De ce suntem atât de obosiți?



Nu munca ne obosește, nici alergătura continuă ca să rezolvăm toate lucrurile care sunt în seama noastră și nici responsabilitățile...
Ne obosesc oamenii triști fără motiv serios, nervoși întotdeauna și etern iritați, negativiști cu încăpățânare, împovărați de parcă toată greutatea lumii s-ar fi lăsat pe umerii lor, veșnic apăsați și tensionați din te miri ce și în general din obișnuință, fiindcă s-au educat să fie mereu nefericiți. Oamenii care au uitat să se bucure de viață și care se poartă de parcă toată lumea le e împotrivă, de parcă toți îi incomodează, de parcă nimic și nimeni nu este bun și frumos în viața asta. Inadaptații. 
Ne obosesc persoanele veșnic nemulțumite și bombănitoare, incapabile să trăiască frumos și să fie fericite așa cum sunt, cu ceea ce au, cu ființele care le stau în preajmă. 
Ne obosesc oamenii care selectează continuu și de obicei greșit, care pun etichete pe alții în grabă și superficial. 
Ne obosesc cei cu spirit critic, care privesc de sus, care râd mereu de cineva, care au mereu o părere negativă despre altcineva. Și sunt convinsă că, de fapt, părerea proastă despre ei înșiși, frustrările și complexele personale îi fac să vadă ceva în neregulă la toți ceilalți. 
Ne obosesc atâtea priviri încruntate, scrutătoare și suspicioase. Și ne obosesc discuțiile inutile, flecăreala despre alții, vorbăria care are ca scop doar defăimarea sau intriga.
Ne obosesc închipuiții moral, cei care judecă fără pic de bun simț hotărârile și deciziile altora, care se cred mai presus de toată lumea și care-și compară mereu calitățile și alegerile bune cu ale celorlalți, dar niciodată defectele și alegerile proaste când le aparțin.
Ne obosește ipocrizia cu care ne privim, cu care ne turnăm unii altora complimente gratuite și ne obosesc amabilitățile prefăcute.
Ne obosesc cei cu spirit polițienesc, care nu cred niciodată nimic, în fața cărora trebuie mereu să ne justificăm, care caută ceva urât în cele mai bune și mai curate intenții, imuni la frumos, la bunătate, la iubire. 
Ne obosesc oamenii care nu se bucură de nimic, pentru care totul este o povară și un motiv de văicăreală: munca, vremea de afară, traficul, pantofii incomozi, mâncarea, colegii, șeful, copilul, vânzătoarea din nu știu care magazin.
Ne obosesc cei care strică armonia din jur și care au o plăcere maladivă să tulbure pacea altor suflete.
Toți avem dureri și probleme. Absolut toți. Și niciunul dintre noi nu este perfect. Și-atunci, nu cumva ar trebui să fim toleranți unii cu ceilalți? Să ne imaginăm că anumite zâmbete de pe fața cuiva ascund de fapt lacrimi și grimase de durere, pentru că nu întotdeauna ne arătăm pe chip starea sufletească și pentru că nici nu purtăm fiecare câte o pancartă în mâini pe care stă scris pentru lume că suntem cu moralul la pământ, că avem temeri, că avem dureri, că avem nevoie să fim înțeleși, că ne-ar ajuta puțină blândețe, puțină considerație, puțină bunătate... 





27 de comentarii

  1. Intotdeauna ne gandim la ceea ce ne lipseste, dar niciodata la ceea ce avem...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trist dar adevarat!

      Ștergere
    2. Sunt atatea lucruri frumoase in jurul nostru si noi alergam fara sa le vedem.

      Ștergere
  2. Inteleg ce simti, eu am lasat mult timp gandurile si persoanele astea sa ma "deranjeze". Acum persoanele care nu imi plac la evit pur si simplu, prefer sa fiu inconjurata de putine persoane, dar de calitate, vreau sa ma simpt bine cu prietenele mele, fara sa ne barfim una pe alta pe la spate, am invatat sa spunem in fata atunci cand nu ne place ceva, am invatat sa fim sinceri unii cu altii si tare bine ne e! IAr tu esti puternica, nu cred ca te mai deranjeaza persoanele care nu au o viata a lor si o critica pe a tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina draga mea ma bucur mereu si mereu cand te citesc desi vars o lacrima de fiecare data..Te iubesc om bun!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru a zâmbi folosim mai puțini mușchi decât pentru a ne încrunta.
    Oare merită atâta risipă de energie, fiind triști și încruntați?

