Suntem săraci…

Suntem săraci…

pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim;

pentru că, deşi nu avem destul timp, aceasta este resursa pe care o irosim cel mai mult;

pentru că vorbim mult, dar nu transmitem nimic;

pentru că ascultăm, dar nu înţelegem;

pentru că privim, dar nu vedem;

pentru că avem sentimente, dar ne e teamă să le exprimăm;

pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm;

pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini; şi, cel mai trist, pentru că, indiferent cum ne-am deplasa, nu mergem acolo unde putem să facem bine;

pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ;

pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt împietrite de grimase triste;

pentru că avem case mari, dar ele sunt lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul;

pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra ceva care să ne bucure cu adevărat sufletul: o carte, un disc, o floare;

pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au;

pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote și vorbărie inutilă;

pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie între noi;

pentru că, deşi e atât de uşor să menţinem pacea pe pământ, noi preferăm să cotropim şi să ucidem;

pentru că, în loc să ne rugăm divinităţii, noi mai mult cerșim;

pentru că studiem mult şi învăţăm puţin;

pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni;

pentru că dăm mereu naştere unor visuri noi, dar suntem prea comozi ca să ni le şi împlinim;

pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni;

pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori;

pentru că preferăm să renunţăm, în loc să luptăm;

pentru că, în loc să zburăm, ne târâm;

pentru că, în loc să iertăm, părăsim;

pentru că, în loc să cunoaştem, judecăm;

pentru că urâm, în loc să iubim...

Fragment din Cartea Insomnii