Mai bine o absență sinceră decât o prezență fără suflet

Mi s-a spus, de curând, că am devenit cam pesimistă în ceea ce privește relațiile dintre oameni și, mai ales, prieteniile. Că mă izolez, că cercul meu devine din ce în ce mai mic și că, poate, ar trebui să fiu mai îngăduitoare cu imperfecțiunile celorlalți. M-am gândit la asta. Și nu pot spune că observația este cu to…

Iartă-mă, mamă!

Când am publicat această poveste pe Facebook, i-am rugat pe cei care o vor citi să încerce să nu judece omul care și-a deschis sufletul în fața mea. Nu pentru că greșelile lui ar trebui scuzate, nici pentru că ceea ce s-a întâmplat nu ar fi dureros, ci pentru că femeia aceasta nu mi-a scris ca să se justifice. Mi-a s…

Nu trebuie să știi tot despre mine

Oare de ce se simt unii oameni lezați, excluși sau chiar trădați atunci când nu le spui tot ce faci? De ce au impresia că, dacă fac parte din viața ta, trebuie să știe ce îți cumperi, unde pleci, cu cine te vezi, ce planuri ai, ce decizii iei, prin ce probleme treci, dacă te-ai despărțit, dacă te-ai împăcat, dacă ur…

Femeia care se pune mereu pe ultimul loc

Rețelele de socializare sunt pline de oameni care explică, sfătuiesc sau chiar dau verdicte despre cum ar trebui să fie o femeie. Cum să vorbească, cum să se îmbrace, cum să-și crească copiii, cum să-și trateze soțul, cum să fie răbdătoare, delicată, înțelegătoare, gospodină, elegantă, discretă și lista poate continua…

Lucrurile mici care cresc oameni mari

De fiecare dată când cineva încearcă să sădească în sufletul unui copil primele semințe ale responsabilității, se găsește aproape inevitabil o voce care să murmure că acel copil este grăbit, că i se răpește copilăria, că va avea destul timp, mai târziu, să învețe ce înseamnă disciplina, grija, echilibrul. Așa s-a întâ…

Limitele nu distrug prieteniile, ci le cern

Obișnuiam, cândva, să mă frământ de fiecare dată când simțeam că cineva se distanțează de mine. Îmi puneam la îndoială felul de a fi, îmi reproșam că poate sunt prea sensibilă, prea categorică, prea drastică uneori. Mă întrebam, aproape obsesiv, cu ce aș fi putut greși, ce aș fi putut spune sau face de a deranjat, de …

Când obiectele devin pretexte pentru ură

Recunosc, nu înțeleg pe deplin de ce anumite persoane publice simt nevoia să facă videoclipuri în care își expun lucrurile de lux proaspăt cumpărate (poșete, haine), ca și cum simplul act al achiziției ar trebui validat public, filmat, arhivat și aplaudat. Pot înțelege, însă, atunci când o geantă anume a fost un vis…

Nu, nu sunt egoistă. Doar am învățat să spun "nu vreau"

De câțiva ani buni încerc să înțeleg ce anume îi face pe unii oameni să creadă că sunt o prioritate pentru ceilalți. Mai exact pentru mine. Mă refer la acei oameni care nu fac parte din viața mea, oameni cu care nu am legături reale, care nu au fost vreodată prezenți atunci când aveam nevoie de sprijin, care nu mi-au …

N-ai pierdut. Ai fost cruțată.

"Nu mă doare că l-am pierdut pe el... Mă doare, în schimb, că am pierdut în fața ei." Nu, draga mea, nu ai pierdut "în fața ei". Nu ai pierdut în fața unei femei care, oricât de sigură pare pe ceea ce are acum, poate că nu a învățat niciodată ce înseamnă să iubești fără să pui condiții, care nu ști…

Tăcerile mamei, pe care nu le-am știut asculta la timp

Sunt seri în care simți că nu mai poți păstra nimic în tine. Nici tăcerile, nici cuvintele, nici lacrimile care se încăpățânează să curgă... O astfel de seară m-a împins să scriu aceste rânduri... Mama a fost, este și va rămâne pentru mine cea mai pură formă de prietenie. Una tăcută, necondiționată, caldă, care nu c…

Suntem singure, dar întregi

Am aflat, nu demult, că în cercul meu mai larg al cunoștințelor, există voci care strecoară printre replici șoptite și conversații obosite ideea că femeile care nu au un bărbat alături sunt de compătimit. Culmea este că ne compătimesc tocmai cei ce trăiesc în relaţii de compromis, în căsnicii rutinate, şterse de lum…

Binecuvântarea de a fi așteptat...

Îți scriu… pentru că știu că nu mă vei asculta niciodată cu adevărat. Nu ai răbdare. „Nu ai timp.” Și, poate, nici nu crezi că vorbele mele contează. Când oamenii îmbătrânesc, în jurul lor se face tăcere. Li se închid porțile încet, fără zgomot, dar dureros... Cei care altădată îi sunau în fiecare zi, uită azi și să…

Pleci atunci când încetezi să mai speri

La un moment dat, niște prieteni foarte dragi mie au ajuns într-un punct critic în căsnicia lor. Îi știam bine pe amândoi, le fusesem aproape de-a lungul anilor și nu a fost nevoie să-mi spună ce nu merge în relația lor. Observasem, în tăceri, în gesturi, în cuvinte strecurate aparent fără greutate, cum se clatină cev…