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Irina, sunt Andree din Ploiesti. Tin sa iti spun ca povestioarele tale sunt precum alifia ce imi ung ranile cu ea. De fiecare data cand ma simt singura, cand sunt trista, cand simt ca nu fac nimic bine, intru si te citesc si asa am invatat sa ma bucur de fiecare clipa, asa am invatat sa nu ma mai subestimez pentru nimeni si nimic. Cartile tale sunt minunate la fel ca tine om bun ! Incep sa cred ca esti un inger trimis de Dumnezeu pentru a ne alina sufletele. As vrea sa imi dai un sfat...in anii de liceu am avut o prietena buna ce imi era si colega de banca..Beatrice. O iubesc ca pe sora mea si intotdeauna am sperat ca vom fii prietene mereu...doar ca prietenul ei i-a interzis sa mai vorbeasca cu mine, a mers pe ideea ca eu o influentam sa se desparta de el si sa isi faca alt iubit. A fost o perioada in care nu ne-am mai vorbit, timp in care o visam si imi doream sa mai fim ca inainte, cand stateam si vorbeam cu orele, cand ne faceam sa uitam de toate supararile una pe cealalta. Acum am inceput iar sa vorbim, dar doar "buna/ce faci/bine/pa " . Ce as putea face sa fim din nou prietene? Imi amintesc ca anul trecut de ziua mea am fost foarte trista pentru ca ea nu mi-a dat macar un mesaj..Tu ai prietene adevarate? Ti s-a intamplat sa te atasezi repede de o persoana si ea sa te dezamageasca?(in calitate de prieten/a) Ce ai spune ca urmatoarea postare sa fie ceva despre prietenie? Crezi ca voi avea vrodata ocazia sa te cunosc, sa putem schimba doua vorbe la o cafea? Te pup si multa sanatate si fericire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. renunta...se pare ca iubitul e mai important..e prostuta saraca..trist

      Ștergere
  6. Buna seara ! cand apare volumul 3 din fluturi ?

    RăspundețiȘtergere
  7. Sincere felicitari pentru sensibilitatea si frumusetea asociata "imagine - text" .......
    O adevarata raza calda de soare frumos........ care lasa in umbra toate petele negre ale vietii cotidiene!
    Multa sanatate si fericire pentru continuarea susurului de izvor frumos....... limpede si calduros....... in idee generos...... pentru multi... va fi .....folos!!!!!!!! Cu stima pentru locul de munca ......... cu perspective........ in toata tara plina de splendori! Datorita frumusetilor verticale....... ca o replica la Coloana infinitului a lui Brancusi inca speram ca frumusetea si caldura zambetului .......sincer va reveni!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. „Undeva de-a lungul timpului, te-ai schimbat si ai incetat sa mai fii tu. Ai lasat oamenii sa arate cu degetul spre tine si sa iti spuna ca nu esti bun.
    Si cand lucrurile au inceput sa mearga prost ai cautat ceva sau pe cineva pe care sa arunci vina pentru ca lucrurile merg prost.
    Lumea nu este tot timpul insorita si plin de curcubee. Lumea poate fi un loc dificil si plin de rautate. Si nu ma intereseaza cat de dur esti, te va lovi si te va tine la pamant vesnic, daca o lasi.
    Nici eu, nici tu, nimeni nu poate lovi asa puternic cum te loveste viata.
    Dar nu e vorba despre cat de tare poti sa lovesti ci despre cat de tare poti sa fii lovit si sa continui sa mergi inainte.
    Asa se castiga luptele. Acum, daca stii cat valorezi du-te in lume si cere ceea ce valorezi.
    Dar trebuie sa fii dispus sa fii lovit. Si nu ai voie sa arati cu degetul si sa spui ca nu esti ceea ce vrei sa fii din cauza altora.
    Lasii fac asta, dar tu nu esti un las. Esti mai bun de atat.
    Eu te voi iubi orice ar fi. Dar pana nu incepi sa crezi in tine, nu ai o viata”
    Rocky Balboa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum se numeste cartea??!

