13 mai - ziua internațională a dorului



„Când ţi-e dor de cineva, să nu închizi ochii. Are să-ţi fie şi mai dor.”
- Tudor Muşatescu


Mi-e dor de tata. Mi-e dor să-i împărtăşesc bucuriile mele, să găsesc protecţie în braţele lui primitoare atunci când sunt tristă şi descurajată, să-i cer sfatul atunci când trebuie să fac alegeri importante, să-l văd fericit şi liniştit.
Mi-e dor de oameni buni şi senini, care vorbesc frumos şi despre lucruri minunate; de oameni care ajută dezinteresat şi care iubesc necondiţionat.
Mi-e dor de oameni cu frică de Dumnezeu, care-şi fac semnul crucii şi care-şi scot căciulile atunci când trec pe lângă biserici.
Mi-e dor de sărbători adevărate, pline de bucurie şi iubire, cu oameni care se iubesc şi care ştiu să împartă fericirea, chiar dacă nu şi-au dăruit cadouri scumpe şi pretenţioase.
Mi-e dor să văd mame blânde şi răbdătoare, care vorbesc şi privesc cu duioşie spre copiii lor.
Mi-e dor de momente nepreţuite petrecute cu prietene dragi cu care, oricât aş povesti, nu apucăm niciodată să ne spunem tot ce avem de spus.
Mi-e dor de pufuleţii pe care-i mâncam cu prietene de care nu m-am îndoit niciodată, în sufletul cărora am ştiut mereu că sunt în siguranţă. Şi ce cald şi bine era acolo!
Mi-e dor de lăcrămioarele din curtea casei copilăriei mele, pe care nu, nu le rupeam, ci le miroseam aşezându-mă în genunchi.
Mi-e dor să citesc pe o bancă într-un parc, să mă opresc doar ca să admir perechile de îndragostiți și, mai ales, cuplurile de vârstnici care se țin de mână și se privesc cu emoţie.
Mi-e dor să mă plimb uitând de lume, să merg desculţă pe iarbă udă, să adorm pe prispa unei case vechi aflată în inima pădurii şi să mă bucur de muzica naturii.
Mi-e dor de oameni fericiţi şi multumiți cu ceea ce sunt şi ceea ce au, de oameni care vorbesc mai mult despre visuri decât despre obiective, mai mult despre viaţă, decât despre carieră.
Mi-e dor de oameni care nu se străduiesc tot timpul să dovedească ceva, care ştiu să se facă apreciaţi și iubiți pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au.
Mi-e dor de oameni care ştiu să fie recunoscători, care nu reproşează, care nu se plâng tot timpul, care ştiu să şi ofere, nu doar să ceară, care știu să și asculte, nu doar să vorbească.
Mi-e dor de oameni pe care i-am lăsat să plece, de oameni pe care i-am alungat, de oameni pe care i-am iertat prea târziu, de oameni cărora nu le-am spus la timpul potrivit că îi iubesc.
Mi-e dor de normalitate.
Mi-e dor de mine.
Mi-e dor de Doamne-Doamne.



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii




14 comentarii

  1. Mi-e dor de mama care a fost mereu langa mine, cu bune si rele, care a fost si mama si tata inca de cand aveam 5 ani, si care si-a dorit enorm sa fie si bunica, insa Dumnezeu a preferat sa o ia lângă el sa isi vegheze nepotul de sus...
    Mi-e dor de mamaie, de povestile ei nesfârșite din fiecare seară, de grisul ei cu lapte , care mi-l facea la 2 noaptea cand nu aveam somn...
    Mi-e dor sa fiu copil din nou, sa nu mai am griji, dureri, probleme, sa nu imi mai doresc " sa fiu mare".
    Te îmbrățișez cu drag și iti multumesc ca imi aduci aminte de ... mine, din cand in cand. E bine sa ne mai oprim din cand in cand din goana asta nebuna pe care o numim viata, si sa ne mai aducem aminte si de NOI!
    Noapte liniștita!
    Alexandra

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina ne-ai promis un articol despre machiaje si despre preferintele tale.Eu vreau sa fiu makeup artist si mi-ar placea sa aflu ce produse iti plac si cum te machiezi!
    multumesc:*
    raluca

    RăspundețiȘtergere
  3. mi-e dor de tot ce a fost frumos si NU MAI ESTE

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da asa este si mie imi este dor de tot ceeace a fost frumos si din pacate nu mai este

      Ștergere
  4. Mi-e dor sa cred ca intr-o zi voi avea parte de toată fericirea din lume. Mi-e dor de trecut căci acolo am cladit cele mai frumoase amintiri. Mi-e dor de acele întâlniri nocturne, de acele îmbrățișări care le primeam atunci când aveam nevoie mare, mi-e dor sa-i fie dor de mine. Mi-e dor sa zâmbesc oamenilor pe care ii iubesc dar care poate, deja m-au uitat. Mi-e dor de omul care m-a învățat ce înseamnă iubirea și care, prin simpla lui prezenta uitam de tot ce se întâmpla dincolo de sfera în care eram. Mi-e dor de acea "eu",cea adevărată, cea care radia de fericire atunci când ma privea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-e dor de tot ceea ce ma facea fericita candva. Mi-e dor de oamenii cu care am impartit zambete candva, cand totul era in armonie ...mi-e dor de clipele petrecute alaturi de oamenii care au plecat din viata mea ..si nu mai sunt. Mi-e dor de persoana care m-a invatat sa iubesc, sa vad dincolo de imperfectiuni.Inca si acum mi-e dor de vocea lui blanda , de mesajele pe care le purtam impreuna zi de zi si noapte de noapte ..chiar daca era departe de mine, ma facea sa ma simt aproape , unul langa celalalt.:] Dar amintirile raman in sufletul omului facand parte din el pentru tot restul vietii. MI-E DOR SA-TI FIE DOR <3 #B

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-e dor de mine... cea de dinainte. .. inainte sa am inima zdrobita... nu voi mai fi niciodată la fel...

    RăspundețiȘtergere
  7. Îmi este un dor nebun de mama mea sa stau cu capul în poala ei și sa îi simt mângâierea blândă și protectoare

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-e dor de mama...;(
    Nu am vazut'o de 8 luni

    RăspundețiȘtergere
  9. prahoveanu mihaela06 octombrie, 2016 00:31

    da...mi e foarte, foarte ...groaznic de fie de tata care a murit acum 2 luni. Boala l a învins din pacate...cancer...:(((... Un om bun sufleteste, destept, amuzant, interesant...mi e atât de dor încât ma doare sufletul. Este asa acolo ca un gol mare, mare de tot care nu se mai poate umple niciodata...doare tare...da ...mi e dor de tata.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-e dor de tata,de mama și de fratele meu, mi-e dor de mesele luate cu ei toți sub bolta de vie, cu bucuriei și cu dragoste, mi-e dor de zilele când munceam și ne povesteam câte în lună și stele cu ei.Azi ei trei nu mai sunt și nimeni nu mai pune masa sub bolta de viță de vie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-e dor de senzațiile vârstei de 17 ani, când lumea era la picioarele tale, aşteptând să o cucereşti, mi-e dor de mine la acea vârstă şi de prietenii mei, mi-e dor de tata, pe care nimic nu l-A putut înlocui când a plecat dintre noi, mi-e dor de senzația lipsei de griji, de plăcerea jocului şi a asigurării unei cărți bune, mi-e dor de bunici, unchi şi mătuşi , de prietenii şi colegii plecați dintre noi. Mi-e dor de încredere şi speranță.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-e dor sa nu-mi mai pese!

    RăspundețiȘtergere