Lipsa de timp este doar un pretext



„Timpul nu ne este temnicer și nu ne este nici călău. Timpul ne-ar putea deveni însă duhovnic și vindecător deopotrivă.”
- Carmen Voinea-Răducanu, Visătorii nu mor niciodată

Timpul... cel mai valoros lucru al omului şi totuşi cel mai irosit şi cel mai nepreţuit. Iar oamenii se plâng din ce în ce mai mult de faptul că nu mai au timp…
Oare lipsa de timp ne ține în loc, prizonieri în propriile ambiţii de a avea cât mai mult, de a dovedi că suntem capabili și de a trăi într-o continuă competiţie cu cei din jur?
Oare lipsa de timp ne dezumanizează, încât devenim indiferenţi la suferinţele altora şi nu ne mai oprim din când în când lângă un suflet îndurerat să-l alinăm cu o vorbă bună, şi trecem nepăsători pe lângă un om flămând sau pe lângă un câine rănit?
Oare lipsa de timp ne împiedică să-L căutăm pe Dumnezeu?
Oare lipsa de timp ne face să trăim ca nişte străini în sânul propriilor noastre familii, comunicând pe fugă, jucându-ne cu copiii noştri pe fugă, grăbindu-i mereu să se trezească, să se spele, să mănânce, să îşi facă temele, să... să...? Oare când lipsa timpului a devenit pretextul să nu ne mai împărtăşim visuri şi bucurii?
Oare lipsa de timp ne ține departe de prieteni, încât nu mai găsim răgaz să facem o vizită, să scriem o scrisoare, să dăm un telefon?
Oare lipsa de timp ne determină să fim superficiali, să nu ne mai dăruim celor dragi și să nu mai căutăm apropierea de oameni?
Oare lipsa de timp ne ține izolaţi în case, refugiaţi în monotonia programelor de la televizor sau trăind povești de iubire şi de prietenie virtuale?
Oare lipsa de timp ne face să nu ne mai bucurăm de nimic, să trăim totul în viteză, programați să ne atingem scopurile?
Oare lipsa de timp ne anesteziază sufletele, încât să devenim imuni la frumos, la căldură, la iubire?
Oare lipsa de timp ne obligă la vieţi netrăite, la amânări repetate și la renunțări?
Oare când lipsa de timp a devenit pretextul pentru a nu ne mai trăi viaţa?


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii



7 comentarii

  1. Ne scuzam adesea prin lipsa timpului pentru ca suntem egoisti.meschini,si pentru unii numai timpul lor conteaza.PACAT...

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina te-am vazut ieri in oras!!!esti foarte frumoasa si ai un chip de inger!te ador si iti multumesc pentru tot!

    RăspundețiȘtergere
  3. "N-am timp" este scuza oamenilor mediocri, dupa parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Te Iubesc inca o data, si inca o data, si inca o data,si am sa Te Iubesc Mereu!

    Si am sa te iubesc numai pe tine, si numai pe tine, si numai pe tine, si numai pe tine, and everthing for you!

    Si nimeni nu va putea sa ma opreasca, niciodata si niciodata, si niciodata , niciodata si, never, never, never!

    Si nimeni nu va ma va putea oipri, si nici interzice sa te Iubesc Irinuka!

    RăspundețiȘtergere
  5. Da! O inovatie care a adus milione, sau a costat milioane, la fel ca si inventia roatei pe Pamant. Numai ca ei atunci nu cunosteau formula si tot au decoperi-to, si-o folosim si astazi in scopuri utile. Atazi cunoastem formula, avem calculatoare care ne calculeaza existenta inainte de pensie, dar tot nu calculam nimic de ce ne-am putea folosi ion mod veritabil.
    In chimb deja de zeci de ani cream si programam tot felul de softuri costisitoare incepand de la aparatura de uz casnic si pana la orarul aerian de zbor. Experienta care de zeci de ani s-a caracterizat la fel ca, cresterea de crapi, sau acvariu de scalari in toaleta.
    Da! se pare ca formula pe catre au folosit-o la calculului acestui diametru de timp nu a fost r •π², atunci sigur am fi avut un ceas rotund, se pare mai mult ca sigur ca doar cel ce a descoperit aceasta inovatie stintifica a avut un cap patrat.
    Saracul P….k cu 7 ani trebuia sa plece azi la scoala cu lacrimi in ochi, si nu e un copil care se trezeste greu, e un baiat inteligent la care am incercat sa-i explic cauza si motivul, dar ma intreb cum intelege un copil in grupa mica?, cum intelege un bolnav, cum inteleg toate animalele care isi ies din bioritmus?, cine la explica lor? cine la explica cata energie risipim noi pentru a le crea suferinte pe care noi nu le intelegem, ci doar le aceptam, crezand ca ele sunt si asa si asa dor niste animale care nu stiu nimic.
    Adevaru e ca am putea invata de la ele si fara capete patrate, natura e cel mai bun exemplu, exact ceea ce spuneam Timpul este a Lui Dumnezeu si am inceput deja de mult sa-l manipulam si pe el, si nici nu incetam dupa ce suntem convinsi ca fost doar un acvariu fara sfoara , fara apa si fara pesti.
    Pesti in schimb suntem noi cei pe uscat in mocirla pana la genunchi, si cu sfoara in buzunar.

    Imi

    Ω

    RăspundețiȘtergere
  6. Te sarut pe suflet ! esti un om minunat Irina <3

    RăspundețiȘtergere