Despre un om diferit



„Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării.”
- Regina Maria a României
   
Când eram copil, în oraşul meu trăia un tânăr poreclit „Ciungul”. I se spunea aşa din cauza unui defect pe care îl avea la o mână, cauzat de un accident nefericit în care suferise o arsură foarte gravă care-i incapacitase mobilitatea braţului. Accidentul se petrecuse când era adolescent şi fiindcă băiatul nu era suficient dezvoltat mintal, copii îl batjocoreau adesea şi îl supuneau la tot felul de încercări teribiliste. Când şi-a ars mâna fusese pus să scoată un obiect dintr-un foc, iar el nu a ezitat şi a băgat mâna să salveze acel lucru. Încrederea lui în oameni a fost mai mare decât teama de accident.
Nu a fost scutit toată viaţa de răutăţile lumii. Era stigmatizat de societate, care îl considera diferit. Muncea cu ziua pe la casele oamenilor, ajutând la grădinărit, la cosit, la construcţii, orice se găsea, ca să îşi câştige o bucată de pâine şi o porție de mâncare caldă.
Îmi aduc aminte că toţi cei pe la care lucra cu ziua îi dădeau să mănânce afară, în curte, şi numai tata îl punea să mănânce cu noi la masă…
Pe noi ne ajuta cu grădina, iar mie îmi aducea mereu trandafirii tăiați ca să-i pun în vază.
Copiii râdeau de el, iar adulţii îl batjocoreau adesea fiindcă era credul şi prostuţ... Nu numai o dată am văzut cum era batjocorit, bătut fără motiv, exploatat, jignit, umilit... Necruţătoare lume, necruţătoare soartă...
Într-o zi, a izbucnit un incendiu la o casă aflată la marginea oraşului. Vecinii s-au adunat ca la spectacol şi priveau flăcările care cuprindeau din ce în ce mai mult din casă, dându-şi cu părerea, dar neacţionând. La un moment dat a apărut şi Ciungul şi, fără a sta pe gânduri, a intrat în curte şi a spart uşa casei. Oamenii strânşi acolo, care priveau totul cu mirare, l-au văzut după puțin timp deschizând un geam şi ieşind printr-un fum negru şi dens. Avea în braţe un copil mic, de vreo 2 ani, pe care l-a lăsăt jos pe fereastră. După câteva clipe, a ieşit pe uşa casei ţinând în braţe o fetiţă de vreo 5 anişori . A salvat atunci două vieţi, sub ochii miraţi ai oamenilor „normali”...
Este povestea unui Om respins şi batjocorit de o societate care nu le dă nicio şansă oamenilor bolnavi, oamenilor cu dizabilităţi, oamenilor cu nevoi speciale... şi când spun nevoi speciale, mă refer la nevoia lor de a fi acceptaţi de noi, ajutaţi, respectaţi, încurajați şi iubiţi...
Mi-l amintesc pe Ciung mâncând mereu alături de câinele lui, de care era nedespărţit. Întotdeauna îi dădea mai întâi câinelui din mâncarea lui şi abia apoi mânca şi el...
Nu știm niciodată ce erou se ascunde într-un om pe care obișnuim să îl desconsiderăm în baza criteriilor noastre superficiale... Nu am înţeles niciodată de ce este mai uşor să oferi batjocură decât respect, lovituri în loc de mângâieri, dispreţ în loc de iubire...
Ce păcat că sufletul oamenilor nu este la vedere! Poate că aşa am fi mai buni și mai blânzi cu cei pe care nu avem răbdare să-i cunoaștem, nici putere să-i înțelegem și nici înțelepciune să-i acceptăm și să-i iubim...

Cu multă dragoste, pentru toți oamenii diferiți.



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii



22 de comentarii

  1. Este atat de usor sa pui un "diagnostic " fara sa cunosti persoana, ca multi dintre noi o facem -recunosc ,mi se mai intampla si mie cateodata ,dar lucrez la asta - probabil doar din comoditatea de a nu ne incarca cu povestile vietii altora ,iar de multe ori ,dupa ce aflam adevarul , ne dam seama ( sau nu ) cat de superficiali suntem.....te iubesc , Irina si iti multumesc pentru toate lectiile de viata pe care le dai si pentru ca m-ai facut sa vreau mai mult si mai frumos ....o zi buna iti doresc !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te îmbrățișez cu multă dragoste!

      Ștergere
    2. A fi Om e lucru mare,a fi domn e o întâmplare!!Te îmbrăţişez,suflet frumos!:-*Nici eu n-am să înţeleg NICIODATĂ prostia omenească!

      Ștergere
  2. O postare foarte adevarata si frumoasa ! Iti multumim draga Irina pentru aceste cuvinte ! Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  3. IRINA DRAGA TU TOT CE VISEZI NOAPTEA SCRI ZIUA SA AIBA SA CITEASCA CEI CE NU AU CE FACE SI MAI ALES PROSTIIIIIII.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina, de ce nu stergi comentariul acestei idioate? Eu nu as lasa asa mizerii aici.
      Anonimo: proasta esti tu! Se vede de la o posta dupa exprimare si dupa faptul ca habar n-ai sa scrii corect romaneste. Si nu esti numai proasta, esti si handicapata daca ai asemenea reactii la ceva scris asa de frumos. Daca tu aveai ce face nu iti lasai dejectiile aici. Se pare ca esti singura proasta dintre toti, drept dovada sta purtarea ta.

