Numar de pagini: 300
Format: 130 x 200
Editie: Necartonata
Greutate: 0.24 Kg
Editura: Editura For You
Anul publicarii: 2016
ISBN: 9786066390989
Cumpără cartea de aici:
Citește despre carte:
Romanul Fluturi, un fenomen fara precedent, aduce, odata cu volumul trei, deznodamantul povestii de iubire dintre Irina si Robert. Protagonistii se confrunta acum cu tensiuni ireconciliabile si cu sentimente devastatoare. Irina Binder isi poarta cu magie cititorii prin meandrele unor suflete mistuite de pasiuni puternice si de slabiciuni profund umane. Ce va prevala: fiorul iubirii unice si desavarsite sau simtul datoriei fata de cei dragi? Oare iubirea adevarata este imposibila?
Va rog sa nu uitati ca viata este un dar si, ca orice dar, trebuie pretuita si impartita doar cu cei care merita. Care va merita. Fiti pace, bucurie si iubire si va asigur ca viata va va rasplati cu povestea minunata pe care o meritati!
A voastră, până la sfârșit,
Irina Binder
Fragmente din carte:
In pofida faptului ca ma dezamagise si ma ranise, nu puteam sa-l urasc. Eram suparata pe el si simteam nevoia sa il torturez cu reprosuri. Voiam sa-l fac sa simta toata durerea mea, sa simta gustul amar al vinovatiei, dar asta nu mi-ar fi adus mie alinare. Imi era ciuda ca nu-l puteam uri, fiindca aveam impresia ca daca l-as fi urat sau daca macar nu l-as mai fi iubit, suferinta mi-ar fi fost mai usoara.
Cand cineva ne raneste avem tendinta sa cautam alinare in bratele protectoare ale cuiva care ne iubeste si in care avem incredere. Eu nu mai aveam brate primitoare care sa-mi ofere liniste si siguranta. Aveam doar bratele imaginare ale tatalui meu pentru a ma adaposti.
Priveam omul care ma dezamagise cel mai tare. Avea un aer vinovat, spasit, resemnat. Nu-si ridica privirea si aveam impresia ca nici macar nu respira. Statea ca un condamnat care isi astepta ingrozit sentinta. Mi-am amintit de indata de tatal meu care imi spusese candva sa nu lovesc niciodata un om aflat la pamant, oricat de grava ar fi greseala lui.
Oamenii nu ne apartin. Asta aveam eu sa invat in urma experientelor traite in ultimii ani. Ca nu ne apartin nici macar oamenii pe care ii iubim cel mai mult, cei carora ne daruim in totalitate, cei carora simtim ca le apartinem pe vecie. Nu ne apartin nici parintii, nici copiii, nici prietenii. Nimeni.
Cu toate ca uneori ne promit ca ne vor insoti pana la capatul drumului nostru, oamenii au dreptul sa ne abandoneze oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot parasi fara niciun motiv si pot alege alte drumuri, alaturi de alti oameni. Sau pot muri. Pe neasteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar si copii.
Putem fi abandonati si parasiti fara niciun preaviz. Vor incerca sa ni se smulga din suflete cu o brutalitate greu de inteles si de suportat. Uneori vor reusi, alteori ne vom incapatana sa-i pastram in sufletele noastre, fiindca suntem dependenti de ei si fiindca nu stim sa traim fara ei.
Cumpără cartea de aici:
