Atunci când te
desparţi de cineva, fie că este vorba de persoana iubită, un prieten, un
partener de afaceri, fă-o într-un mod civilizat, cu demnitate. Fără drame
inutile, fără reproşuri, victimizări ori
umilinţe, fără a arunca toată durerea și
toată vina asupra celui de care te desparţi, fără a murdări povestea care a
existat între voi.
Nicio
despărţire nu este uşoară... şi după fiecare rămâi cu dureri, regrete, lucruri
nespuse, visuri neîmplinite, cu teama de
viitor, cu mai puţină încredere în tine, în oameni, în iubire, în prietenie…
Însă despărţirile
fac parte din viaţă. Există un sfârşit tot aşa cum există un început. Nimic nu
ne garantează că un om ne va însoţi pe drumul nostru până la sfârşit şi nu-i
putem împiedica pe oameni să plece…
Orice
despărţire trebuie acceptată cu demnitate, oricât de tare ți-ar zdruncina
sufletul şi existenţa. În niciun caz nu trebuie să laşi durerea separării ori
furia trădării să te transforme într-un om rău şi slab.
Desparte-te cu
demnitate şi respect. Ia-ţi rămas bun cu un zâmbet şi pleacă privind înainte. După
ce te-ai întors cu spatele, poţi plânge și poţi urla… Desparte-te cu cuvinte
frumoase şi nu jigni, nu te grăbi să afirmi lucruri denaturate de durerea cruntă
pe care o simţi, fiindcă mai târziu vei regreta şi te vei ruşina. Nimic din
ceea ce ai putea spune nu va schimba inevitabilul şi nici nu îţi va alina
durerea...
Să nu pleci de
lângă un om care te-a dezamăgit detestându-l, ci cu decenţă, chiar dacă nu îl mai
respecţi acum. Respectă-l pentru toate acele momente când a însemnat ceva
pentru tine.
Nu transforma
despărţirea în ceva și mai urât și mai dureros decât este deja, nu face din
plecarea ta o amintire detestabilă. Lasă-i acelui om o amintire plăcută despre
tine, un exemplu frumos care să îl facă să te respecte mereu. Lasă-l să plece
şi respectă-i alegerea, chiar dacă îţi face o mare nedreptate.
Nu-ţi pierde
demnitatea şi nu face nimic care să îţi degradeze calitatea de om… Te asigur că,
după ce îţi va trece durerea, când vei găsi iubire şi alinare în alte braţe,
vei putea privi în urmă fără să te ruşinezi de trecutul tău... şi pentru asta
merită să te porţi decent chiar dacă acum îţi vine greu.
frumoase cuvinte...admiratiea si respectu meu va apartine..
RăspundețiȘtergereAsta este ca indemn, dar in realitate nu este mereu asa, chiar nu-i de loc asa ...e cu mult mai greu sa-ti stapinesti emotiile in asa cazuri.
RăspundețiȘtergereBuna probabil ca ai dreptate , ieri iubitul meu s-a despartit de mine , sunt doborata , inima mea il cauta vreau sa vorbesc cu el , sa stiu ce face , cum se simte , dar totusi el nu vrea asta . Stau cu telefonul in mana astept un semn de la el , dar nu vine , sa il caut eu , sa il sun dar daca mai rau fac ? Sunt devastata am nevoie de el , ce sa fac , cum sa ma comport , cum sa imi revin , cum sa aflu ce face , cum se simte ? Îl iubesc am nevoie de el ce sa fac ? Aseara am visat ca ma suna si imi zice ca vrea sa fiu alaturi de el . Am nevoie de ajutor , vreau sa fie totul bine iar . :(
RăspundețiȘtergerecalmeazate
ȘtergereExista pastile care te ajuta sa uiti de tot...sa fii fericira si sa razi nonstop, indiferent ce este in sufletul tau. Si cel mai important, sunt naturale(Bio)
ȘtergereAnonim sunt convinsa ca, nu putem sa obligam pe nimeni sa ne fie alaturi fara sa doreasca. Nu cred ca ajuta la ceva, ba din contra s-ar inrautati lucrurile daca am fi foarte insistenti.
RăspundețiȘtergereExista riscul sa se ajunga la URA ceea ce e incomod!
Sa invatam sa acceptam realitatea si sa mergem maideparte...
