Fluturi - Irina Binder

Fluturi - Irina Binder

Număr de pagini vol.1: 368
Număr de pagini vol.2: 464
Număr de pagini vol.3: 352
Număr de pagini vol.4: 480

Format: 130 x 200
Ediție: Necartonată
Editura: Bookzone
Anul publicării: 2023
Prima publicare: 2012 (Editura For You)
ISBN: 9786303051635


Cumpără seria FLUTURI de Irina Binder de la librăria ta preferată aici:

Despre seria Fluturi:

Despre cartea Fluturi s-a spus foarte mult că este cartea perfectă pentru cei cărora nu le place să citească deloc, care nu au răbdare să lectureze mai mult de două-trei fraze. Că este o poveste foarte captivantă, care te ține cu sufletul la gură și care te face să trăiești intens totul. Poate de aceea mulți dintre cititori mi-au mărturisit că au citit cartea de mai multe ori și m-au surprins dorindu-și să citească și ediția nouă, revizuită și adăugită.
Ca să mă asigur că oamenii nu vor citi/cumpăra o carte care ar putea să nu fie pe placul lor, am postat pe blogul meu un fragment foarte lung din cartea Fluturi și am făcut asta încă dinainte să public cartea.

Vă las aici fragmentul.


Fragment din carte:

