Una dintre cele mai frumoase părţi ale lui Dumnezeu este
că nu oboseşte niciodată iertând și așteptând. Iertând nepăsarea, răutatea și
decăderile noastre. Așteptând puțină considerație, recunoștință, iubire…
Că nu refuză niciodată un om care vrea să-l iubească şi
că îi înţelege pe aceia care îl caută mai târziu... Și mai ales că pentru El
niciodată nu este prea târziu.
Că nu reproşează indiferența noastră şi uită de îndată
orice greşeală recunoscută cu sinceritate.
Că nu se simte folosit atunci când doar cerem fără a
oferi și nici jignit atunci când îl acuzăm de toate nedreptățile lumii...
Că deși trec zile în șir fără ca noi să-i mulțumim, nu
trece nicio zi fără ca El să ne ofere măcar o bucurie, o șansă, o reușită, un
vis, iubire...
Că deși îi întoarcem spatele adeseori, El ne primește
mereu înapoi cu brațele deschise.
Că ne iubește necondiționat, fără a ne obliga să îl
iubim...
Te iubesc enorm, dragostea mea superbă! Îți mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-o oferi și că m-ai învățat să zâmbesc și să cred în minuni.
RăspundețiȘtergereAzi m-a inspirat Enriqe Iglesias cu superba meleodie:
RăspundețiȘtergereWhy not me
imi
La mulți ani dragă Irina!
RăspundețiȘtergereTe îmbrățișez cu drag!
imi