Întotdeauna am considerat că un om împăcat cu sine, mulțumit de el si de toate împlinirile sale, senin, bun, moral şi cu o viaţă normală, binecuvântată în toate formele sale, care curge firesc înspre bunătate și iubire pentru el și semenii lui, nu are timp de prostii, nu se preocupă să distrugă și să semene intrigi, să răspândească vorbe rele și grele, să împrăștie venin și să împroaște cu noroi, ci își vede înainte de viața lui și respectă atât existența cât și alegerile celorlalți. Un om bun nu urăște și nu umblă cu mizerii, nu are timp de astfel de lucruri care nu i-ar face cinste, prea ocupat fiind să dăruiască bine și mângâieri celor dragi dar și acelora care au nevoie de ajutor...
În schimb, cei care își dedică timp și energie lucrurilor degradante, împrăștiind bârfe, provocând certuri și născocind motive pentru a tulbura pacea și strica reputația altora, sunt doar niște oameni singuri, frustrați, vexați, complexați, slabi, speriați, lipsiți de lumină sufletească și de bunătate. Și mai mult de-atât, sunt sărăciți de cele mai frumoase calități umane și lipsiți de dragoste – pe care nu o primesc și nu o dăruiesc. Și oare de ce? Oare nu e vina lor, oare nu au alungat iubirea neprețuindu-i pe ceilalți?! Neiubindu-se nici măcar pe ei. Persoanele acestea nefericite sunt, din păcate pentru ele, ființe care au decăzut de la calitatea de om, care nu se mai prețuiesc și nu se mai respectă nici măcar cât să-și păstreze demnitatea. Din păcate pentru ei.
Iar eu, cândva, înainte să înțeleg cum sunt structurați şi cum funcționează astfel de oameni, sufeream, căutam să înțeleg de ce acționează murdar și mă supăram pe ei... Acum, din fericire pentru inima mea dar și pentru confortul meu psihic, doar îi compătimesc și sper că vor reuși să-și învingă toate slăbiciunile și să devină persoane cu intenții onorabile, demne, și care să merite respectul și dragostea de care depind atât de mult sufletele lor singure și bolnave... Fiindcă răutatea este o boală corozivă pentru suflet. Și numai un om care se detestă profund se intoxică singur și își irosește darurile pe care le-a primit de la viață, abandonându-se și răului și urâtului din el însuși.
Și am decis ca în niciun caz să nu mai ripostez la atacurile lor. Pentru că am înțeles că de ei nu trebuie să mă apăr eu, o face Dumnezeu prin îngerii Săi care mă ocrotesc de tot ceea ce e rău. Însă e trist că pe cei descriși mai sus nu-i poate apăra nimeni de ei înșiși, fiindcă ei își sunt cei mai mari dușmani, fiindcă înăuntrul lor locuiește, înainte de orice sentiment de ură pentru ceilalți și pe care-l hrănesc, răul pentru propria persoană, lipsa de considerație pentru viețile și sufletele lor, complexele de inferioritate care-i macină, disperarea adâncă pentru că alții au reușit acolo unde au dat ei greș, neputința de a se ridica după un eșec și de a o lua de la zero cu mai multă determinare. Așa că, din ziua în care am priceput cum funcționează dreptatea divină cât și comportamentele aparent ilogice ale unor astfel de oameni înstrăinați până și de iubirea pentru ei înșiși, am știut și că nu mă voi mai teme niciodată de cei răi. Fiindcă răutatea înseamnă slăbiciune, nu putere. Înseamnă cădere, nu mărire. Și e o înfrângere, niciodată o victorie. Pentru că dacă tu nu te iubești nici pe tine, cum ai vrea să te poată iubi alții? Cel mai mare dușman al omului rău este întotdeauna el însuși.
Iar cu cât un om mă urăşte mai tare, cu atât mai mult îmi întăreşte convingerea că se simte inferior mie şi că se simte slab în fața mea - și asta am învățat în toți anii mei de viață. Iar aceste lipsuri mă fac să îl tratez cu toată compasiunea, chiar dacă s-ar aştepta să îi răspund cu aceeaşi ură. Fiindcă răutatea are întotdeauna o cauză: invidie, prostie, frustrare, complexe de inferioritate sau chiar boli psihice.
Nu vă panicați în fața celor care vă dușmănesc și care încearcă să vă facă rău. Nu-i dușmăniți și nu vă băgați în luptele lor murdare. E mai onorant să pierzi o luptă rămânând OM decât să o câștigi decăzând de la calitatea de om. Oricum, la un moment dat dușmanii vor obosi și vor avea propriile necazuri, proprii dușmani care să încerce să le tulbure liniștea. Fiindcă nimic nu rămâne neplătit în viața asta. Primești ce oferi, ai ce meriți.