[…]
Cum i-am cunoscut? A fost o întâlnire aparent banală, dar cine-ar fi bănuit atunci cum avea să se scrie această poveste în paginile vieții... Atât pe Matei, cât și pe Robert i-am cunoscut într-o noapte, într-un club din Poiana Braşov. Și astfel, o ieșire din casă care trebuia să fie obișnuită și să nu mă scoată din rutina și din existența mea obișnuită, mi-a schimbat existența cu totul.
Poate că nu l-aş fi remarcat pe Matei în mulţimea de oameni şi în încăperea obscură în care mă aflam dacă nu mi-ar fi atras atenţia agitaţia din jurul lui. Imediat ce a intrat în club, ospătarii au luat o poziţie sobră în faţa lui şi au adoptat ca la comandă zâmbetul acela prea larg şi plin de amabilitate pe care-l afișează în fața unor clienți cu portofelul doldora de bani. Iar proprietarul clubului, care îmi era amic, i-a întâmpinat personal, ca pe nişte celebrităţi. Dintre cei doi, mi-a atras atenţia Robert, care m-a privit într-un fel ciudat când a trecut pe lângă mine, de parcă m-ar fi cunoscut. Stăteam la bar și l-am zărit în oglinda din spatele barului, iar când privirile ni s-au întâlnit, am avut senzaţia stranie că nu-mi era străin, că-l cunoşteam.
─ Mamă, ce tipi! a spus prietena mea, Simona, când i-a văzut pe Matei şi Robert trecând pe lângă noi.
─ Cine-or fi ăştia, dragă, de stă toată lumea drepţi în faţa lor? am întrebat plictisită.
─ Nişte bucureşteni plini de bani, mi-a răspuns barmanul, care prinsese din zbor întrebarea mea.
─ Oau! Și frumoşi, şi cu bani! a spus Simona, încântată.
─ Ia vezi, tu, poate a dat norocul peste tine și te măriţi! am râs eu.
─ Ce frumos e ăla cu cămaşa în carouri! Îl vezi? a continuat prietena mea să-i evalueze pe nou-veniți cu entuziasm. Atunci mi-am întors discret privirea către Matei şi l-am văzut.
Într-adevăr, era un bărbat frumos: înalt, cu o statură atletică, brunet, cu un zâmbet splendid, care dezvăluia o dantură perfectă. Avea o ţinută elegantă, nu gesticula excesiv, se vedea de departe că are clasă, după îmbrăcăminte şi în special după atitudine. Matei mi-a surprins privirea şi mi-a zâmbit, iar eu m-am întors imediat, ca nu cumva să las impresia că mă holbam sau că aş fi fost interesată de el.
─ Irina, cred că frumosul ăla vorbeşte despre tine, mi-a spus Simona, după scurt timp.
─ Sigur că da. Poate vrea şi un autograf, i-am răspuns amuzată, dar cu un aer indiferent.
─ Mie aşa mi s-a părut. Vai, da’ ce mișto sunt tipii!
─ Încearcă să te porţi decent când eşti cu mine, disperato, am continuat eu să o tachinez pe mult prea impresionabila mea prietenă.
Stăteam plictisită pe scaunul înalt de la bar şi ascultam muzica, analizând oamenii din jur. Nu eram în toane prea bune şi îmi doream să treacă mai repede orele acelea neinteresante, ca să plecăm acasă. Mai cu seamă că ieșisem doar la insistențele prietenelor mele care și-au dorit neapărat să iasă în club taman în mijlocul săptămânii, plictisite de stat acasă.
─ Domnul Matei m-a întrebat de tine, mi-a spus proprietarul clubului, apărând brusc în spatele meu.
─ Cine?!
─ Tipul pe care l-am condus la masa aceea... Și s-a întors spre masa la care stăteau Matei și Robert.
─ Ah, OK. Nu mă interesează.
─ De ce nu? Ştii ce tare-i tipu’? Toate gagicile sunt nebune după el!
─ Atunci să-şi deschidă un azil de nebuni. Măcar o secție pentru femei, i-am răspuns ușor agasată și distantă.
─ Şi ce i-ai spus despre ea? a întrebat Simona, foarte curioasă din fire și fără să se dezmintă nici în seara aceea.
─ I-am spus adevărul, că e o fată de milioane şi că toată lumea o iubeşte.
─ Trebuia să-i spui şi că am un prieten, i-am tăiat-o din nou, ca să înțeleagă o dată pentru totdeauna că tipul acela nu mă interesa.
─ Ciudatul ăla? Pe cuvânt dacă înţeleg ce găseşti la el. De câte ori ați venit împreună pe aici, m-am abţinut cu greu să nu-l întreb unde şi-a parcat OZN-ul, pentru că pare extraterestru, mi-a replicat proprietarul discotecii, dezamăgit de refuzul meu de a-l cunoaște pe clientul său special.
─ Aşa-i place ei, să aibă relaţii la distanţă, a pus Simona punct dialogului, amuzată.
Mă flata, oarecum, interesul unui asemenea bărbat faţă de mine, dar nu mă iluzionam că și-ar dori mai mult decât o aventură. Ce altceva ar fi putut să vrea un bărbat frumos și bogat de la o fată pe care abia o zărise? Pe care o văzuse de la depărtare, într-un club.
─ Hai să dansăm! mi-a spus Simona luându-mă de mână și trăgându-mă pe ring de pe scaunul înalt pe care stăteam parcă prea bine.
În timp ce dansam, cam fără chef, simţeam privirile lui Matei aţintite asupra mea, dar mă prefăceam că nu-l observ, desigur. Apoi, după câteva minute de dans, doar ca să-i fac pe plac Simonei, m-am aşezat la masa prietenilor mei cu care ne întâlniserăm acolo, gândindu-mă că dacă voi continua să stau la bar voi părea disponibilă şi nu îmi doream deloc să transmit asta. Cu toate că păream a fi prinsă în discuții cu prietenii de la masă, de câteva ori eu și Matei ne-am aruncat priviri scurte, iar la un moment dat am avut impresia că mi-a zâmbit. După un timp, cum îmi era cald, iar fumul de țigară din interior devenea din ce în ce mai greu de suportat, m-am ridicat și am ieşit în holul clubului, să respir puţin aer curat. Holul avea un perete de oglinzi, de care am profitat câteva clipe ca să-mi studiez ţinuta, să mă asigur că sunt în regulă. Eram îmbrăcată cu o rochie albă, destul de scurtă și cu un decolteu generos, iar în combinație cu pantofii roşii care aveau tocul foarte înalt, nu aveam tocmai o ținută potrivită pentru club. Dar felul total neinspirat de a mă îmbrăca în seara aceea arăta lipsa de chef cu care plecasem de acasă şi faptul că știam că în mijlocul săptămânii clubul era, de obicei, destul de gol. Cel mult puteau fi obișnuiții casei, localnici veniți să asculte muzică și să bea un pahar în compania prietenilor și eventual niște turiști cazați prin stațiune. În timp ce mă studiam, nemulțumită de felul în care mă îmbrăcasem, l-am observat cu coada ochiului pe Robert venind spre mine şi l-am urmărit cu privirea în oglindă. Îmi era aproape imposibil să-mi iau ochii de la el.
Era... ceva, în legătură cu bărbatul acela. S-a oprit lângă mine şi m-a privit în oglindă, iar eu, deloc intimidată de îndrăzneala lui, i-am zâmbit întrebător, fără să scot un sunet. Câteva clipe ne-am privit chipurile reflectate în oglinzi, ignorând un grup de oameni care stăteau în hol și vorbeau mult prea tare. Privirea lui Robert era pătrunzătoare şi mă intriga. Aveam din nou senzaţia că îl cunoşteam foarte bine, însă, privindu-l cu atenţie, mi-am dat seama că nu îl mai văzusem niciodată. Fără să vreau și fără să-mi dau seama, am întins spre el mâna dreaptă, pe care el mi-a atins-o uşor, de îndată, prinzându-mă de degete. Mâinile noastre plecaseră în același timp una spre cealaltă... Câteva clipe ne-am atins degetele, jucându-ne cu ele, iar când mi-am dat seama ce mi se întâmpla, mi-am retras imediat mâna, jenată, şi am început să-mi aranjez părul cu gesturi automate, mecanice, încercând să-mi ascund tulburarea. Robert a rămas neclintit, fără să scoată un sunet, şi m-a privit într-un fel straniu, care m-a făcut să simt o vibraţie ciudată în tot corpul, fiori care mi-au ajuns în fiecare fibră. Dar cum nu am stat să caut explicații lucrurilor de neexplicat pe care le trăiam, am dat vina pe aerul rece care venea de afară prin ușa larg deschisă. Apoi i-am făcut ștrengărește cu ochiul şi am plecat de lângă el, lăsându-l privind în urma mea. „Ce ciudat!” mi-am spus, totuși. Atât. Și am încercat să uit ceea ce trăisem în fața acelor oglinzi. Am intrat din nou în club și, nu după mult timp de când mă așezasem la masă, unul dintre ospătari a venit lângă mine, purtând ca pe un trofeu o tavă acoperită cu petale de trandafiri, pe care era o sticlă de şampanie Dom Perignon.
─ Din partea domnului Matei, mi-a spus, desfăcând şampania cu o încântare stupidă.
─ Transmite-i că îi mulţumesc, i-am spus deloc impresionată. Şi te rog să-i duci din partea mea o sticlă din ceea ce bea el.
─ Whisky bea, dar are deja o sticlă la masă.
─ Bine. Atunci spune-i că este din partea mea. Şi trece-o în contul meu, că nu cred că am atâţia bani la mine.
─ Asta chiar ar fi culmea! Nu-ţi iau ţie preţul de club, ci de magazin, aşa că scapi ieftin. Faţă de cât costă şampania asta..., mi-a spus imediat omul, fericit că-mi poate întoarce o favoare. Și oricum, nu bea niciodată toată sticla, ne-o lasă nouă mereu.
─ Bine, mersi, ești drăguț.
─ Se pare că domnul Matei te place foarte mult, a continuat ospătarul, în timp ce-mi turna şampanie în pahar.
─ Ghinionul lui, am spus absentă, cu gândurile împrăștiate.
Oare ce-o fi avut cu bieții trandafiri de i-a măcelărit așa, m-am gândit, deloc impresionată de petalele care acopereau tava.
─ Altele ar da orice ca să le bage el în seamă.
─ Eu nu sunt ca altele şi trebuia să ştii deja asta, doar nu mă cunoşti de ieri! i-am zis pe un ton ușor răstit, trezită brusc la realitate.
Dar nu l-a panicat reacția mea, știa că obișnuiesc să pun oamenii la punct, fără să mă supăr pe ei, totuşi. Simona jubila şi cine ştie ce scenarii nebunești îşi făcea în mintea ei, că mereu visa pentru mine tot felul de Feți-Frumoși.
Oare cum se procedează în cazurile acestea? m-am întrebat. Să mă duc cu paharul, să dau noroc cu el, Doamne ferește, asta chiar nu se cade, e un gest vulgar, de femeie disponibilă și chiar nu e cazul, cât o fi el de bărbat frumos și cu bani, cum zice Simona… și nu doar ea. I-am aruncat un zâmbet lui Matei, ridicând discret paharul spre el. Mi-a zâmbit înapoi, făcând acelaşi gest cu paharul de whisky, apoi am gustat amândoi din băuturi, privindu-ne.
─ Cineva e ca melcu’ aici, mi-a șoptit Simona amuzată.
─ Da, tu eşti ca melcu’! Ce crezi, că ne mărităm cu ăia? Vor o aventură în noaptea asta, atât.
─ Eu m-aș aventura cu amândoi deodată. Că e tare greu de ales...
─ Eşti irecuperabilă! am izbucnit eu în râs.
Simona, cu hazul ei, reușise să mă binedispună, dar și să mă aducă binișor cu picioarele pe pământ.
Simona era prietena care mă făcea să râd tot timpul, glumea întruna, făcea bășcălie în orice situație și foarte rar am văzut-o sobră. Era un spirit liber, la fel ca mine, la fel de naturală și de deschisă. Spunea mereu exact ce gândea, fără să menajeze pe nimeni şi fără să se teamă că putea fi judecată greşit sau că ar fi putut leza orgoliul cuiva. Era o femeie sinceră, fără prejudecăţi şi foarte puternică.
Ne cunoşteam din adolescenţă şi nu am avut niciodată secrete una faţă de cealaltă. Aveam încredere deplină în ea, pentru că nu mă dezamăgise niciodată și asta e un lucru aproape imposibil într-o prietenie îndelungată, doar știm prea bine, oamenii sunt oameni și se întâmplă să mai și greșească.
Simona, însă, nu. Niciodată. Mi-a fost alături în toate momentele mele, bune sau rele, a plâns cu mine atunci când am suferit şi s-a bucurat alături de mine pentru toate realizările și motivele mele de fericire. Uneori aveam impresia că trăia prin mine, pentru că o afecta foarte mult tot ceea ce mi se întâmpla. Şi pentru că mă iubea foarte mult, era excesiv de protectoare. Lumea ne percepea ca fiind diametral opuse, și pe bună dreptate, pentru că eu eram graţioasă, feminină, romantică şi foarte răbdătoare, iar ea era băieţoasă, părea insensibilă la chestii romantice şi avea un temperament aprins, vulcanic. Şi ca fizic eram foarte diferite; eu eram blondă, cu tenul foarte alb, cu ochi verzi şi voluptuoasă, iar ea era brunetă, cu piele închisă la culoare, ochi negri şi foarte slabă, cu alura dezinvoltă a femeilor emancipate din anii ’30, lucru pentru care eu îi mărturiseam adesea că o invidiez.
─ Irina, am un bileţel pentru tine, mi-a șoptit la ureche ospătarul, revenind la masă şi punându-mi discret un bileţel în mână, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu-l vede nimeni.
─ De la cine?
─ Nu pot să spun, te rog să nu te superi.
Mă aşteptam ca biletul să fie de la Matei, cu toate că nu îl văzusem să se ridice de la masă şi nici să scrie ceva. L-am deschis curioasă şi am citit câteva cuvinte care m-au pus pe gânduri: Te rog să pleci. Fugi cât mai repede de aici. Te implor!
Ce straniu! Cine îmi putea scrie aşa ceva și de ce? Era vreo glumă? Fiindcă nu găseam niciun motiv justificat pentru care cineva să-mi fi cerut să plec din club. Nu să plec, să fug chiar! De la Matei nu putea fi, altfel de ce mi-ar fi trimis şampania? Am băgat bileţelul în geantă şi am conversat puţin cu prietenii mei, care se distrau pe seama unor turişti ameţiţi bine de băutură, oamenii se dădeau în spectacol dansând într-un fel caraghios pe ringul de dans. Când hazul lor era în toi, iar eu zâmbeam absentă, am auzit deodată un cântec care îmi plăcea foarte mult, Wicked Game, cântat de Chris Isaak şi mi s-a părut puţin ciudată şi inoportună trecerea bruscă la acel gen de muzică, ştiind că DJ-ul trecea la melodii lente doar spre dimineaţă sau atunci când voia să alunge clienţii care nu se mai dădeau duși. Pierdută în gânduri, în timp ce priveam câteva cupluri care se unduiau pe ritmul lent al melodiei, m-am trezit cu Matei în faţa mea. Mi-a întins mâna fără să scoată un cuvânt, doar zâmbindu-mi – era fermecător, avea dreptate Simona! – şi m-am ridicat imediat, urmându-l pe ringul de dans. Chiar dacă nu eram deloc genul de femeie pe care să o poată intimida un bărbat, de data aceasta mă simţeam pusă în dificultate, nu eram deloc în largul meu. Evitam să-l privesc direct şi încercam să am o ţinută cât mai sobră, chiar înțepată.
─ Eu mă numesc Matei. Tu?
─ Irina, am răspuns politicoasă, privindu-l pentru prima dată de aproape. În acel moment am avut impresia că vedeam cei mai frumoşi şi mai expresivi ochi albaştri.
─ Îmi place parfumul tău. Ştiu că nu se cade, dar pot întreba ce parfum porți?
─ Dior, Dolce Vita.
─ Ţi se potriveşte foarte bine.
─ Mulţumesc. Lumea îl consideră prea dulce. Deşi e un dulce-amărui... aşa, ca viaţa.
─ De unde ştie o fată atât de tânără ca tine că viaţa poate fi şi amară?
─ Din cărţi.
─ Îţi place să faci pe inabordabila?
Continua să zâmbească amețitor, privindu-mă.
─ De ce crezi asta?
─ Pentru că stai departe de mine şi eviţi să mă priveşti în ochi.
─ Aşa de aproape e bine? i-am răspuns eu, înfruntându-i privirea cu mult curaj şi lipindu-mă de pieptul lui.
─ Nu, Irina. Asta nu înseamnă aproape...
I-am ignorat vorbele şi m-am străduit să nu fac vreo gafă care să-mi strice imaginea de tipă dură.
─ Ai vrea să mergem în altă parte? m-a întrebat el apropiindu-și senzual buzele de urechea mea.
─ Mulţumesc pentru invitaţie, dar sunt aici cu prietenii mei, m-am prefăcut eu că nu-i pricep intențiile de mare cuceritor.
─ Păi îi luăm şi pe ei.
─ Nu se poate, îmi pare rău, i-am tăiat-o eu sec.
─ OK, cum vrei. Dar cum de aţi ieşit în club în cursul săptămânii?
─ Suntem ca acasă aici. Şi îmi place în cursul săptămânii, pentru că nu e aglomerat și muzica nu se dă la maximum. Dar tu cum de ai venit aici în seara asta?
─ Păi, nu aş fi venit, dar l-am însoțit pe Robert, fratele meu, ca să nu-l las singur. Noi avem o casă aici în Poiană şi am ieșit să bem ceva, să nu stăm singuri.
─ Şi soțiile voastre au rămas să-şi facă somnul de frumuseţe?
─ Nu suntem căsătoriţi. Mă puteai întreba direct, mi-a spus el zâmbind în continuare.
Când s-a terminat melodia, i-am mulţumit şi i-am întors spatele, iar el s-a conformat și s-a dus la masa lui. Eu am ieșit imediat afară pentru că simţeam nevoia să iau aer și pentru a mă asigura că nu mă mai invită vreun bărbat la dans, mai ales vreunul dintre turiștii cu chef de distracție.
─ Căldură mare înăuntru, nu-i așa? m-a întrebat Simona, apropiindu-se de mine cu un rânjet stupid, dar mi-am dat seama că, de fapt, e curioasă tare.
─ Mai stăm? m-am făcut eu că nu pricep.
─ Logic! Zi-mi, ce spunea? Ţi-a cerut numărul de telefon?
I-aș fi răspuns, glumind în stilul meu caracteristic, că mă ceruse și de nevastă, dar nu am mai apucat să-i răspund, pentru că Matei a apărut dintr-odată lângă noi. Discretă, Simona s-a făcut imediat invizibilă, lăsându-mă singură cu el. Stăteam rezemată de balustrada terasei, iar Matei m-a privit din cap până în picioare, ca pe un obiect expus într-o vitrină, parcă evaluându-mă. Nu m-a intimidat, m-a deranjat.
