Cu sufletele la vedere




Oamenii observă orice, numai ce ar trebui nu. Observă ceea ce vor şi judecă totul după legea şi valorile lor. Şi judecă după aparenţe. Observă că eşti gras, slab, sărac, bogat, că te-ai tuns, că ai o bluză nouă, o maşină nouă... Nu observă când eşti supărat sau fericit decât numai dacă supărarea sau fericirea ta le încurcă lor planurile. Falşi şi ipocriţi, cei mai mulţi dintre semenii noştri şi-au construit o mască socială de cameleon: pentru unul şi acelaşi lucru zâmbesc sau plâng, iubesc sau urăsc, după cum le cere gloata sau autoritatea în graţiile căreia vor să intre.  Joacă sinceritatea şi buna credinţă, dar când sunt puşi în faţa luării unei poziţii ferme într-o anumită privinţă, îşi îmbracă nu numai masca, ci şi costumul de cameleon şi se ascund, disimulează, retractează, fac exact ceea ce le cere interesul, nu dreptatea. Judecata lor e strâmbă, sufletele lor sunt cameleonice. Trist este că, la sfârşitul zilei, când rămân ei cu ei, semenii noştri uită să îşi dea jos costumul cameleonismului social şi ajung să se mintă şi pe ei, uitând care este adevărul. Societatea noastră a ajuns atât de falsă încât oamenii uită adesea adevărul şi au ajuns să creadă cu tărie minciunile pe care le inventează.
Mi-aş dori ca, printr-o minune a ştiinţei, să se creeze un dispozitiv prin care sufletele oamenilor să fie la vedere, purtate ca o eşarfă la gât, şi să reflecte trăirile autentice ale purtătorului.  Am avea surpriza să constatăm că, dacă privim atent, vedem că, sub masca ipocrită a prieteniei interesate, interlocutorul nostru ne poate fi cel mai aprig duşman. Sau că persoana cea mai ştearsă din departamentul nostru, care este mereu punctuală şi nu intră niciodată în discuţiile desuete, acel small talk de fumoar, are un suflet vesel, iubitor, şi abia aşteaptă să vină ora plecării pentru a ajunge acasă la copiii ei şi pentru a li se dedica lor. Sau că morocănosul coleg care nu glumeşte niciodată are acasă un copil bolnav, căruia nu îi poate asigura tratamentul optim sau poate hrana specială de care are nevoie. Sau poate că amica grasă nu este aşa deoarece mănâncă prea mult, ci pentru că se alimentează în mod compulsiv, umplând prin mâncare golul uriaş lăsat de pierderea celei mai dragi fiinţe.  Sau poate că bufonul companiei,colegul cel mai glumeţ care ne bindispune oricând, are sufletul măcinat de o durere sfâşietoare, iar râsul este tratamentul lui pentru durere, nu expresia unei vieţi lipsite de griji.
Aparenţele înşală. Din păcate, ne-am obişnuit să nu mai vedem dincolo de ele. Pentru tot ceea ce este greu de înţeles şi de acceptat, inventăm câte o explicaţie ridicolă. Ne este mai uşor să judecăm decât să înţelegem, mai uşor să condamnăm şi să anulăm social decât să căutăm adevărul ascuns. Ne este mai uşor să-i izolăm pe oamenii care nu sunt pe placul nostru, doar pentru că arată şi se poartă diferit, decât să facem un minim efort de a-i înţelege, de a cerceta ce li se întâmplă.
Fiecare stare fizică sau sufletească are o cauză, are o poveste în spate, o poveste pe care, deşi nu o vedem şi nu o cunoaştem, există. Este istoria fiecăruia, pe care şi-o poartă permanent şi pretutindeni cu el: pe stradă, la cumpărături, la serviciu... iar uneori, povestea e o adevărată povară, greu de purtat. Ne interesează pe noi toate astea? Nu. Mai suntem noi oare dispuşi să dăm o mână de ajutor? Nu prea. E mai simplu să desfiinţăm, să criticăm, să ne batem joc în ton cu gloata. Gloata ne e foarte dragă. Ne dă un oarece confort – sunt cei care gândesc la fel de superficial ca noi, la fel de strâmb ca noi.
Mai avem noi oare curajul să luăm taurul de coarne şi să căutăm adevărul şi, mai ales,să-l spunem în gura mare? Nu. Societatea noastră a devenit atât de diformă încât adevărul deranjează.

Poate că ar trebui, măcar pentru o perioadă, să avem sufletele la vedere... transparente... să poată vedea lumea nu doar cum arătăm în exterior, ci şi ce simţim, ce temeri avem, ce griji, ce poveri şi mai ales cât de buni putem fi, cât de frumoşi, cât de loiali, cât de iubitori...