      Ștergere
    2. Eu nu am incercat sa arunc vina pe nimeni niciodata .Uneori e bn sa lasam oameni sa vedem pana unde vor sa ajunga .

      Ștergere
    3. Daca spui unui om ca e gresit ce face si ce zice te va lua in ras.Oameni se conving numai vazand ..LASAI SA VADA .pwp Andreea

      Ștergere
    4. Cu cat iti pasa mai putin de gura lumii,cu atat traiesti mai bine si esti mai fericit!E bine sa traiesti sa fi cineva in sufletul tau nu in ochi lumi .

      Ștergere
  9. Si eu sunt obosita! Locuiesc in Germania si ceea ce descrii tu este exact ceea ce am in jurul meu in fiecare zi. In afara de faptul ca toata lumea se plange continuu, se incrunta la orice cuvant si critica cu mare zel se mai pune la socoteala si elementul instrainarii. Cand esti inconjurat de asemenea persoane zi de zi si, in plus,esti strain, te simti tot timpul iritat, atacat, etc. La noi in tara oamenii au niste stereotipuri foarte neadevarate despre nemti: sunt corecti, nu pierd timpul, etc. Eu imi fac doctoratul aici si am ajuns la concluzia ca aproape nimic nu este adevarat. Nemtii barfesc mai rau decat se barfea acasa. Sunt foarte aroganti si ipocriti: nu recunosc niciodata ca au criticat dur un rezultat care apoi a fost recunoscut international. Pierd timpul la ceai si cafea, sunt fatarnici, barfesc cu pasiune, vin pe nepusa masa la tine in birou si te deranjeaza cu nimicuri doar pentru ca ei nu au chef de munca. Cel putin aici, la mine, mediul de lucru e foarte toxic. Am fost o vreme foarte afectata de toate astea. Plangeam in fiecare seara, imi era groaza de prezentari si simteam ca nu valorez nimic. Ma simteam prost cand vorbeam in germana pentru ca ma gandeam mereu ca fac greseli si ma uitam cu graoaza la fetele lor sa vad daca nu cumva zambesc ironic. Incerc sa schimb acum toate astea. E greu, dar sper sa reusesc. Vreau, la fel ca si tine, sa ma odihnesc. Sper sa reusim...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa te ajute Dumnezeu sa te regasesti. nu cauta confirmare in altcineva! O ai in tine! Fie-ti suficienta!
      Cu stima, Excelsior

      Ștergere
    2. Iti doresc putere mare ca să poți să ajungi intr-o zi să îi eviti . Vei învăța cu timpul . Din cate scrii ,deduc că ești o fire empatică ,de aceea te influențează starea lor . Incearca sa fredonezi o melodie veselă (Eu , in general fredonez "I wanna be with you " de Ice Mc . Este o melodie veche dar deosebit de frumoasă ,iar versurile mă duc cu gândul la o plajă unde dansez desculță in nisip . E o fericire totala si scap, de moment, de vampirii energetici care mă lasă vlăguită. Încearcă. Poate reușești . Succes !

      Ștergere
  10. Doamne.....cat adevar in aceste cuvinte, simtiri........Multumesc, Irina. Din tot sufletul meu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Adevarat vorbesti!

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi place foarte mult faptul ca sunt oameni care reactioneaza la negativismul celor din jur motiv pentru care am incercat sa aflu mai multe despre tine din curiozitate dar nu am gasiti nici o pagina despre, din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu am fost obosit pana am inteles ca acordam exagerat de multa atentie... cui nu merita si prea putina mie insumi!
    Acum nu mai sunt asa de obosit...
    Si ma redescopar... pe zi ce trece pe mine, cel stiut!

    RăspundețiȘtergere
  14. Bravo! La fel fac și eu . Sunt convinsă că putin cate putin voi reuși să învăț să îi ignor definitiv și nu mă vor mai influența.

    RăspundețiȘtergere