─ Ştii, e pentru prima dată când nu-mi găsesc cuvintele ca să abordez o tipă, mi-a spus el, apropiindu-se şi mai mult de mine.
─ Te referi la texte de agăţat? Păi, te învăţ eu, vrei? Pe cine vrei să agăţi?
─ Vrei să ieşi cu mine? m-a întrebat direct, făcând abstracție de gluma mea.
─ Ce sec! Ar trebui să mai exersezi replicile de agăţat, pentru că nu eşti convingător.
─ Atunci, învaţă-mă tu, mi-a spus zâmbind timid, dar în același timp jucăuș.
─ Depinde ce vrei de la tipă şi depinde cum e ea.
─ Păi, o tipă ca tine, despre care nu ştiu nimic, cum ar trebui abordată?
─ O tipă ca mine? Cu sinceritate. Şi depinde ce vrei de la ea. Dacă vrei doar sex, îi spui direct. Dacă vrei altceva...
─ Uau! M-ai luat pe nepregătite și asta nu prea mi se întâmplă. Mereu eşti aşa de directă?
─ Mă gândeam să nu-ţi irosesc timpul preţios, în care ai putea agăţa nişte tipe. Lângă masa ta este o masă cu multe fete. Le-ai văzut?
─ Nu am văzut nimic și pe nimeni, în afară de tine. Şi mi-ar plăcea să ne cunoaştem mai bine. Ce zici?
─ Ţi-ai pierde timpul. Nu am nimic special, care te-a putea interesa, i-am răspuns şi mi-am aruncat mândră părul pe spate.
─ Cerşeşti complimente...
─ Ba nu. Am podul plin.
─ Vrei un motiv plauzibil, pentru care îţi cer să ne cunoaştem?
─ Dacă insişti...
Mă străduiam cu greu să fiu serioasă, ştiind că zâmbetul mi-ar fi trădat gândurile, emoţiile și amuzamentul.
─ Pentru că eşti interesantă, frumoasă, senzuală, misterioasă, impunătoare, puţin arogantă şi descurajant de directă.
─ Aşa le vrăjeşti pe toate femeile pe care încerci să le agăţi?
─ Îţi par genul care agaţă tipe prin cluburi?
─ Păi, nu asta faci acum?
─ Nu fac asta niciodată, chiar nu sunt genul. Dar tu nu ai de unde să știi asta, de aceea deocamdată mă poți crede pe cuvânt.
─ Ştiu, nu faci asta niciodată, tu eşti un fel de crai irezistibil pe care sar toate femeile, nu-i așa?
─ Cu cât încerci să pari mai inabordabilă, cu atât mai mult mă provoci. Deci? Ieşi cu mine? a continuat el să zâmbească privindu-mă intens, interesat de ce urma să răspund.
─ Of, ce plictisitor eşti! Eu intru în club... am zâmbit la rândul meu, lăsându-l fără niciun răspuns.
─ Te rog, dă-mi numărul de telefon, măcar să mai vorbim din când în când. Sau lasă-mă să te conduc acasă..., a devenit el brusc serios, simțind că pierde teren. Probabil că, fără să vrea, a arătat spre maşina lui, un Mercedes de ultimă generație, care era parcat în faţa clubului. Iar pe mine mă iritau teribil cei care considerau că maşinile luxoase le garantau succesul la femei şi speram din tot sufletul că el nu era genul și că nu credea că mă va impresiona cu maşina lui.
─ Nu am telefon, Matei. Și sper că nu conduci mașina după ce ai băut. O seară frumoasă! i-am zâmbit eu cu un soi de milă, de parcă în fața mea era un bărbat care tocmai făcuse o gafă impardonabilă.
─ Nu pleca încă, te rog!
M-a prins de mână şi m-a întors cu faţa spre el, iar eu l-am privit direct, sperând că îl voi intimida cu expresia mea serioasă. În secunda aceea mi-am iubit picioarele pentru că mă țineau, deşi simţeam că îmi pierdeam echilibrul, din cauza emoţiilor. Ochii lui frumoși, fantastic de mari și de albaștri parcă mă hipnotizau.
─ Îndrăzneşti să mă atingi? am întrebat zâmbind din nou.
─ Este pentru prima dată când m-ai privit aşa. Ai greşit, în cazul în care chiar voiai să te uit. Dar te las să pleci, dacă îţi doreşti asta.
Nu vreau să plec, leagă-mă aici! urla inima mea nebună... Dar partea raţională îmi spunea că un bărbat ca el voia doar să se distreze în noaptea aceea şi poate că îşi încerca norocul tocmai cu mine, iar eu nu eram amatoare de aventuri. Așa că mi-am lăsat inima să urle până rămânea fără voce și am intrat în club fără să mă uit înapoi și, cât timp am mai rămas să ascult muzică, nici măcar n-am mai privit înspre el. La un moment dat i-am spus Simonei că vreau să plecăm şi, după câteva reproșuri miorlăite, aceasta s-a conformat. Nu ştiam de ce, dar îmi doream să fug de acolo cât mai repede. Poate că eram influenţată subconştient şi de bileţelul misterios pe care îl primisem, în care eram îndemnată să fug fără întârziere. Așa că am încercat să plecăm neobservate, dar când am ajuns lângă maşina Simonei, ne-am trezit cu Robert, fratele lui Matei, lângă noi.
─ Bună seara, frumuseţe! Matei te roagă foarte mult să-i dai numărul de telefon.
─ Zău? Şi tu cine eşti? Valetul lui?
─ Mă numesc Robert, mi-a spus el întinzându-mi mâna.
I-am întins şi eu mâna, pe care el, în loc să mi-o elibereze, mi-o ţinea strâns. Mi s-a părut cea mai caldă și mai fină atingere pe care o simţisem vreodată.
─ Robert, transmite-i te rog lui Matei că nu am telefon.
─ Îţi instalăm noi unul, cât de repede. Ne poţi da adresa ta?
─ N-am nici casă. Sunt un copil al străzii.
─ Atunci te putem adopta?
─ Ai uitat să-mi eliberezi mâna. Şi vezi că ochii mei sunt mult mai sus decât acolo unde priveşti tu.
─ Scuză-mă, dar m-ai orbit cu faza lungă, a replicat el, privindu-mi fără pic de reținere sânii.
─ Dacă voiai să mă faci să râd, trebuia să debitezi ceva mai inteligent decât replica asta suburbană.
─ Ce prietenoase sunteţi voi, braşovencele!
─ De unde ştii că sunt braşoveancă?
─ Am dedus.
─ Trebuie să fiu cumva Jackie Chan, ca să-mi pot elibera mâna din mâna ta?
─ Ar ajunge să-mi dai un pupic.
─ Nu zău? Mi s-a părut mie că vă purtaţi ciudat. Vă drogaţi cumva? am spus eu, trăgându-mi mâna.
Am intrat repede în maşina Simonei, iar aceasta a pornit imediat, citindu-mi parcă gândurile.
─ De ce nu i-ai dat, tu, numărul de telefon? m-a întrebat prietena mea, nemulţumită, continuând să fie atentă la șosea.
─ Trebuia să i-l dau pe-al tău, disperato!
─ Eşti fraieră, tipii ăia erau demenţiali!
─ Tu, toanto, ăia căutau doar nişte femei cu care să-şi petreacă noaptea.
─ Du-te, tu, de aici! Ăia pot avea orice gagică vor!
Tineri, mişto şi plini de bani! Crezi că dacă voiau doar o distracție mică, ți-ar fi trimis o şampanie atât de scumpă? Eu cred că nu, că pentru fetele alea despre care spui tu nu e important să faci pe galantul. Eşti fraieră că nu le-ai dat numărul de telefon. Altă dată o să-l dau eu în locul tău!
─ Păi, în cazul ăsta, să te şi întâlneşti tu cu ei, tot în locul meu.
Am căutat un alt post de radio sperând că voi găsi o muzică pe placul meu și m-am așezat comod pe scaun, pregătită să trec prin emoțiile pe care mi le provoca prietena mea de fiecare dată când era la volan.
─ Auzi, Simo, avea o mână atât de fierbinte Robert ăla! Ce ciudat era tipul! Să vezi cum se uita la mine, în hol. Stătea şi mă privea în oglindă, dar fix în ochi. Foarte ciudat mi s-a părut. Iar acum, cât mi-a ţinut mâna, simţeam nişte furnicături ciudate, parcă mă lua cu leșin... Așa, ca niște fiori pe șira spinării, ceva ce n-am mai simțit până acum.
─ Pe bune dacă înţeleg de ce ai vrut să plecăm din club!
─ Taci şi du-mă acasă, că mi-e somn!
Oare există destin? Sau destinul este, de fapt, rezultatul acţiunilor şi alegerilor noastre? Pentru că, în mod normal, acea noapte se putea încheia acolo, cu plecarea mea. Şi poate că n-aveam să-l mai văd niciodată pe Matei şi nici pe ciudatul de Robert. Dar destinul, soarta, cum vreți să-i spuneți, avea alte planuri pentru mine... La un moment dat, am văzut că Simona devenise cam agitată, din cauza unei maşini care făcea tot felul de manevre riscante în spatele nostru şi ne semnaliza cu farurile.
─ Ce naiba vrea boul ăla din spate? a întrebat Simona devenind impacientată.
─ Cred că vrea să opreşti...
─ De ce să opresc, doar nu e poliţia! Tu, ăla e nebun, uită-te ce scheme face în spatele nostru!
─ Cred că e maşina lui Matei... i-am răspuns cu vocea ușor tremurată.
─ Trebuie să opresc, eu nu mă pot pune cu ăla!
─ Să nu cumva să opreşti, clar?! Suntem singure, în miez de noapte și în mijlocul pădurii!
Mi-am amintit imediat de bileţelul misterios primit în club şi l-am asociat cu tot felul de pericole posibile, în imaginația mea derulându-se tot felul de scenarii sumbre.
─ Şi cum ai vrea să ţin pasul cu el?
─ Nu mă interesează. Scapă de el! am ridicat eu tonul, mult mai speriată decât lăsam să se vadă.
Simona strângea din dinți și se ţinea tare, conducând cu viteză destul de mare, mult prea periculoasă pentru curbele de pe drumul acela, dar când am ajuns în dreptul unui refugiu, mașina ne-a depăşit, forţând-o pe Simona să reducă viteza. Apoi, imediat, a frânat brusc în faţa noastră, oprindu-se astfel încât să ne blocheze drumul. Dacă Simona nu ar fi frânat și ea imediat, am fi intrat direct în mașina lui Matei. La lumina farurilor l-am văzut pe acesta coborând din maşină, dar din dreapta, cu un aer foarte relaxat, iar eu, fără să stau pe gânduri, am ieșit din mașina Simonei şi m-am îndreptat nervoasă spre el, convinsă că-i voi da un pumn în mutră pentru spaima pe care ne-a provocat-o și pentru riscurile la care ne-a expus.
─ Eşti nebun?!
─ Se pare că da, mi-a spus el amuzat, venind spre mine.
─ Ce vrei?
S-a apropiat de mine şi m-a îmbrăţişat strâns.
─ Am vrut doar să-ţi arăt ce înseamnă aproape, mi-a şoptit la ureche, ţinându-mă lipită de el.
Nu ştiu cât timp m-a ţinut în braţele lui, dar mie mi s-a părut că a durat o veşnicie. Şi nu puteam să mă adun deloc, parcă rațiunea mea plecase de mult spre casă și mă lăsase singură, doar cu inima, într-un loc pustiu, golit de oameni, într-o lume străină și cumva, lipsită de sens.
─ Noapte bună, Irina.
─ Noapte bună, i-am răspuns încet, cu o jumătate de voce, încercând să-mi revin când brațele lui m-au eliberat din strânsoare.
Fără să mai spună niciun cuvânt, Matei s-a urcat în maşina lui şi s-a întors în Poiană, iar eu am rămas în acel loc, parcă lipsită de putere, privind oraşul plin de luminițe multicolore care se vedea în depărtare. Aveam senzația că timpul se oprise în loc și că tocmai pierdusem ceva extrem de valoros pentru sufletul meu.
─ Încă mai crezi că tipul căuta doar să se distreze o noapte? m-a întrebat Simona, venind lângă mine.
─ Ce-a fost asta? am întrebat-o absentă, privind șoseaua, sperând cumva că el se va întoarce.
─ Nimic ciudat, fata mea! Un tip super mișto te-a urmărit cu maşina până aici, a riscat să facem accident, apoi a coborât din maşină, ai ieșit și tu, iar el te-a îmbrăţişat și parcă nu mai voia să-ți dea drumul. Iar eu, fraieră, în loc să ies din mașină să-i dau numărul tău de telefon, am stat aici, sperând că se va întâmpla ceva. Dar tu ai rămas ca o statuie şi el a plecat! Na, asta a fost, ți se pare ciudat? a spus Simona însoțindu-și vorbele cu nişte gesturi teatrale.
─ Dar nu mi-a mai cerut numărul de telefon... i-am răspuns eu cu o urmă de tristețe în glas.
─ Atunci, de ce te-a urmărit? Doar ca să te strângă în braţe? Ce tare!
─ Ce ciudat, nu?
─ Dar unde o fi rămas Robert ăla?
─ Cred că el era la volan, Matei a coborât din dreapta, nu ai văzut?
─ Ce să mai văd, la cât de speriată eram?! Mamă, dar ce bine arăta! Cât de fraieră poţi să fii! Și mai scutește-mă cu iubi al tău din Germania, nu-l iubești, doar îți place să ai pe cineva, ca să nu fii disponibilă. Ți-e teamă să trăiești, fato, ăsta e adevărul!
─ Taci, te rog, că mă oboseşti.
Ne-am urcat în maşină şi am pornit spre Braşov. Simona vorbea încontinuu, dar eu nu mai reuşeam să o urmăresc, pentru că gândul îmi era numai la Matei, la ochii lui ireal de frumoși, la brațele lui puternice și la parfumul lui seducător... Ah, și vocea! Avea cea mai frumoasă și mai masculină voce! Doamne, ce găină sunt, parcă nu am mai văzut bărbați, ce-o fi cu mine?
─ Sper să mă sune în noaptea asta Prietenul imaginar, am spus îngândurată, ca pentru mine.
─ Bine că laşi să-ţi scape bărbaţi adevăraţi, reali şi îţi pierzi timpul cu prieteni imaginari! Eşti culmea, pe cuvânt! Nu ești sănătoasă la cap! Cum m-oi fi împrietenit eu cu tine? a perorat apoi în glumă.
─ Mie îmi face bine relaţia asta pe care o am cu Prietenul imaginar, aşa ciudată cum e ea. Și nu-mi pasă că tu nu mă înțelegi. E un prieten. Cu toții avem nevoie de un prieten, mai ales de unul care doar ascultă, nu turuie ca tine, i-am trântit-o și eu, doar doar reușeam să o fac să tacă.
Prietenul meu imaginar era o persoană necunoscută cu care doar vorbeam la telefon de câteva luni. De fapt, numai eu vorbeam, fiindcă el doar mă asculta. Cu toate că, evident, omul acesta exista, că doar el mă suna, l-am numit „Prietenul meu imaginar“ din cauză că nu ştiam absolut nimic despre el – nici nume, nici măcar dacă era bărbat sau femeie –, iar eu trebuia să-l numesc cumva. Cum să-i fi spus altfel?
Totul începuse cu câteva luni în urmă, într-o seară când m-a sunat pe telefonul fix de acasă, însă fără să vorbească. La început am crezut că era o greşeală, apoi am suspectat că cineva mă deranja intenţionat, dorindu-şi să mă scoată din sărite. Dar acea persoană misterioasă mă suna zilnic şi nu spunea nimic. Asculta doar, iar eu am încercat în zadar să aflu cine era şi de ce mă suna, fără să-mi vorbească vreodată. Într-o seară, m-a prins într-un moment prost, în care aveam nevoie să-mi descarc gândurile, temerile, tristețile și durerile cuiva și, pentru că o persoană care să tacă şi să asculte era tot ceea ce-mi trebuia, i-am povestit, aproape două ore, tot ce aveam pe suflet, trecând de la o idee la alta, ca o nebună. Aşa am început să vorbesc cu un om necunoscut, căruia îi povesteam tot ce gândeam, ce făceam ziua, ce filme vedeam, ce citeam, dar acestui om nu i-am auzit vocea niciodată. Îmi imaginam că iniţial mă sunase din greşeală, că poate era o persoană singură, care avea nevoie să asculte un alt suflet sau, cine știe, poate că era mut. Ştiam că nu era cineva cunoscut, pentru că, prin eliminare, am exclus toţi cunoscuţii care aveau numărul meu de telefon fix. Chiar dacă mi se păreau ciudate acele conversaţii telefonice – care erau, de fapt, monologurile mele – mă obişnuisem şi aveam impresia că îmi făceau bine. Uneori îmi era ciudă că nu-l puteam suna înapoi, pentru a-i povesti o emoţie sau o impresie la cald. Într-o seară, am insistat să aflu câte ceva despre această persoană misterioasă și i-am cerut să-mi răspundă cu o bătaie în receptor pentru „nu“ şi cu două bătăi pentru „da“, apoi am început să-i pun întrebări. Aflasem că nu mă cunoştea personal, dar nu a vrut să-mi spună dacă este bărbat sau femeie, vârsta sau oraşul din care mă suna. I-am cerut să-mi spună o frază, orice, dar nu a vrut. Și nu am reușit în niciun fel să îl sau să o conving. Şi atunci i-am propus să mă ajute să scriu o frază pe care voia să mi-o transmită. Eu spuneam literele alfabetului pe rând, până când auzeam o bătaie în receptor, ca să notez litera pe care îşi dorea să o aleagă. Am scris literele pe o hârtie şi după puțin timp am desluşit fraza pe care voia să mi-o transmită: Am nevoie de tine. Ești specială. Nu știu de ce, dar ceva îmi spunea că cel sau cea care mă suna era o persoană bună. Când am văzut că, orice i-aș spune, nu dorea să scoată vreun sunet, am renunţat să fac presiuni şi am acceptat acea prietenie ciudată, dar care mie începuse nu doar să-mi facă bine, ci chiar mi-ar fi lipsit dacă persoana aceea ar fi încetat să mă caute. Uneori simţeam că îl amuzam pe acel prieten misterios și voiam să îl recompensez cu puţină veselie pentru toate clipele în care îmi asculta toate frustrările. Chiar era o prietenie între noi, una altfel, e adevărat, dar pe mine mă ajuta în multe feluri. Numai faptul că exista un om care să mă asculte fără să mă judece însemna deja enorm pentru mine. Acel om era singurul cu care puteam gândi orice cu voce tare, îi cântam, mâncam cu el la telefon, uneori chiar adormeam vorbindu-i.
─ Nu voi mai insista să-ți divulgi identitatea, i-am spus într-o seară. Dacă vreodată vei dori să vorbeşti, să ştii că nimic din ce îmi vei spune nu mă va face să mă supăr pe tine. Nu este firesc ceea ce faci, dar încerc să te înţeleg, poate ai motivele tale, temerile tale. De fapt, poate că legătura dintre noi nu-i una firească, dar nu-mi pasă de asta și pentru că nu ştiu cum te cheamă, îți voi spune „Prietenul imaginar“.

