Astăzi, despre mine

Se pare că astăzi este și despre mine. 😊 Despre ceea ce sunt, despre pașii pe care i-am făcut prin viață, despre visurile pe care le-am îndrăznit, despre lecțiile pe care le-am învățat și, mai presus de toate, despre oamenii care mi-au fost alături, care m-au iubit, m-au sprijinit, m-au înțeles sau, uneori, doar au trecut prin viața mea lăsând în urmă o urmă dulce-amară.

Privesc înapoi și recunosc: nu toate mi-au ieșit așa cum aș fi vrut, nu toate au fost așa cum ar fi trebuit. Uneori am rătăcit, alteori am fost nevoită să renunț la ceva ce mi-a fost drag, am căzut, m-am ridicat, am sperat, am pierdut, am fost rănită și, poate, fără să vreau, am rănit. Dar din fiecare experiență am încercat să iau frumosul, binele și mai ales lecția. Și, privind în urmă, știu că nu aș schimba nimic.

Dacă mi s-ar da șansa să-mi retrăiesc viața, aș alege același drum, aceleași momente, aceleași iubiri, aceleași greșeli. Aș alege chiar și suferințele, căci ele mi-au modelat sufletul, m-au învățat răbdarea, compasiunea, profunzimea iubirii. Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi să nu fi pierdut niciunul dintre oamenii dragi… să fi avut măcar o clipă în plus cu cei care au plecat prea devreme.

Aș alege să greșesc, dar fără a răni. Nimeni nu ar trebui să sufere din vina noastră. Nimeni. Nici măcar cei care ne-au rănit, pentru că, poate, ei sunt cei mai împovărați dintre toți. Aș alege să iubesc aceiași oameni, chiar dacă unii dintre ei m-ar părăsi din nou. Acum știu că fiecare om vine în viața noastră pentru un motiv, pentru o vreme, pentru o lecție. Unii rămân o viață, alții doar cât să ne învețe ceva despre noi înșine.

Nu putem alege întotdeauna ce însemnătate au oamenii în viața noastră, dar putem alege ce vom însemna noi pentru ei. Mi-am dorit mereu să fiu un ecou frumos în sufletele celor pe care i-am întâlnit, să las o amprentă luminoasă, să dăruiesc măcar un strop de căldură, o alinare, o rază de speranță.

Celor pentru care nu am reușit să fiu ceva bun, le cer iertare. Poate că nu am știut să fiu ce aveau nevoie, poate că timpul nu ne-a fost prieten, poate că am fost doar un pasager grăbit prin povestea lor. La rândul meu, am întâlnit oameni care nu au reușit să însemne ceva bun pentru mine… și poate că nici eu nu am fost ceea ce ei și-ar fi dorit. Așa e viața. Ne intersectăm drumurile, ne împletim sufletele pentru un timp și, uneori, plecăm fără să fi înțeles de ce.

Dar celor pentru care am fost un bine, pentru care am însemnat ceva frumos, le mulțumesc! Mulțumesc pentru că mi-au dat șansa de a nu trece fără rost prin viața aceasta! Pentru că, prin voi, am înțeles că nimic nu face un om mai frumos, mai bogat și mai împlinit decât iubirea pe care o poartă în suflet. Nimic nu lasă o moștenire mai prețioasă decât binele făcut, decât zâmbetele aduse pe chipurile altora, decât alinarea oferită atunci când cineva avea nevoie de un umăr pe care să plângă.

Azi știu că adevărata fericire nu e în ceea ce avem, ci în ceea ce suntem pentru ceilalți. În felul în care ne dăruim, în felul în care iubim, în felul în care reușim să luminăm măcar o inimă rătăcită.

Vă doresc să însemnați ceva bun în viața celor din jur! Să fiți pace, bucurie și iubire pentru cei care vă întâlnesc pe acest drum al vieții.

Vă iubesc pe toți și vă mulțumesc pentru tot!