Iartă-mă!

Mi-am văzut în treacăt sufletul, dar l-am ignorat.

N-aveam timp pentru el. Eram prea ocupată să petrec clipe preţioase alături de cei dragi. Şi nu voiam să-i ascult durerile şi nemulţumirile. Eram prea copleşită de durerile altora, care trăiau în mine ca şi cum ar fi fost ale mele.

Dar, într-o zi, când m-am trezit prea pustiită, mi-am cercetat atent fiinţa şi mi-am amintit de sufletul meu, pe care atâta timp l-am ignorat. Mă aştepta acolo stingher, dezgolit, neprotejat de vremea rea. Şi stânjenită, mi-am făcut curaj să-i vorbesc cu sinceritate:

Iartă-mă, suflete! Iartă-mă că, nepermis de mult timp, am pus alte lucruri şi alte suflete mai presus de tine!

Iartă-mă că te-am împovărat cu griji inutile, cu regrete, cu râuri de lacrimi plânse şi neplânse, cu doruri, cu temeri, cu ură!

Iartă-mă că nu am avut grijă de tine, că te-am lăsat chiriaş la persoane care nu te-au meritat...

Iartă-mă că te-am amăgit cu speranţa unei păci interioare mereu amânate, mimând fericirea!

Iartă-mă pentru toate jumătățile de măsură cu care am trăit, pentru toate bucuriile pe care ţi le-am refuzat și pentru toate libertăţile de care te-am privat!

Iartă-mă că nu te-am ascultat când mă avertizai și că nu ți-am vorbit cu sinceritate și curaj, atunci când mă rugai!

Iartă-mă că ţi-am ignorat chemările şi că ţi-am înăbuşit bucuriile!

Iartă-mă că te-am transformat în gară pentru tot felul de trecători, cei mai mulţi neştiind să te respecte şi la plecare luând tot ce-au putut din tine, lăsând în urma lor numai tristeţe, durere şi dor!

Iartă-mă că uneori te-am pustiit chiar eu de tot ce aveai mai frumos, smulgând din tine cele mai frumoase flori, fără a mai sădi altele în locul lor...

Iartă-mă că nu ţi-am dat timp pentru dragoste, pentru linişte, pentru iertare, pentru frumos!

Iartă-mă pentru toate întrebările fără răspuns cu care te-am torturat, pentru toate complexele cu care te-am împovărat!

Iartă-mă pentru toate ezitările, pentru toate amânările și pentru visurile la care am renunţat!

Iartă-mă că te-am supus rătăcirilor mele de moment!

Iartă-mă că te-am bulversat cu sentimente contradictorii, cu iubiri iluzorii, fiind prea grăbită să iubesc, să urăsc, să plec și să mă întorc!

Iartă-mă că ţi-am luat prea des dreptul la fericire!

Iartă-mă că nu am ştiut cât eşti de fragil şi de dependent de iubire!

Iartă-mă!

Fragment din cartea Insomnii (care se poate comanda aici: Cartea Insomnii)