De îndată ce am ajuns acasă după ce i-am cunoscut pe Matei și Robert la clubul din Poiană și mai ales după întâlnirea forțată de pe drumul spre casă, am făcut un duş în grabă, pentru că era foarte posibil să mă sune Prietenul imaginar, care îmi dădea telefon de multe ori şi în toiul nopţii, ştiind că aveam obiceiul să nu adorm devreme. Eram nerăbdătoare să-i povestesc și lui despre seara petrecută în club și mai ales despre întâmplările acelei seri. Dar nu m-a sunat, iar într-un târziu am adormit, răpusă de oboseală. Dormeam deja adânc când am auzit telefonul fix sunând pe noptiera de lângă pat şi am răspuns imediat, convinsă că era Prietenul imaginar.
─ Era şi cazul să mă suni, am spus cu vocea somnoroasă.
─ Bună, Irina. Te-am trezit? Sunt Matei.
Am sărit ca arsă, am aprins veioza şi m-am uitat la ceas. Era trecut de ora 4 dimineaţa.
─ Cum de ai aflat numărul meu? l-am întrebat uimită.
─ M-au ajutat nişte bancnote, mi-a răspuns el râzând.
─ Așadar, cineva m-a vândut. Dar n-ai făcut o afacere prea bună.
─ Eu cred că e cea mai bună afacere pe care am făcut-o în ultima vreme.
─ Tu nu ai somn?
─ Iartă-mă, ai dreptate. E o oră nepotrivită, dar nu am mai putut aştepta. Te pot suna mâine? Adică astăzi, mai târziu?
─ Păi dacă tot ai dat banii, sună-mă, ca să nu plângi după ei.
─ Somn uşor, Irina!
─ Somn uşor şi ţie!
─ Eu nu voi dormi, pentru că mi-e teamă că dacă închid ochii, te pierd. Adică, te pierd din priviri.
─ Haide că nu stai chiar atât de rău la texte..., am răspuns zâmbind.
─ Nu sunt texte...
─ Culcă-te! O să mă regăseşti cu altă ocazie, OK?
─ Promiţi?
─ Da, am spus zâmbind, iar el cu siguranţă a simţit asta.
─ Abia aştept!
[...]