Atunci când se vor întreba de ce li se întâmplă vreo nenorocire, sper ca măcar să realizeze că nu fac decât să achite nota de plată pentru tot răul pe care l-au făcut altora, pentru toate suferințele pe care le-au provocat.
Așa cum spunea și Benjamin Franklin: "Orice începe la mânie se termină în rușine." Sau cu alte cuvinte, viețile acelor oameni vor urma traiectoria aceea descendentă care coboară spre neant. Și dacă nu vor face ceva cu sufletul lor, nu vor avea parte de avântul pe care ți-l dă iubirea și împăcarea ca să poată atinge stelele...
Sa invatam sa iertam! Vom fi puternici,vom fi mai presus decat cei ce ne insulta!Vom fi buni,vom iubi aproapele ,vom fi mana-n mana cu DUMNEZEU SI ACESTA ESTE CELMAI VALOROS LUCRU!!!
RăspundețiȘtergereNu știu dacă este vorba de răutate sau pur și simplu, frustrări, nemulțumiri, care răbufnesc...
RăspundețiȘtergereAcțiunile noastre sunt ca o oglindă a propriei persoane, ceea ce critică la alții, modul cum ne purtăm cu alții, este ceea ce urâm la noi înșine, ceea ce suntem noi.
Și dacă noi nu suntem capabili să ne controlăm răbufnirile, să iertăm, să fim puternici, buni, iubitori, chiar și cu cei ce ne greșesc, unde se ajunge?...
Oamenii au devit chiar rai si invidiosi si au uitat de semenii lor.Chiar daca vrei sa faci un bine te izbesti de zidul din mintea si din sufletul lor.
ȘtergereImpacarea cu tine este dificila, dar nu imposibila... daca esti om. Iar pe ceilalti.... lasa-i in plata Domnului... Stie ce are de facut. Te simti fantastic atunci cand poti sa treci peste raul pe care ti-l face cineva si sa ramai om. SI , mai ales sa nu il urasti, sau chiar sa il ierti!
RăspundețiȘtergereIn câteva rânduri ...ai spus mai mult decât decât alții dintr-o carte!
ȘtergereEu am numai 27 de ani si imi e din ce in ce mai greata de persoanele cu care sunt nevoita sa comunic (nu toate bineinteles) incat am senzatia ca sunt intoxicata de rautate. E ca o molima. Daca ar exista un atidot i-as injecta pe toti! Si durerea cea mai mare este ca desi trec si specimenele astea prin greutati nu isi dau seama ca undeva gresesc atat fata de semenii lor dar si mai mult fata de Dumnezeu, si insista in prostia lor sa invenizeze vietile altora, doar pentru ca ei nu sunt in stare sa o traiasca frumos pe a lor. Pentru mine acestia sunt iremediabili si irecuperabili si trebuie pusi pe report as spam. Iubesc, sunt iubita zilnic mi se arata acest lucru si nu vad cum as putea sa ma preocupe activitati sau vorbe care distrug si nu construiesc nimic. Am invatat sa stau in patratelul meu si sa ma bucur de toata dragostea care mi se ofera si de faptul ca am un suflet neatins de handicapul omenirii: RAUTATEA.
RăspundețiȘtergereUn om prost nu are cum sa se simta inferior tie...el iti este superior in orice situatie...pentru simplul fapt ca este...prost. Incerci sa cataloghezi oamenii in functie de standardele tale dar uiti ca fiecare are propria masura in viata. Nu toti se simt slabi, nu toti sunt decazuti, frustrati sau cu boli psihice ci pur si simplu se raporteaza la alt sistem de valori diferit de al tau. De exemplu eu nu am putut niciodata sa ma razbun cu adevarat pe cineva, mi.am iertat intotdeauna "dusmanii" , dar nu iti impartasesc standardele de moralitate, eu nu il am pe Dumnezeu alaturi, sunt ateu...asta nu ma impiedica sa fac ceea ce cred eu ca este corect si pentru majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta. Altora, propriile standarde le impun sa-si minta apropiatii sau sa-i molesteze, sa-si demonstreze anumite valeitati pentru a se ridica in ochii lor...fiecare comunitate are propriile reguli...prioritati si nimeni nu e mai presus de altii pentru a-si impune propria masura ca fiind cea buna, cea universal valabila.