      Ștergere
    2. Subscriu cu ce a spus Anonim la ora 09.32!Ar trebui sa stergi comentariile astora care sunt dusi cu pluta. Asta a navalit aici din greseala ca o musca si e ofticata ca nu a gasit ceva mizerie pe care sa se aseaze si sa se hraneasca!
      :)))))

      Ștergere
    3. Prostia merită să te dai deoparte să o vadă toată lumea. :)

      Ștergere
    4. Nu multi inteleg ,sufletu unui om oricit se straduieste ,sa faca numai bine toata viata este batjocorit

      Ștergere
    5. Ar trebui sa fim mai atenti la fiecare persoana pentru ,ca zi de zi ne intilnim cu un asemenea ,baiat


      Ștergere
  4. Sunt multi oameni asemenea, nestiuti, cu suflet mare, plin de bunatate si altruism.. dar nu ii vedem, cuminti in modestia lor.. doar pe ceilalti, plini de ura si rautate, in micimea lor sufleteasca, care ne atrag atentia prin obraznicia lor... Ma bucur nespus cand intalnesc oameni buni, cand aud vorbindu-se de simplitate, bunatate, blandete si bun simt... irina draga, multumesc pentru ceea ce ne impartasesti tuturor... multumesc pentru inima ta buna...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multi oameni sunt asa, multi vorbesc si actioneaza fara sa gandeasca sau pentru propriul amuzament. Sunt convinsa ca si dupa ce a salvat copiii, baiatul respectiv a continuat sa fie batjocorit si vorbit, poate nu cu aceeasi intensitate, dar gura lumii nu tace niciodata.
    In orice caz, ce mai stii de el?

    RăspundețiȘtergere
  6. Fiecare suntem deosebiti in felul nostru sau... deosebiti pentru cineva,iar TU...dragul meu prieten esti cel mai deosebit, asa cum esti...cu bune si cu rele.Oare pentru asta...te iubesc atat de mult?
    Multumesc Irina!Cred ca ai avut o inspiratie divina postand acel buchet minunat si...ce mult imi doresc sa-l vada si el!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cat de frumos este ca exista oameni care pot vedea dincolo de infatisari, de aparitii..in ziua de astazi aproape toti oamenii sunt la fel..oamenii care judeca,neputand intelege sufletul persosnei, oameni rai, care in final pot suferi, dandu.si seama ca nu e bine ceea ce au facut..dar e prea tarziu...ma bucur
    ca exista persoane ca tine care incearca sa schimbe asta..te iubesc enorm pentru ceea ce faci :)

    RăspundețiȘtergere
  8. imi place atitudinea doamnei Irina Binder.
    Raspuns sublim care lipseste cu desavarsire...atitudine corecta fata de rautatile rautaciosilor...

    surda la prostiile celor mici... si poate doar receptiva la sclipirile celor mari. :) ma bucur cand intalnesc oameni fumosi,chiar si virtual. Ii simt ...de la distanta si ii salut cu respect.

    RăspundețiȘtergere
  9. Scrierile dvs.sunt ca un balsam pentru sufletul meu! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata...fluturas albastru!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Intotdeauna mi-a parut rau de astfel de persoane.. si o sa-mi para. Povestile lor de viata sunt incredibile, uneori imi dau lacrimile atunci cand ma impresioneaza foarte mult. Asa cum s-a intamplat si cu cea publicata de tine. Urasc atunci cand vad oameni cu dizabilitati sau diverse probleme ce sunt luati in batjocura de catre niste prosti, ca altfel nu pot sa le spun. Sper doar ca ei sa se afle in postura acelui om candva, chiar daca nu e bine sa urezi nimanui raul.. asta se intampla cand o cauti.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce poveste frumoasa !! Avem ce invata , intr adevărat . Ce frumos ar fi ca toti oamenii sa fie asa - sa nu judece atat de repede si sa aibă răbdarea sa cunoască omul asa cum e el cu adevărat... Sa i cunoască sufletul.
    Irina ... Te vad ca un om atat de bun care e gata sa ajute oricând .. Asa ca vreau sa zic si eu ce ma macină putin. Ma simt atat de singura . Am 16 ani si simt ca nu am niciun prieten adevărat.. Am prieteni , nu spun ca nu . Doar ca la majoritatea dintre ei eu sunt doar inca un nume pe lista de prieteni, probabil... Nu am avut niciodată parte de o prietenie cum vad in cărți, in filme . Acea prietenie in care sa depindeți una de alta, sa dormiți una la alta si sa vorbiți, ieșiți zilnic . nu am dormit niciodată la vreo prietena si nici nu ies foarte des .. Si cand vad ca altii se distrează , ies in cluburi, merg la mare impreuna, isi fac amintiri memorabile ma simt destul de prost... Eu sunt mai mult genul care sta cu familia. 90% din timp il petrec in familie . Însă tânjesc si eu dupa momente frumoase alături de prieteni... Dar nici nu vreau sa mi neglijez familia … ce spui...?

    RăspundețiȘtergere
  13. Sunt de parere ca sunt unii oameni care atunci cand vad un om mai slab sau mai usor de controlat fiinca are un suflet bun, incep sa isi bata joc de ei pt a se simti superiori. Dar,in majoritatea caurilor,asta vine dintr o suferinta din copilarie.

    RăspundețiȘtergere