa unora mi se datorează. 😃 

Nu sunt supărată pe ăștia, mi-aș face păcate să mă supăr pe oameni bolnavi. Îmi este doar milă că sunt nefericiți, că se otrăvesc zilnic și mai ales că tot ce fac se va întoarce împotriva lor.

Am văzut comentariul unei cititoare, o fată de 15 ani care a îndrăznit să-mi ia apărarea. Printre altele a spus așa: “Mi-ar fi rușine să am așa o mamă, să văd că poate comenta cu atâta răutate, nu mai spun că nu aș citi niciodată o carte scrisă de un scriitor care se poartă atât de urât și care vorbește despre alții cu atâta dușmănie.” Păcat că detractorii mei nu înțeleg că prin purtarea lor își fac doar reclamă negativă și că străduința lor de a mă denigra îmi face, culmea!, reclamă bună. 😄  

Oamenii sănătoși la cap nu înghit orice gogomănie, oamenii cu preocupări curate nu savurează mizerii, așadar n-aveți decât să debitați orice, să mă urâți oricât, nu mie îmi faceți rău. Păcat de voi, de ambițiile voastre mici, de lipsa voastră de stimă de sine.

Dacă eu voi muri, în urma mea rămân multe lucruri frumoase și fapte bune, am construit mult, am ajutat și am inspirat lumea la bine (chiar dacă nu sunt un om perfect), n-am trăit degeaba, dar în urma voastră va rămâne doar mizeria pe care o împrăștiați... Sunteți o rușine pentru societate, pentru familiile voastre și pentru voi înșivă. Sunteți niște triști.

Eu n-am timp de voi, sunt ocupată să mă bucur de ceea ce am, de ceea ce sunt și de ceea ce fac. În timp ce voi pierdeți timpul pe internet încercând să faceți rău, eu muncesc, țin în brațe copii care au nevoie de dragoste, fac cumpărături pentru oameni care nu au posibilități, citesc povești unor copilași bolnavi, mă plimb, stau cu oameni care mă iubesc, vorbesc cu oameni minunați care mă inspiră și mă ajută să evoluez, râd, zâmbesc, trăiesc, IUBESC. 

Nu sunt capabilă să urăsc, nu mă voi încrunta doar pentru că niște nebuni n-au loc de mine pe pământul ăsta. Bunătatea este răspunsul meu la orice răutate, seninătatea este răzbunarea mea, iar Dumnezeu este dreptatea mea.

Eu vă doresc succes și să fiți măcar sănătoși dacă fericiți nu puteți fi doar pentru că Irina Binder are succes! 😉

Îmi văd de drumul meu. Dacă m-aș opri la toți câinii care mă latră nu aș mai ajunge niciodată acolo unde îmi doresc.