RăspundețiȘtergere''Impacarea cu tine este dificila dar nu imposibila''..
RăspundețiȘtergere.Ne iertam pe noi..dupa care ii vom putea ierta si pe ceilalti..exact cum spuneai si tu, Irina,'' Daca nu te iubesti pe tine, cum ai vrea sa te iubeasca altii''.. tine doar de noi si atat.
Irina,cartea este viata ta reala ?
RăspundețiȘtergereTuturor ni se intampla si bine si rau. E legea compensatiei. Referitor la cartea -Fluturi- ... asta ca sa fiu usor critica, m-au nemultumit greselile gramaticale. Inca o dovada ca majoritatea editurilor sunt ceva comercial, fara oameni ds calitate. Subiectul este frumos, exceptand gandirea prea matura a personajului principal, o gandire fortata pentru o varsta inocenta. Mai nou, toata lumea mizeaza pe iubiri ca-n filme de la varste nepotrivite, ca mai apoi sa constate cu durere ca tinetetea a trecut si nu le mai ramane mare lucru de consumat ... Si inca o remarca: femeia care se lasa agresata fizic in numele iubirii, nu face decat sa-si anuleze intreaga frumusete :(
RăspundețiȘtergereLume, lume…, Irina draga. Daca fiintei umane terestre, lipsa neuronilor ar provoca reactii dureroase, stiinta ar descoperii cerneala cenusie. Sau poate lumea asta ar fi mult mai goala de oameni. Multi ar urla de durere, si-ar fugii in tipete de disperare cu spatele ca racii, inapoi in epoca de piatra. Stii, Irina?, cu stiloul de granit si cu laptopul desenat pe nisip, se fac mai greu greseli de ortografie. Si char daca se fac, se pot retroviza pe softul de quarz. Poate chiar atunci a batut vantul pe-o fereastra, si-o-ingitit o litera ca tineretea de albastra. Astazi, aici, acum, suntem mult mai evoluati, dar stiinta nu a descoperit inca insecticidul. Critica, criticieni, docenti literari si gramaticali in aproape toate artele si pentru fiecare artist in parte, avem mii de exemplare si specialisti cu gramada. Suntem invadati de o plaga aparent profesionala. Dar aici Irina, procentual vazut, si cu toata bunavoiinta, nu cred ca poate fi vorba de “ legea compensatiei”. Legea ar fi nedreapta. Cine oare ar putea compensa invazia din atata rau, in iubirea, cu la fel de mult bine?
ȘtergereCat priveste iubirile, sau o iubire sublima, exista si au existat si acum 2000 de ani. Fara film. Ne place sa comparam totul; “ca la gradinita”; “ ca la spectacol”; “ca-n filme”. Filmul este o inspiratie dintr-o iubire sublima reala. Prima data a existat cuvantul, si dupa aceea restul, si nu invers. Altfel toata viata noastra este o rola de film, si poate exista si iubiri mai frumoase decat cele, „ca-n filme“.
Si, nu, Irina. Din tot ceea ce facem cu proprie initiativa interioara, miscata de un instinct real si sincer cu iubire, si neinpins de ganduri ascunse, reflective si cu profiturii retrospective, nimic nu este prea devreme sau prea tarziu. Totul este asa cum trebuia si trebuie sa fie. Si in afara de “legea compensatiei”, mai exista si o lege a Universului. Cauza si efect, sau Legea Suprema.
Si inca o remarca, frumoasa Irina. Multii in lumea asta daca taceau, docenti si filozofi ramaneau.
Azi am terminat de citit cartea "Fluturi".Am ramas extrem de impresionata de felul tau,Irina, de a scrie.Citind cartea se vede ca scrii cu sufletul si inima.Recunosc ca nu-mi place sa citesc carti pentru ca ma plictisesc ,dar cartea ta m-a impresionat intr-un fel anume si m-a facut sa privesc lumea,viata,problemele si tot ce ma inconjoara,cu alti ochi.Iti multumesc,Irina,pentru ca existi si ne bucuri scriind atit de frumos si cu atita dragoste.Vreau sa iti urez ginduri bune si mult,mult succes si nu uita ca noi cititorii te iubim si te incurajam in tot ceea ce faci.Te pup,si astept cu mare drag volumul 3. Cu drag,al tau cititor din Republica Moldova.