Fragment din Cartea Insomnii

http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina



17 comentarii

  1. Citesc, recitesc și toată viața mi se perindă prin fața ochilor. E greu să fii transparent, când fiecare mișcare,fiecare gest,fiecare lucru pe care îl faci este pus sub lupă. Seară frumoasă, minunata mea Irina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deseori slăbiciunile noastre sunt folosite drept arma când nu te astepti. Draga Irina, tu virbesti de cum ar trebui sa existam in normalitate. Păcat ca nu ne ridicam la acest nivel.

      Ștergere
  2. Draga mea, minunat ca întotdeauna! Si ca de obicei, îmi creezi impresia că scrii despre mine. Din păcate, mă încadrez la vreo două " categorii" de mai sus și bineînțeles ca sunt criticata de obicei pentru ele ... ar fi bineca lumea sa știeca aparentele înșeală... mai mereu! O seara liniștita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. ...pentru că este mult mai ușor să ridiculizezi și să batjocorești, decât să gândești și să înțelegi adevăratul motiv. Din păcate "lenea" asta nu aduce nimic bun!
    O zi frumoasă să ai și te rog detașează-te, ignoră astfel de persoane!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu le poti ignora. Astfel de persoane stau si te pandesc. Cum ai facut un pas la stanga sau la dreapta si nu inainte, cum se asteptau, incep sa te critice, sa te arate cu degetul, sa iti dea indicatii si directii pe unde ar trebui sa mergi si de ce. Nu este vorba de lene aici. Este, mai degraba, interferenta unor destine. "De ce faci tu asa si nu faci ca mine?!" De parca tu, "ca tine", ai facut totul perfect. Sunt putini cei care nu interfereaza cu nimeni, care sunt detasati de cele lumesti si sunt deasupra celorlalti, cu cateva trepte in sus. Oamenii astia au fost greu incercati, au pierdut totul, nu le-a mai ramas decat viata, buna sau rea, asa cum e. Nu mai vad altceva, nu mai au cum sa mai interfereze cu cei din jur. Traiesc si cam atat.

      Ștergere
  4. Da...ce frumos ar fi ...si cit de adevarat...o lume..perfecta..in care alegerele noastre ar fi corecte..as vrea sa traiesc macar o clipa intr-o astfel de lume..continui sa cred ca oamenii vor realiza ce le lipseste cu adevarat.salutari cu mult drag
    Irina...suflet minunat!
    Aceeasi
    Gabrielle.

    RăspundețiȘtergere
  5. E foarte greu sa ai sufletul la vedere tot timpul. Pana la urma suntem oameni, fiecare cu defecte si calitati, cu slabiciuni si puteri nebanuite, cu vicii si fara si tot asa.... Tocmai pentru ca suntem oameni si suntem supusi greselii , uitam ca si noi putem fi slabi sau grasi, tristi sau veseli si tot asa....Adica de cele mai multe ori aruncam piatra chiar daca apoi realizam ca am gresit...e adevarat sunt si unii care arunca piatra fara a avea remuscari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este aproape imposibil sa ai sufletul la vedere,din pacate oamenii se cearta si se jignesc prea usor..Goana dupa senzational ne face sa ne pierdem demnitatea si asta ma intristeaza f tare..
      Seara frumoasa suflet drag ! Esti minunata Irina ! <3

      Ștergere


  6. Primavara cu multa sanatate si fericire iti doresc :!:


    https://www.facebook.com/264487757008831/videos/347129068744699/

    RăspundețiȘtergere
  7. Deci astept de o caruta de timp vol 3-Fluturi... :(( te rog publica l mai repede.

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina, te rog din suflet, recomanda mi niște cărți cu povesti la fel de reale și pline de suflet precum Fluturi. :*

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, te rog din suflet, recomanda mi niște cărți cu povesti la fel de reale și pline de suflet precum Fluturi. :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Alexandra, am înțeles că Celia Serghi scrie povești frumoase.

      Ștergere
    2. Mulțumesc, și aștept cu nerăbdare următoarele volume din Fluturi. Deja le am citit de doua ori și le as citi la nesfârșit. Te pup

      Ștergere
  10. Draga Irina, "omoara-i cu bunatatea ta si ingroapa-i cu zambetul tau".

    La multi ani sanatosi si binecuvantati cu bucurii si liniste sufleteasca! Sa fii iubita, respectata si apreciata in fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere
  11. Suflete transparente...ce interesant mod de a privi lucrurile.
    Poate ca atunci n-am mai avea nevoie de atatea cuvinte pentru a ne deschide sufletul. Dar, pe de alta parte, cand te gandesti ca de cele mai multe ori atunci cand ne deschidem sufletele in fata cuiva, care credem ca merita, si ni-l calca in picioare, poate ca e mai bine asa, cu suflete netransparente. Macar nu sangereaza in vazul lumii, ci in el...hemoragie interna.

    RăspundețiȘtergere
  12. bună irina,chiar acum am terminat insomni...02:44:)).Te felicit...Ești minunata!după fiecare capitol m-am simțit altceva!te îmbrățișez cu drag și mi am face placere sa te vad!

    RăspundețiȘtergere