Cumpără seria FLUTURI de Irina Binder de la librăria ta preferată aici:

677 de comentarii

  1. superb!abia astept intreaga poveste!

    RăspundețiȘtergere
  2. irina imi doresc mult sa citesc tot si abia astept!

    RăspundețiȘtergere
  3. Irinaaaaaaaaaaaaa, cand ne dai continuarea? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. fara cuvinte,,,foarte emotionant

    RăspundețiȘtergere
  5. abia astept sa o citesc,,,,stupenda

    RăspundețiȘtergere
  6. Viata iti da lectii, trebuie numai sa le poti aplica corect. E complicat si dureros... Pacat de timpul trecut nu in folosul personal... Ziua de ieri azi nu este...

    RăspundețiȘtergere
  7. astept continuarea si sper ca e cu happy end

    RăspundețiȘtergere
  8. ..foarte emotionant.. Astept sfarsitul.. imi doresc din toata inima sa fie happy end. Meriti, tu chiar meriti..as vrea atat de mult..>:D< Esti un om minunat, un inger...

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-au dat lacrimile foarte frumos. Cel mai mult m-am bucurat ca intodeauna ai un sprijin de nadejde in Robert. chiar vreau cartea. Mi-am adus aminte ca am vazut ca o sa postezi si chiar daca e ora 2:30 nu puteam dormi fara sa citesc. Inca o data felicitari. Roxana

    RăspundețiȘtergere
  10. Decii este superba.Chiar am plans mult. Minunata.

    RăspundețiȘtergere
  11. ASEARA AI POSTAT TARZIU, ASA CA NU AM PUTUT S-O VAD. DAR LA PRIMA ORA A DIMINETII AM CAUTAT-O SI AM GASIT-O. E EXTRAORDINARA LA FEL CA SI MELODIA CORINEI CHIRIAC. NICI NU STII CAT DE BINE SE POTRIVESTE SITATIEI MELE DE ACUM. MULTUMESC PENTRU O LECTURA ASA DE EMOTIONANTA SI FRUMOASA

    RăspundețiȘtergere
  12. http://www.youtube.com/watch?v=W2PNJRshJbU :)

    RăspundețiȘtergere
  13. http://www.youtube.com/watch?v=9cMoR6Z2YzY

    RăspundețiȘtergere
  14. De ceva vreme iti urmaresc pagina si pot sa spun ca sunt profund impresionata. Se vede ca ai un suflet mare si te-a binecuvantat Dumnezeu si cu un talent in exprimare. Cea mai mica emotie tu stii sa o arati, iar noi cei ce citim simtim la fel ca tine. Voi continua sa urmaresc Insomnii cu mare placere. Iti doresc tot binele din lume.

    RăspundețiȘtergere
  15. La fiecare fragment am emotii simt fiecare cuvant fiecare traire a ta nu stiu cum reusesti. Mult succes si de pasti am intorc in Tara si vreau cartea. O sa fie?

    RăspundețiȘtergere
  16. continuarea te rugam :D:D

    RăspundețiȘtergere
  17. Multumesc si pt aceste fragmente minunate. Cand am ascultat melodia am plans. Nu stiu sa ii fi multumit vreodata cuia pentru ca m-a facut sa plang dar vad ca asta fac acum. MINUNAT

    RăspundețiȘtergere
  18. De ce te-ai oprit tocmai acum?? De ceeeee? :(

    RăspundețiȘtergere
  19. Foarte emotionant tot ce am citit si foarte real si frumos ,expus de tine in scris...Sincere Felicitari!le meriti cu prisosinta si desi nu te cunosc personal, prin ceea ce scrii am impresia ca te cunosc de-o viata!astept cu nerabdare sa citesc cat mai multe randuri scrise de tine...pupici dulci pentru un suflet deosebit .xxx

    RăspundețiȘtergere
  20. Pot spune doar ca ai un har,esti o persoana mirifica si m-a emotionat foarte tare ceea ce tu ai scris.foarte frumos.fara cuvinte!mii de aprecieri:*>:d<

    RăspundețiȘtergere
  21. abia astept cartea!scrii f frumos si transmiti toate trairile!sper sa mai postezi!multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  22. astept continuarea pls :X

    RăspundețiȘtergere
  23. cum pot vedea de la inceputul povestii?

    RăspundețiȘtergere
  24. vrem continuarea... plizz nu ne lasa :) este super povestea Irinai... pupici si mai posteaza continuarea ca mor de curiozitate..

    RăspundețiȘtergere
  25. m-am pierdut printre randurile postarilor , ba chiar am lasat cursurile ce le aveam pentru scoala sa citesc blogul ... astept cu nerabdare sa citesc restul povestii si cartea ... mult succes iti doresc :*

    RăspundețiȘtergere
  26. Sunt Codruta C.Am vorbit despre cazul prietenei mele Dana I...Am vrut sa stiu cine esti.Ma bucur ca nu m-am inselat.Ma bucur ca te-am intalnit chiar si in circumstanta aceea in care cineva incerca sa profite de bunatatea oamenilor..Eram sigura ca esti un om bun,altfel ai fi trecut indiferenta...:)Love you Irina.
    P.s. Frumos romanul,ar trebui sa il publici.:)

    RăspundețiȘtergere
  27. Am citit... am ras, am plans si mi-am hranit sufletul...ITI MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
  28. doamne...de 3 zile nu am mai avut timp deloc sa citesc, dar azi mi-am facut si am recuperat tot ce am pirdut. Am ras am plans iar am ras si am invatat multe.Iti multumesc din suflet:-*

    Irina draga vad ca multi invidiosi citesc"Fluturi":)

    RăspundețiȘtergere
  29. draga Irina,eu te felicit si te apreciez pentru tot ce faci!nu mai baga in seama reactile negative.sunt fel si fel de oameni...te pup si mult succes iti doresc!diana

    RăspundețiȘtergere
  30. Felicitari pentru tot ce faci pt altii suflet frumos! eu am inceput sa citesc din fluturi cam acum vreo 2 sapt si nu pot decat sa iti multumesc ca ai avut curajul si dorinta sa impartasesti povestea ta cu alti oameni. Cred ca fiecare dintre noi avem ce invata de la altii, din experientele prin care trecem, iar de la tine cu siguranta avem ce invata. Te pup de nu te vezi si te imbratisez cu drag! Loredana

    RăspundețiȘtergere
  31. Irina ma uimesti!Sincer pe zi ce trece,prin intermediul acestei povesti de viata uimitoare indirect imi dai valul de pe ochii,invat lucruri care cu adevarat conteaza si imi dai putere si curaj!esti de apreciat,de admirat,de iubit ,de respectat!chiar dak nu te cunosc si mi-ar placea din inima,nu e nevoie nici macar de doua maini ca sa te imbratisez cu drag si din inima.Ceea ce scrii tu trezeste in mine cele mai frumoase sentimente luptand cu cele pe care nu mi le doresc!ITI MULTUMESC DIN SUFLET PT "FLUTURI" si pt caracterul si exemplul care esti!:X>:d<

    RăspundețiȘtergere
  32. Totuşi, trebuie să fie ceva de calitate! Dar cu timpul capeţi experienţă şi poţi ajunge la un nivel de performanţă! Văd că talent ai... Oricum publicul iubeşte romanele comerciale... Ioana de la Cluj

    RăspundețiȘtergere
  33. te deranjează comentariile care nu-ţi însira toate calitatile tale de "regină"! Maiestatea ta, află că nu toată lumea este gata să-ţi cada la picioare...