RăspundețiȘtergereNimic nu ramane neplatit in viata asta...si mai este o vorba "bine faci,bine gasesti".De ce le place unora sa faca rau? De ce le place sa traiasca in rautate si prin raul lor sa infecteze si persoanele care vor sa traiasca decent , sa aiba o viata linistita , sa distruga oameni ce vor sa realizeze ceva in viata? Am trait langa un asemenea om si pot zice clar ca mi-a distrus sufletul si e si mai grav ca ma distruge si prin copilul meu caruia nu ii pot oferi mai mult din cauza rautatii lui.Desi ne-am despartit de patru ani parca nu se mai termina tot raul lui varsat asupra sufletului meu.Au ramas problem pe care nu vrea sa le resolve din rautate,din ambitii prostesti,lovind in mine loveste si in copilul lui.Sper sa isi dea seama de acest rau voit al lui si imi doresc sa nu se intoarca acest rau asupra lui pentru ca nu pot gandi asa ceva,nu sunt facuta sa doresc rau vreunui om.Incerc sa imi linistesc sufletul singura insa e greu.Ma hranesc,asa cum am scris si pe facebook cu ceea ce postezi pe facebook,mai nou am gasit o liniste in handmade confectionand aranjamente cu flori din hartie creponata.Ma linistesc psihic.Insa am momente cand se strang toate problemele,ma acapareaza si mai cedez psihic si atunci plang pe ascuns ca sa nu deranjez persoanele dragi din jurul meu.Iti citesc cu drag postarile si iti multumesc pentru tot ceea ce gandesti si asterni pe paginile internetului.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereNu, Irina. Nu este un handicap. Dar grav este. Este poate mai grav decat am putea admite si accepta. Un om cu handicap este un om jalnic de compatimit, de regretat din adancul sufletului, pentru ca ar vrea si nu poate. Oamenii cu handicap sunt de regula suflete bune, frumoase, curate si nobile care doar sufera in neputinta. Rautatea. Rautatea este un ciclon negativ popular de masa. Rautatea este sportul, olimpiada natiunii mondiale. Un sport care face parte din categoria atletismului de sol pur egoist. Un maraton epidemic la care se inscriu din ce in ce tot mai multi candidati. Candidati care inpinsi de o sete nedefinita moral si convertiti spiritual, se grabesc undeva, nestiind sau neacceptand ca acel undeva se termina cu siguranta in neant. Un maraton la care fostii oameni vor deveini invingatorii propriului destin. Destin care nu se poate minti, cumpara sau insela. Destinul. Un bumerang cu o memorie incredibila, se reintoarce si dupa 30 de ani, si nu uita nici pentru viata de apoi. Dar si fericirea cronica a maratonului de masa este o afacere lucrativa. Toti participantii vor fi decorati. Si uite asa se creeaza noi preocupari, si locuri de munca. Natiuni intregi muncesc deja la proictul ochelarilor de soare pentru intuneric. Pentru societatea alergatoare premiile nelipsite. Infiintarea fabricilor gigantice pentru podium, decoratii si medalii.
Dar stii Irina? Ma intreb adesea, si nu stiu daca si tu te-ai intrebat vreodata. Oare cat de frumoasa a-r putea fi lumea asta fara astfel de podoabe decorative?
Draga Irina imi place la nebunie cum scri despre oameni.Se vede clar ca iti place sa ai in jurul tau numai oameni care te iubesc si oameni in care poti avea incredere.Si se mai vede cat de mult iti place sa scri,tu esti o presoana speciala cu un suflet bun.
RăspundețiȘtergerePrin 2011, cineva spunea într-un comentariu pe blogul meu că am de transmis ceva...din fericire, unele lucruri nu se uită. Era o fiinţă bună, aureolată de un suflet nemaîntâlnit care mai târziu, a scris ceva frumos. Ardeleancă parcă la origine, nu mai reţin :D Ideea e că cel puţin eu, te înţeleg. Am lipsit ENORM din " bloggereală " şi m-am întors acum din " Dragoste de doruri ". Cât despre cele spuse de tine mai sus, pot să mă citez pe mine cu permisiunea ta: uneori, renaştem din lacrimi, din durere şi din suferinţă. Tu, ai renăscut de mult timp. Toţi renaştem. Oameni suntem şi de aceea avem inclusiv noi frustrări, pentru nedreptăţile lumeşti. E în firea lucrurilor. Mă regăsesc şi eu în ceea ce ai scris dar am o metodă eficientă: iertare şi apoi indiferenţă. Irina Binder o cheamă pe femeia frumoasă ca o conştiinţă care a spus asta, mai ţii minte? Eşti atât de puternică prin sensibilitatea ta că uiţi iute ceea ce ne înveţi şi pe noi, dar nu îmi convine dacă e să fie cu riscul să te necăjeşti tu. Scopul " Insomniilor" este să ne rătăcească frumos printre " Fluturi". Restul e o poveste deloc nemuritoare. Vorbele împotriva noastră şi invidia mor singure. Dacă ne vom mai întâlni în următoarea viaţă, o să îţi povestesc mai multe. În asta e prea mult de spus şi nu prea e timp, deci îl contrazic pe Paler. La bună vedere şi gânduri frumoase din depărtări.