Este foarte frumos,dar si foarte trist mai ales citind si comentariile care sint perfect valabile pentru mine.Am pierdut cu multi ani in urmá momentul alegerii,vina a fost numai a mea si cer si de data asta scuze(am suferit din cauza asta ani de zile).Trebuie sá má impac cu aceastá soartá,dar nu voi putea uita.csöves42
RăspundețiȘtergerefoarte adevarat.ne-am despartit cu respect si iubire de comun acord si mi-am regasit actualmente sufletul pereche.....dai iubire primesti insutit iubire!!!!
RăspundețiȘtergerefrumos.
RăspundețiȘtergereAi niste articole care mie, ca barbat imi merg la suflet, ma ung.
Am trecut printr-o despartire acum 4 luni, dupa 12 ani de relatie. NU mi-am revenit. Nu am gasit inca un suflet cald sa al cuibaresc in bratele mele. Inca caut
E greu, dar nu imposibil.
Datorita acestui articol am reușit sa rămân cu inima împăcată oricât de grea a fost despărțirea. Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereEste extraordinar ceea ce scrii... este foarte dureroasa o despartire, o simt pe pielea mea in acest mom.... Era barbatul cu care ma vedeam in viitor, tatal copiilor mei, dar se pare ca Dumnezeu ne-a rezervat altceva. Eu am fost cea care a pus capat acestei relatii.... ma gandeam ca ma va cauta la un mom. dat si isi va da seama ca a gresit mult neglijandu-ma, dar.... niciun semn... Deci, pana la urma, am facut o alegere buna... Ma doare sufletul, ma doare enorm si incerc sa ma abtin sa nu-l mai caut si sa-i spun ca mi-e dor de el, ca-l iubesc.... Probabil ca nu si-ar mai avea rostul.... Viata merge inainte si oricat de mult ar durea, intr-o zi, durerea va trece, ranile se vor cicatriza....doar ca vor ramane semne.... CAPUL SUS TUTUROR!!!
RăspundețiȘtergereAceste cuvinte au fost scrise fix in ziua in care eu am plecat cu o plasa in care se aflau 3 haine din casa in care am locuit 4 ani cu persoana pe care am crezut ca o sa o am alaturi toata viata...asta s-a intamplat dupa o relatie de 8 ani...Si de ce?Pentru ca eram sigura pe relatia mea, pe iubirea mea, pe tot ce ma inconjura...pana in momentul in care alta femeie a intrat in relatia mea...totul s-a naruit...usor, usor barbatul de langa mine m-a alungat din viata lui si mi-a spus niste cuvinte care au durut enorm...M-a evitat si inca o face...de ce?din pacate am ramas cu aceasta intrebare: DE CE? De ce eu? de ce el? de ce relatia noastra?De ce a intervenit acea femeia intr-o relatie care avea sa duca la o viata frumoasa in doi...DE CE?
RăspundețiȘtergereNu ma pot opri din a ma intreba....ce sfat ar avea tatal tau, daca te-ai afla intr-o situatie similara celei prin care trec eu acum? Am urmarit cu drag - si cu multe lacrimi, toate de bucurie - toate povestioarele despre voi doi, si desi invidia este un pacat, ma fac vinovata de a-mi dori sa fi avut in viata mea un astfel de sprijin...stii ca se spune ca nu e important sa oferi iubire cuiva, ci sa oferi iubirea in felul in care acea persoana o poate si primi.....
RăspundețiȘtergerein fine, pana la urma, traim cu alegerile pe care le facem....sper doar ca eu sa le fac pe cele mai inspirate..si sa nu sufere nimeni din cauza alegerilor mele...
Articolele tale..tot ce scrii tu, ma linisteste.. 😢😔😔😔
RăspundețiȘtergereOricat mi-as dori sa nu-i fac rau nu am cum... Dupa 14 ani de casatorie, dupa 11 ani de compromisuri numai din partea mea, fara a primi nimic din partea ei, acum vrea sa imi ia si ultimul lucru pe care il iubesc ca "lumina ochilor mei". Deci nu pot sa uit ca acel copil pe care doreste sa fie al ei, nu si la dorit din toata inima (pentru ca a fost fata) si a adoptat o pozitie rece si rautacioasa fata de ea. Nu, nu pot sa-i indeplinesc si aceasta dorinta... Voi incalca anumite reguli proprii (mai ales "sa intorci si..."), si voi lupta pentru fetita mea, chiar daca o fac sa sufere pe ea (cea care a plecat).
RăspundețiȘtergere