    RăspundețiȘtergere
  34. e important ca lumea să-ţi aprecieze munca... Ai nevoie de încurajări... Valentina, Oradea

    RăspundețiȘtergere
  35. Ioana (de la Cluj), iti multumesc pentru parere. Nu caut sa devin scriitoare, altfel as fi facut tot posibilul sa ating nivelul de performanta de care vorbesti. Cred ca sunt oameni cu talent nativ si studii, care sa scrie la o calitate superioara.
    Eu ma voi limita la atat cat pot, sperand ca voi reusi macar sa imi exprim sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  36. "Felicitari,mi-a placut f mult...m-a facut sa visez si sa sper intr-un final fericit.abia astept continuarea.mult succes in tot ceea ce faci."

    RăspundețiȘtergere
  37. Vreau sa te intreb daca este intr-adevar povestea vietii tale,sau ai creat tu aceasta poveste?oricare ar fi raspunsul eu sunt impresionata.

    RăspundețiȘtergere
  38. Intr-adevar, am numai fluturi in cap... este mai constructiv si mai placut, decat sa ai numai rautati.

    RăspundețiȘtergere
  39. Buna seara,
    sunteti interesata sa publicati aceasta poveste?As dori sa discutam.Va las numarul meu de telefon in vederea stabilirii unei discutii?
    Multumesc.
    Emil Ranceanu

    RăspundețiȘtergere
  40. superrr.. vreau continuarea.. de ce tocmai aici te-ai oprit? pupici

    RăspundețiȘtergere
  41. Irina,abia astept sa apara cartea...iti doresc din tot sufletul succes.povestea vietii tale este extraordinara...offf cat as vrea ca in finalul povestirii sa ne spui ca l-ai ales pe Robert :-) cine nu-si doreste o astfel de persoana langa el?ai dreptate,nu banii sunt importanti,e suficient ca persoana de langa tine sa te iubeasca sincer,sa te respecte,sa te aprecieze,sa te asculte,sa fie mereu langa tine...si bineinteles si viceversa.te pupic,Irina.desi nu te cunosc...doar din ce am citit,din ceea ce tu transmiti...esti o persoana minunata si iti doresc tot binele din lume.

    RăspundețiȘtergere
  42. Buna seara, domnule Ranceanu!
    sunt de acord sa purtam un dialog, de aceea va rog sa imi trimiteti date de contact la adresa de email: irina@irinab.com

    Va multumesc!
    Irina

    RăspundețiȘtergere
  43. Multumesc, draga mea Mimi!
    ma bucur ca iti place povestea, iti promit ca iti voi trimite cartea, cand va fi publicata.
    Te imbratisez si iti doresc numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  44. Iti multumesc pt tot.O imbratisare,multi pupici si numai ganduri de bine iti transmit.Sa ai o zi frumoasa!!!

    RăspundețiȘtergere
  45. o superba poveste de viata sper ca este realitate ....te pup si asteptam continuarea

    RăspundețiȘtergere
  46. superb...abia astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  47. sa postezi mai repede din fluturi ca m-ai lasat trista... si sper ca povestea sa aiba un final fericit.. pupici multi...

    RăspundețiȘtergere
  48. TE ROG MUMOS SI MULTTT.......MULTTTTT SA PUI CONTINUAREA....TU NU ESTI DOAR O PRINTESA...ESTI O PRINTESA GENIALA....MULTUMIM...SI MULTI PUPICEI...

    RăspundețiȘtergere
  49. am citit pe nerasuflate!nu credeam ca o sa imi placa asa de mult.sa publici neaparat pt ca este o poveste superba si sunt sigura ca va avea succes.mariana

    RăspundețiȘtergere
  50. Mi-a placut... Dar sunt putin dezamagita saracul Robert nu merita asta. In numele iubiri faci orice insa nu omora o dragoste asa frumoasa. Oricum eu mai sper ca pana in final tot cu el o sa ramai:) te pup si astept postatea de maine. Roxana

    RăspundețiȘtergere
  51. Esti o minune...am stat o noapte s-o citesc si pot sa spun ca am invatat multe de la tine. Abia astept sa apara si continuarea. M.

    RăspundețiȘtergere
  52. Am hotarat ca nu mai deschid calculatorul in timpul zilei ! M-am pus pe "Fluturi" si gata cu programul meu ! Irina ai sa ne vezi ca niste zombie desfigurati in fata calculatoarelor cersindu-ti cate un fragment :))) ! Iti doresc o seara linistita si inspirata :)))

    RăspundețiȘtergere
  53. la fiecare fragment incerc sa scriu si comentariu de pe telefon si nu prea reusesc :( insa azi sunt la calculator si o sa citesc:) multumesc mult:-*

    RăspundețiȘtergere
  54. Iti scriu fiindca m-ai surprins de data asta. Intr-un mod placut desigur :) imi place tot suspansul asta pe care il creezi in jurul cartii. te poop si astept cu nerabdare alte fragmente care sa-mi aduca zambetul pe buze .

    RăspundețiȘtergere
  55. felicitari irina.dar nu ne mai tine pe jar si posteaza continuarea.pupici dulci

    RăspundețiȘtergere
  56. nu am crezut ca povestea e atat de frumoasa.....nici ca ma va acapara asa.este extraordinara!felicitari si abia astept cartea!marcela

    RăspundețiȘtergere
  57. Am cam facut un dus cu apa rece...dar mi-a placut. Te felicit inca o data pentru curajul de a-ti pune viata pe hartie in vazut tuturor ,de sinceritatea cu care faci asta si de sufletul bun pe care il ai. Te poooop si astept continuarea cu nerabdare

    RăspundețiȘtergere
  58. era mai frumoasa cea cu rochia violet...

    RăspundețiȘtergere
  59. Felicitari Irina, de cand mi-a zis prietena mea despre cartea "Fluturi" nu m-am mai dezlipit de calculator. Ne-ai facut curiosi asa ca asteptam continuarea :) ...Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  60. m-a captivat total!am stat si am citit de ieri seara.felicitari!abia astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  61. Felicitari inca o data pentru curaj si sinceritate..Ai dreptate,eu nu as avea curajul si nici rabdarea sa imi pun viata pe hartie.Exista continuare nu?Doar nu s-a terminat.Te pup si te imbratisez cu drag.Claudia

    RăspundețiȘtergere
  62. Am ras si am plans alaturi de tine ,mi-am retrait propria poveste de dragoste...impresionant cum m-ai facut sa descatusez acele trairi de mult incuiate in inima mea...Cu siguranta esti "UN INGER" trimis pe pamant pt alinarea sufletelor..Iti multumesc ca existi si pt aceasta poveste minunata ,care sunt sigura ca lasat urme adanci in inima ta..

    RăspundețiȘtergere
  63. http://www.facebook.com/photo.php?fbid=331300990239941&set=a.140629959307046.14119.100000801282914&type=3
    Si bineinteles ca ai lasat iarasi totul invaluit in suspans si magie....pana cand scoti cartea pe piata cred ca o sa lesinam cu totii,sau o sa ajungem sa te imploram....pupici frumoaso si stii ca te ubesc,nu?....!!!

    RăspundețiȘtergere
  64. eu sunt curiasa sa vad cu arata Robert...:D, felicitari e super tare..

    RăspundețiȘtergere
  65. mi-ar placea foarte tare sa vad o poza cu tine, este o carte minunata si lumea trebuie sa te cunoasca.

    RăspundețiȘtergere
  66. Hei,buna..am inteles ca nu iti mai apare povestea aici datorita unei erori si ca nu mai ai nimic salvaT:(...poti recupera totul pentru ca am salvat eu in calculatorul meu povestea..

    RăspundețiȘtergere
  67. te felicit pt felul in care scrii.Transmiti foarte bine trairile.Am inceput sa citesc aseara pe la 8 si nu ma pot opri din citit.Mi-ar face placere sa vin la lansarea cartii sa te cunosc in persoana,pt ca te consider un om remarcabil.Multumesc.Ligia din constanta

    RăspundețiȘtergere
  68. Este ingrozitor de captivanta povestea astaaa!:)pentru ca am intrat doar sa vad despre ce e vorba si nu ma mai pot opri din citit.nu mai fac nimic de cateva ore!:)

    RăspundețiȘtergere
  69. nu ma pot opri din citit!incredibil cat de bine poti transmite starile tale!!te felicit!