RăspundețiȘtergerenu pot sa zic decat : oaw !!!
RăspundețiȘtergereFoarte înțelept e să nu luăm personal răutățile și să înțelegem că un om răutacios e un om nefericit și nemulțumit de propria persoană.
RăspundețiȘtergereBună seara, eu nu inteleg de ce oamenii sunt asa rai? Și eu pot fi rea sau critică dar atunci când nu sunt înțeleasă, sau su nu stiu să ma fac înțeleasă. Dar răutatea mea rezuma în răbufniri când intr-un în panică de timp, cand am de terminat o lucrare si am impresia ca nu o pot termina la timp. Eu de fapt, pentru mine fiecare om are frumusețe lui.fiecare om este special cu calități în primul rând . În fata mea nici o persoană nu trebuie sa depună eforturi să isi arate ce are frumos în el. Dar ma uimește de ce acești oameni pe care eu îi vad ca pe niște creații reusite din multe puncte de vedere , de ce tocmai ei merg în stânga și în dreaptă și ma discuta punandu-mi în cârcă lucruri și fapte urâte parca as fi dușmanul lor încercând să ma distruga și să ma elimine din colectiv. Menționez ca sunt o persoana destul de plăcută la vedere și incerc sa fiu la fel de plăcută și în comportament. Oamenii ma urăsc chiar daca eu îi iubesc ! Este foarte greu ! ! !
RăspundețiȘtergereToate aceste rautati apar dintr-un singur motiv...Oamenii se saluta prea mult si se cunosc prea putin...
RăspundețiȘtergereNu stiu cum sa spun, dar chiar si acest articol pare plin de ura. Este o critica la adresa persoanelor care probabil sunt intr un moment prost al vietii lor. Nu ai de ce sa i compatimesti, pt ca mila si compatimirea sunt sentimente la fel de scarbose si lase ca si ura. Faptul ca iti permiti sa judeci o persoana ca fiind “rea, vexata, complexata, etc” inseamna ca pui o eticheta asupra unui eveniment. Persoana pe care o etichetam este, de fapt, intr un loc nefericit, si in loc sa o criticam ca nu vede lumina, poate ar fi just sa o ghidam catre ea.
RăspundețiȘtergereNu este ură în acest text, te asigur.
ȘtergereAi multă dreptate când spui că ar trebui să-i ghidăm pe oameni către lumină, dar unii nu pot fi ajutați... nu vor, nu ne dau șansa să-i ajutăm.
Sunt persoane care nu se pot ierta
RăspundețiȘtergereESTE trist dar adevarat.
Personal am suferit si sufer din cauza unul frate si sora
Mi-au despartit de sotul meu si mi-au inveninat copilul , facandu-le bine pe toate partile
Ajut pe mama mea in tot .medicamente, alimente, imbracaminte, incaltaminte,médici, operatii SMD ca datorita mie traiesti....ei...au abandonato o crítica o ciarta a barrio, o izbeste iivorbeste urat si o pune in contra mea
Intrebarea Este??? Se poate ierta ??? EU NI POR
OYE VA TOTUL VINE DE LA INVIDIE SI DUSMANIE.
Sunt pers de a lui Satana
Santana este pe pamant si eu lo am in familia mea.
Por timpul sunt amenintata, Higuita luminita, despretuita.si fff multe altelea. Intrebarea este; de ce??
Por timpul i-am ajutat. Li-am dar bani imprumut ca putem sa-mi cumpar o Vila, si cand sa-si deie datoriile au inceput sa ma ameninte si sa-mi indeparteze mama .Este trist dar adevarat
Ar trebui sa te mai documentezi, nu exista om rău, copii răi. Sunt doar persoane care au diverse traume și acesta e felul lor de a interacționa cu ceilalti
RăspundețiȘtergere. Îți recomand The Wisdom of Drama cu Gabor Mate. Scrii de mult timp și ar fi trebuit ca pana în prezent sa știi lucrurile astea. Nu e ok sa etichetezi.