Viața fără hateri "e pustiu" 😂

Detest scandalurile, vacarmul nejustificat al lumii și războaiele care se nasc din vanitate. Nu mi-aș fi dorit niciodată să scriu aceste rânduri, dar sunt pusă în fața unui val nesfârșit de mesaje, de întrebări, de oameni nedumeriți sau răniți de minciuni aruncate în vânt. Sunt oameni care mă citesc de ani de zile, oa…

Anul în care am plâns cel mai mult

Anul acesta a fost anul în care am plâns cel mai mult… Pentru că a fost anul în care mi s-a luat șansa de a mai putea spune „mamă”. Anul în care am simțit, cu o durere pe care niciun cuvânt nu o poate cuprinde, ce înseamnă să fii a nimănui, să te simți fără ancoră, fără rădăcini, fără acel loc din lume unde știai că t…

Acum toți scriu cărți?!

De câte ori se împrăștie vestea că o persoană, nu contează cine, a scris o carte, sar „ăia care citește decât literatură bună”, cu comentarii de genul: “Ei, na! Mai nou și ăsta e scriitor?” “Acum toți scriu cărți? Toți e intelectuali? S-au culcat proști și s-au trezit scriitori?” “Trebuia să rămână la ceea ce făcea ș…

Pentru cei care trăiesc cu impresia că le datorăm ceva

Dacă nu-ți plac reclamele, ai mereu posibilitatea să schimbi postul, canalul sau pagina. Exact cum procedezi când te uiți la televizor și nu vrei să vezi aceleași reclame repetitive. Diferența este că, pentru programele TV, plătești un abonament lunar, pe când pe rețelele sociale, urmărești conținutul persoanelor publ…

Nostalgie

Astăzi m-am luptat cu o tigaie. O tigaie arsă, pe care nu știu cum am reușit să o distrug în așa hal, dar care părea hotărâtă să mă învingă. Am încercat să o curăț cu toate soluțiile posibile, am frecat-o cu bureți abrazivi, cu nervii întinși și cu o încăpățânare aproape absurdă. Și, în timp ce mă luptam cu stratul …

Îngeri neștiuți

Mă aflam într-o cofetărie – așa cum mi se întâmplă adesea 😊 - și așteptam la rând, lăsându-mi privirea să alunece peste vitrina plină de minunății, admirând culorile și formele lor perfecte.  În fața mea, un bărbat tânăr, probabil nu mai în vârstă de 25 de ani, își ținea telefonul ridicat și fotografia vitrina. Mi-…

Lăsați câinii să latre și dați muzica mai tare

Sunt întrebată adesea de ce nu mă opresc să „arunc cu pietre” în „câinii” care mă latră – adică în cei care mă vorbesc de rău, în cei care își fac un obicei din a mă critica, a mă judeca și a mă pune sub lupă fără drept de apel. Răspunsul meu este mereu același: pentru că nu mă tem de ei ca să simt nevoia să mă apăr. …

Doar margini de prăjituri

Când eram copil, mama mea făcea prăjituri ca să le vândă pentru un bănuț în plus adus în casă, fiindcă eram atât de săraci încât, uneori, abia aveam ce mânca. Leafa lui tata se ducea, din nefericire pentru noi toți, în mare parte, pe băutură și pe țigări. De exemplu, când mă trimitea la pâine, îmi dădea bani să-i cump…