"O femeie nu este femeie dacă nu are copii." Dar ce e?!



Voi, doamnelor, cele care ați făcut copii, care vă bucurați de împlinirea pe care a adus-o în viața voastră maternitatea, aveți tot dreptul să fiți mândre, să vă lăudați, să vă strigați fericirea în cele patru zări, să scrieți non stop despre copiii voștri și poate chiar să dați sfaturi despre cum ar trebui crescuți și îngrijiți (deși, cred că fiecare mamă știe lucrurile acestea, chiar și cele aflate la început de drum, pentru că instinctul matern funcționează și la ele, chiar dacă nu au la rândul lor o mamă sau o bunică să le sfătuiască, sau nu au citit cărțile de parenting la modă). Aveți dreptul chiar să fiți abuzive, compulsive și obsesive cu părerile voastre despre cum ar trebui alăptat un copil, ținut în brațe, îmbrăcat, spălat, crescut, hrănit, îngrijit, dădăcit, educat și tot așa mai departe. Însă, doamnelor, dați-mi voie să vă aduc aminte în cazul în care ați uitat, că... NU aveți dreptul să fiți RELE cu semenele voastre care nu au copii. Sau care poate i-au avut și i-au pierdut – ce ziceți, v-ați gândit vreodată la asta când jigneați femeile care nu au copii? V-a trecut măcar o secundă prin minte că o asemenea nenorocire s-a întâmplat să se abată peste sufletele unor femei? Și oricât defilați ca mame perfecte, unice și irepetabile, lipsa de considerație față de cele care n-au fost binecuvântate cu un copil sau cărora destinul le-a răpit viața copiilor pe care i-au avut, vă trădează și vă face urâte. Regret că trebuie să v-o spun, dar nu sunteți deloc perfecte sau frumoase când loviți în alte femei. Ba chiar sunteți rele, egoiste și de evitat. Da, vă spun cu sinceritate că unele dintre voi exagerați, poate chiar fără să vă dați seama, sper. Și sunteți deja incomode dar și ridicole în disperarea de a arăta cu orice preț că nu există mame mai bune ca voi. Deși lumea merge înainte de mii de ani și datorită mamelor către care priviți cu dispreț și despre care credeți cu aroganță că nu vă seamănă și că le sunteți superioare. 

Afirmați cu emfază, de parcă le-ați ști pe toate, că o femeie nu este femeie dacă nu are copii. Sau că dacă nu ești mamă trăiești degeaba. Vă judecați semenele, vă arogați dreptul de a emite verdicte, decideți, puneți ștampile. În numele cui? Cine v-a dat acest drept? Cine vă credeți, Dumnezeu? Vă spun cu tristețe că în ochii mei nu faceți altceva decât să vă purtați ca niște țânci răzgâiați și egoiști, inumani și inconștienți, care defilează cu vanitate și cu o prăjitură în fața unui alt copil mort de foame, doar ca să-i facă în ciudă... 

Doamnelor, fiți decente. Fiți... mame până la capăt. Adică, ființe altruiste, bune ca pâinea caldă, exemple pozitive pentru toată lumea și mai ales pentru pruncii pe care i-ați adus pe lume. Bucurați-vă de copiii voștri și fiți cât puteți voi de fericite, dar... mai ușor cu afirmațiile ostentative, răutăcioase și negândite, menite doar să lovească în sufletele altor femei. Lăsați-le în pace pe cele care nu cunosc gustul împlinirii voastre și pe care o strigați non stop, deși nu sunteți singurele mame de pe pământ, să se bucure pentru voi. Nu le stricați și această măruntă și neînsemnată mângâiere...



Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 




12 comentarii

  1. Ca să nu vorbim de femeile care doresc să aibă copii și nu se poate pe cale naturală... Pentru ele e și mai greu să suporte genul acesta de afirmații.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e treaba niciunei femei daca femeile din jur au sau nu au copii. Într-un loc cald și primitor, femeile ar fi prietene între ele și s-ar sprijini reciproc. Din păcate, societatea noastră a încurajat competiția, nesimțirea și ipocrizia. Și suntem nevoiți cu toții să trăim în ipocrizie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu cât e mai multă ostentație, cu atât, deseori, se ascunde mai multă frustrare și exasperare. Eu m-am ”trezit” mama dupa 40 si ma minunam, la scoala, vazand parinti care pozau in ”excelenti”, capabili sa duca tot potopul de probleme legate de un copil ( sau chiar doi-trei), cu zambetul pe buze! Dupa cativa ani, cand ne cunoastem cat de cat, am inteles ca e un mod de a se autoincuraja, de a-si creste stima de sine sau poate chiar de a se autoamagi ca pot. Din punctul meu de vedere e la fel de greu si cu, si fara copii. Fiecare are de dat ceva, fiecare are lupta lui personala, perfectiunea, totusi, nu e pentru lumea asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. O realitate trista si dureroasa, mai ales în România, însa dintotdeauna a fost asa, în ce priveste zodia...FEMEIE ! :)
    Fii binecuvântat, drag Suflet frumos !

    RăspundețiȘtergere
  5. Aveam 20 de ani când am pierdut o sarcina intrata in putrefactie facând septicemie,am fost intre viata şi moarte,nu este nimeni in masura sa critice pentru ca daca ar suferi cârcotaşele cum am suferit eu,spunându-ti medicul ca nu o sa mai ai niciodata copii, (sincer mi-au trebuit 15 ani sa-mi revin psihic)nu puteam sa vad bebe in carucior,nu puteam sa vad femei gravide...am ajuns de cumparam hainute de bebe,la puneam in dulap si dupa ce place soțul la servici le scoteam si le impaturam......aşa ca nu e nimeni in masura sa critice pe nimeni...Dumnezeu are cate un plan pentru fiecare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am 35 ani, sunt casatorita si in ultima perioada nu ma mai pot apara de intrebarea " cand faci un bebe?" sau " de ce nu vrei copii?". Eu nu imi doresc un copil pentru ca nu am gasit inca macar 2 argumente solide de ce as vrea sa am un copil...pur si simplu imi e bine asa, nu vreau sa imi schimb viata radical, nu as vrea sa fac compromisuri majore pentru copilul care nu exista...o sa-mi para rau mai tarziu? nu cred ! de ce mi-ar parea rau pentru ceva nu s-a intamplat? atunci poate sa imi para la fel de usor rau pentru faptul ca nu am mai avut o sora, ca nu am vizitat America, etc. Cele cu copii s-au spalat pe maini, in sensul ca si-au gasit rostul vietii, copilul. Practic, a face un copil e cel mai la indemana scop in viata. E ok, trebuie sa ducem specia mai departe, dar permiteti-ne si noua, celor care nu avem copii, sa traim si sa nu ne simtim mereu judecati. Asa cum nu toata lumea e casnica, nu toata lumea e mama !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar femeile puternice si cu iubire isi doresc copii!

      Ștergere
    2. Mihaela, nu ai de ce sa te simti vinovata in vreun fel. E viata ta si nu alege nimeni pentru tine asa ca tu o traiesti asa cum vrei, mama sau fara copii, single sau cu cineva, casatorita sau nu. Numai bine :-)

      Ștergere
    3. A fi Om nu tine de capacitatea unei femei sau barbat de a face sau nu copii sau de dorinta de a avea sau nu copii. A fi OM insemna sa fii bun cu cei din jur,cu sa ajuti, sa iubești tot ceea ce te înconjoară.. oameni..natura.. animale

      Ștergere
  7. Macar daca ar fi fericite cu adevarat...dar nu sunt fericite, cu toti copiii lor cu tot...un om fericit nu arunca cu noroi in unul "nefericit". Adevarul e ca unele sunt invidioase pe libertatea si fericirea altora, si ar vrea sa le atraga si pe altele in capcana...nu de putine ori am auzit replici de genul: " lasa, sa vada si ea cat de greu e cu un copil" !

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca o femeie va fi mereu femeie,indiferent daca are sau nu are copii.Un copil reprezinta o minune de la Dumnezeu.Este un inger.Dar nu iti aduce neaparat implinirea un copil.Trebuie sa stim sa ne purtam frumos,sa iubim si sa acem grija de toti.

    RăspundețiȘtergere