    RăspundețiȘtergere
  70. poate ireal ar spune unii,eu insa am ramas impresionata..viata te pune in fata mai multor incercari,iar din cele scrise de tine pana acum,indraznesc sa cred ca acestea te-au facut mai puternica,mai ambitioasa..parerea mea personala:o alegere facuta cu sufletul(chiar daca uneori nu e alegerea potrivita)este mai usor de acceptat,deoarece inima este cea care ne face ceea ce suntem cu adevarat..inca n-am citit continuarea,(desi va suna a egoism)sper sa iei decizia potrivita tie

    RăspundețiȘtergere
  71. Irina,initial nu am vrut sa citesc povestea.in primul rand ca nu imi place sa citesc pe calculator.apoi titlul nu imi trezea interes.m-am apucat la ora 8 si iata ca e trecut de 2 noaptea si nu ma pot opri din citit.scrii foarte frumos si captivezi.te felicit!

    RăspundețiȘtergere
  72. pur si simplu nu ma pot opri din citit!este minunat!

    RăspundețiȘtergere
  73. Buna Irina!
    lucrez la o editura. Ai fi interesata sa publici cartea?
    Mihaela Tulpea

    RăspundețiȘtergere
  74. Minunat! Faptul ca te-am cunoscut, fie si prin intermediul netului si al Editurii ForYou este mica mea minune de Pasti! O sa te citesc regulat, caci e mult suflet si multa lumina in ce scrii si tocmai sufletul si lumina imi lipsesc! Multumesc ca mi-ai aratat si cine este de vina......Ai o prietena departe, tocmai la Iasi, de-acum incepand...

    RăspundețiȘtergere
  75. Superb! Atata emotie... povestea ta m-a captivat! De multa vreme nu am mai mai citit ceva atat de frumos... Astept cu nerabdare sa ne anunti ca ai publicat cartea. Eu una, cu siguranta o voi cauta :) Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  76. Foarte frumos scrii, si e foarte captivant; dupa cum se si vede mai sus , toata lumea asteapta continuarea,dar ma cam indoiesc ca o sa apara pe blog , oricum ,cand apare cartea,da-ne de stire (sa citim totusi finalul)...si ca o mica paranteza,sper ca finalul este cel potrivit pentru tine!
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  77. Imi doresc mult aceasta carte si te rog ca la publicarea ei sa imi pastrezi macar vreo 10 exemplare.Vreau sa le daruiesc.Cum pot lua legatura cu tine?Ti-am trimis un email cu numarul meu de telefon pe irina@irinab.com
    Multumesc mult!
    Camelia Pricopie

    RăspundețiȘtergere
  78. ce s a intamplat cu fluturi 2, 3, 4, 5, 6?

    RăspundețiȘtergere
  79. Chiar asa ce s-a intamplat cu fluturi 1,2,3,4,5,6?:-? [Isaura]

    RăspundețiȘtergere
  80. Pentru o mica perioada paginile vor fi indisponibile, apoi le repostez.
    Va multumesc! pupici

    RăspundețiȘtergere
  81. cand mai primim fluturi? diana

    RăspundețiȘtergere
  82. IRINA,vrem Fluturi!Te imploram sa nu ne lasi fara1Asteptam cartea.Eu am un magazin ambiental si vreau sa ti-o vand in magazinul meu!Pentru ca este ceva de suflet,ceva care completeaza armonia unei seri intr-un camin frumos!
    Alexandra Dancescu

    RăspundețiȘtergere
  83. Draga Irina,
    povestea ta m-a tinut cu sufletul la gura.Scrii foarte frumos si transmiti trairile tale foarte bine.Te felicit si abia astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  84. Irina te rog sa ma notezi si pe mine pe listacelor care doresc cartea!Lucrez la Banca romaneasca si suntem aproape 20 de persoane care te citim si care ne dorim cartea! Mult succes!
    Corina M

    RăspundețiȘtergere
  85. Am descoperit acest blog de putin timp Irina, dar sunt imperionata de aceasta poveste, este la fel de deosebit ca si tine. Fac aceasta remarca necunoascandu-te, dar am tras aceste concluzii din putinele randuri pe care le-am citit. Deabea astept sa publici aceasta carte.Succec!
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  86. probabile corecturi de facut pe text:
    1 adevara frumos
    2 stangandu-mi


    3 minunate, sau ---- aici nu merge virgula, cred eu.
    4 constructii si o ferma ---- aici e nevoie totusi de virgula dupa constructii. cred.

    5 Te implor!.

    6 extrentrica

    7 defapt

    8 Esti deosebita si o placere de a fi privita.

    RăspundețiȘtergere
  87. Buna Irina, nu stiu cati 'Robert' sau 'Matei' au citit aceste fragmente, mie mi se pare ca majoritatea cititorilor sunt doamne (analizand comentariile), dar scriu acest post doar ca sa te asigur ca am 'sorbit' fiecare propozitie in calitatea mea de 'Robert & Matei'... Frumos, frumos, frumos... trist... viata si cerneala... bravo! PS: te rog fa corecturile necesare in text, e pacat sa distragi cititorul de la subiect cu astfel de nimicuri involuntare.

    RăspundețiȘtergere
  88. Irina,citesc si nu ma pot opri!Incredibil cat de frumos poti transmite!Felicitari!Astept cartea!

    RăspundețiȘtergere
  89. irina, am devenit dependenta de fluturi.. e asa profunda, ma pierd in relatari... fragmentul asta se va regasi si in carte exact in formatul acesta? cand apare cartea? vei posta toate fragmentele aici? te pup, Oana B... mi-ar placea sa stiu ca povestea are un happy ending si ca tu cu robert sunteti fericiti unul alaturi de celalalt. nimic nu e intamplator.

    RăspundețiȘtergere
  90. Irinuca draga, in primul rand multumesc pt fluturii cei noi. E forma din carte? Intr-adevar povestea e mai cursiva acum fata de fragmentele publicate initial, dar dupa parerea mea e la fel de incitanta, de speciala si de minunata. Ai mult, mult talent. Pana acum nu am citit nici o carte a doua oara (nu am fost tentata) si nici filmele in general nu imii place sa le vad de 2ori. Fluturii ii citesc deja a 3a oara (de 2 ori in veche forma si o data acum) si spre surprinderea mea nu numai ca nu m-am plictisit (sunt sigura ca pana sa apara cartea o sa-mi fie din nou dor de fluturi si mai citesc cel putin o data fluturii electronic) deci nu numai ca nu m-am plictisit dar am trait din nou la intensitate maxima povestea voastra. Te felicit e superba si deosebit de frumos si de realist redata. M-ai facut insomniaca desi mie pana acum imi cam placea sa dorm noaptea, dar evident ca pana nu am terminat de citit fragmentul nu m-am putut opri. Deci somn usor iti doresc si te imbratisez din suflet. Crezi ca apare cartea pana in15 iulie cand e ziua uneia dintre prietenele mele? As vrea sa ii fac un cadou special, de suflet si sa-i ofer cartea ta.

    RăspundețiȘtergere
  91. Draga mea iar am avut probleme la postare sau poate ca textul era prea lung, asa ca nu am mai reusit sa ma semnez. Sunt Adina Mihaela de pe fb, si iti doresc sa fii happy alaturi de Robert evident. Daca apare cartea pana in 15iulie vreau cel putin 2 exemplare pt ca eu nu sunt atat de buna si altruista ca tine. Egoista fiind daca reusesc sa obtin 1 singur exemplar " trebuie sa ma sacrific" si sa-l tin pt mine, nu il pot face cadou. Te pupicesc Adina. :)

    RăspundețiȘtergere
  92. Minunat.. scrii atat de frumos...
    Atunci cand am citit ceea ce ai scris imi imaginam totul... parca faceam parte din poveste, parca luasem parte la toate evenimentele... Mi-au dat lacrimile la un moment dat, lucru care nu mi se intampla foarte des (mai greu imi ajung anumite lucruri la suflet). Am ras si am plans cand am citit...

    Sper din suflet ca vei publica aceasta carte (sa imi pastrezi macar un exemplar, daca nu e posibil 2), deoarece doresc sa o adaug in biblioteca mea, alaturi de cartile mele preferate... astept momentul in care voi tine cartea in maini si o voi citi intr-o zi ploioasa, cu o cana de ceai/cafea langa mine :). Sunt sigura ca nu o voi lasa din mana pana nu voi citi toata cartea :):D

    Te pup si te imbratisez!

    Andreea Hexan

    RăspundețiȘtergere
  93. AI REUSIT SA FACI MULTA LUME FERICITA
    Eu FAC PARTE DINTRE ACESTIA

    (" descoperindu-te ") IMI doresc deasemeni sa ma bucur de CARTE (locuiesc in Belgia dar vin vara in Romania ,sper ca voi avea bucuria de a avea parte de cel putin un exemplar
    Multumesc anticipat! (Pentru cei 43 de ani pe care ii voi implini intr-o saptamana ar fi un cadou minunat.)

    RăspundețiȘtergere
  94. coincidenta(sotul meu se numeste Robert)

    RăspundețiȘtergere
  95. Am trait fiecare sentiment !
    Felicitari maxime !
    Iti multumesc ca existi si ca ne "hranesti" cu sensibilitatea ta, transpusa si simtita atat de profund, de fiecare dintre noi !
    Kiko

    RăspundețiȘtergere
  96. Irina, esti fenomenala! Ce ai reusit sa faci din noi; niste nerabdatori! Cu totii asteptam continuarea, si cred ca noi femeile ne cam indragostim in secret de Robert! Este minunat, asa cum il descrii tu, si sa stii ca asa cum spune fiecare comentator, transmiti in totalitate simtamintele tale! Eu, citind acest fragment din "Fluturi", parca am fost prezenta la fata locului, ba chiar parca eram in propria ta piele, retraiam totul, la extrem! Esti fenomenala! Multumesc lui Dumnezeu ca te-am gasit!

    RăspundețiȘtergere
  97. Va multumesc cu toata inima pentru ca ati citit, pentru toate gandurile voastre bune si pentru incurajari!
    Pentru mine inseamna mult...
    Va imbratisez cu mult drag si sper sa nu va dezamagesc!
    Irina

    RăspundețiȘtergere
  98. Nu vei reusi sa ne dezamagesti,deasemeni iti MULTUMIM CU TOATA INIMA !

    RăspundețiȘtergere
  99. Draga,Irina!As zice ca internetul e o "minune"!
    Imi place mult cum scrii,e foarte frumos si ceva deosebit!Sincera sa fiu fata de tine,ma chiar si inspir din scrierile tale.Cei care te critica sunt cei invidiosi si care nu sunt bine cu ei insusi!Eu insa te admir mult!Continue numai asa,esti talentata si ai un dar aparte.Pot sa-ti mai zic ca faci minuni!
    De la Geneva,Elvetia,MJ

    RăspundețiȘtergere
  100. sincer eu nu agreez cititul online....dar ce ai scris u aici ma tinut captata pana pe la 4 dimineata.....ast cu nerabdare cotinuarea...spor la scris ;))

    RăspundețiȘtergere
  101. foarte frumos...merita citita aceasta poveste

    RăspundețiȘtergere
  102. Iti citesc de ceva timp blogul si toate cuvintele frumoase din lume nu cred ca pot descrie aprecierea si respectul care-l am pentru tine. M-au impresionat sensibilitatea si felul in care toate trairile tale prind contur prin cuvinte. Imi place personalitatea ta si de cele mai multe ori simt ca ma regasesc in ceea ce scrii. Sunt intr-un punct al vietii in care apele sunt cam tulburi in mintea si in sufletul meu, iat tu, prin ceea ce scrii imi luminezi oarecum calea. Esti un om minunat, deosebit si ai toata admiratia mea. Uneori gasesc in tine prietena care n-am avut-o niciodata...

    RăspundețiȘtergere
  103. Nu stiu cum sa incep... N-am putut sa ma opresc pana n-am terminat de citit tot. Am uitat si sa fumez..... Am ras cu tine, am plans cu tine si am calatorit cu tine. Mi-ai permis sa intru in sufletul tau si sa-mi dau seama ca nu suntem foarte diferite. Toti facem greseli. Important este sa ni le asumam. Esti o femeie adevarata! Nu cred ca este nevoie de inflorituri, metafore si epitete. Spun asta referitor la ceea ce ai zis, ca nu ai talent scriitoricesc. Daca ceea ce scrii ajunge in sufletele noastre, este cu adevarat bine scris. Iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  104. Am evitat sa intru aici si sa-ti citesc povestea doar pt ca eram ferm convinsa ca o sa-mi placa asa de mult incat nu ma voi putea dezlipi de calculator...si iata ca a venit ziua cand s-a intamplat asta :)si nu-mi pare rau deloc. Ma bucur ca "te-am cunoscut" :) Esti un om minunat si iti multumesc ca ne incanti cu minunatele tale scrieri. mult succes si asteptam cu nerabdare continuarea. multi pupici:*

    RăspundețiȘtergere
  105. Irina imi doresc enorm de mult aceasta carte!

    RăspundețiȘtergere
  106. Astept cu nerabdare sa pot cumpara cartea ta cu care sunt convinsa ca vei avea succes .Acolo sus, cele doua suflete se bucura ca nu le-ai uitat,suflet minunat!Te imbratisez cu gandul si iti doresc numai lumina!

    RăspundețiȘtergere
  107. Am citit cu sufletul la gura....am plans, am zambit...am trait! Unde pot gasi "Fluturi 2,3,4,...sau cate exista??? As dori din suflet sa aflu, sa retraiesc acele sentimente ce m-au coplesit cand am citit.Bineinteles ca imi doresc enorm de mult aceasta carte!Astept cu nerabdare un raspuns. MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
  108. Dragii mei,
    va multumesc pentru interesul dovedit fata de povestea mea si pentru toate gandurile bune!
    Pana la publicarea cartii nu voi mai posta si alte capitole... cu atat mai mult cu cat am gasit fragmente din cartea mea repostate pe diverse bloguri si site-uri, fara a fi mentionata sursa...
    Sper ca pana la sfarsitul lunii iulie sa iasa cartea de la tipar si de indata ce acest lucru se va intampla, voi anunta pe facebook cat si aici toate datele necesare achizitionarii cartii.
    Cu speranta ca nu v-am dezamagit si ca nu v-am irosit timpul zadarnic, va multumesc inca o data pentru sustinere si pentru aprecieri!
    Imbratisari calde din Brasov!

    RăspundețiȘtergere
  109. Desi am avut o zi plina si-a franta...simt nevoiasa sa citesc mai departe ceea ce am inceput...mi-a placut enorm de mult!In ciuda zilei mele obositoare, as avea "energie"
    pt aceste poveste...toata ziua imi statea gandul la "Fluturi"Pana apare cartea, mi se pare o vesnicie!iti multumesc pt raspunsul prompt! Astept....si e musai sa am rabdare!

    RăspundețiȘtergere
  110. Abia astept sa apara cartea. Felicitari! Ma simt binecuvantata azi, pentru ca ti-am citit parte din carte. Iti multumesc! Maria

    RăspundețiȘtergere
  111. Eu azi ti am descoperit blogul si am citit pe nerasuflate Fluturi,si numa vad k nu e tot,mai bn nu o gaseam ink k nu mai am rabdare,vreau cartea si eu.

    RăspundețiȘtergere
  112. mergi mai departe fara sa te uiti o secunda la rautatile din jur. Cei ca tine se nasc o data la 100de ani...adu-ne in continuare zambetul pe fata si sa nu ne privezi de bucuria de a intra intr-o alta lume prin scrierile tale! lupta pentru noi cu tot ce-ti iese in cale caci si NOI vom fi mereu tot mai multi si intotdeauna alaturi de tine! E.

    RăspundețiȘtergere
  113. Domne, Irina , eşti un geniu!N-ai idee cât de norocoasă mă simt că am ajuns întâmplător aici. Abia aştept cartea ta, şi oricât ar costa , sunt sigură că o s-o cumpăr.Eşti genială,eşti un om minunat şi îmi pare foarte rău de cei care nu au reuşit să înţeleagă ce ai vrut tu să transmiţi. Şi cum i-ai spus şi tu prietenului imaginar (care sper să vorbească până la sfârşit) aşa pot să-ţi spun şi eu ţie că te iubesc chiar dacă nu te cunosc.
    Abia aştept să citesc cartea.Probabil o voi citi pe toată foarte repede, mai ales că sunt o fire curioasă.
    Cum a spus cineva mai sus, ignoră răutăţile oamenilor invidioşi.Tu ştii cel mai bine că în lumea asta sunt multe "specimene".
    Îţi doresc numai bine!
    Maria R.

    RăspundețiȘtergere
  114. Deci, tu trebuie sa fi cu ROBERT. El este sufletul tau pereche. Va veni o zi cand si cei din jurul vostru vor vedea acest lucru si va vor accepta unirea sufletelor voastre. Fii fericita ca ti-ai gasit sufletul pereche, pentru ca nu foarte multe persoane din viata aceasta il intalnesc. Deci ai grija sa prinzi in viata ta cat mai repede jumatatea ta - un fluture nu poate sa zboare doar cu o aripa....sau poate?

    RăspundețiȘtergere
  115. Nu sunt genul de persoana inebunita dupa carti, de obicei nu rezist mai mult de 15 pagini, dar de ieri pana azi ti-am 'devorat' opera . Pur si simplu m-a uimit . Este o poveste uimitoare de viata, din care, la fel cum ai mai spus, multi oameni au de invatat ! Mie una mi-a atins sufletul ireversibil si imi doresc ca si alti oameni sa aiba parte de ea ! Sincer, am stat cu sufletul la gura citind fiecare rand in speranta ca ochii mei voi vedea ceea ce imi doresc sa vad : tu si Robert . In orice caz, nu lua in seama criticiile, este o poveste absolut SUPERBA si INTERESANTA, calitati pe care nu o are orice carte !
    Sunt interesanta cum as putea sa intru in posestia ei (cand va fi publicata, desigur) avand in vedere faptul ca locuiesc in Germania . :) Mult succes !

    RăspundețiȘtergere
  116. Un compliment mai potrivit decat faptul ca noi toti de "aici" am citit aceasta carte in faza de "manuscris"-pentru ca nu ai publicat-o inca (asteptand continuarea!), nu-ti poate face nimeni!Dupa "Arta conversatiei " a Ilenei Vulpescu , "Fluturi" eate cartea pe care in momentul in care i-am citit primele randuri nu am mai lasat-o neterminata!Mi-as dori mult sa te cunosc personal, am spus sincer mai demult ca simt ca tu esti eu (sau chiar mai mult ,noi toti suntem Tu la un moment dat!)Avem un punct comun, povesti de viata, tu ai talentul sa o pui pe hartie, eu mai putin. BRAVO, mult succes si nu ne lasa sa asteptam prea mult. Te imbratisez cu drag, Eva

    RăspundețiȘtergere
  117. Povestea ta este superba.Nu m-am putut opri din citit.Intr-adevar foarte emotionanta,mi-au dat lacrimile.Abia astept sa citesc cartea.

    RăspundețiȘtergere
  118. Incredibil...de fapt...TU esti incredibila !!! Incerc sa mi gasesc cuvintele care sa exprime exact ceea ce am simtit cand am citit, dar nici unul din cele pe care le stiu nu mi se pare suficient! Stiu doar k iti citesc postarile de foarte mult timp si nu stiu de ce am amanat pana acum sa citesc Fluturi...am citit cu lacrimi in ochi si parca am trait alaturi de tine povestea...Felicitari ! Esti un om minunat !!!

    RăspundețiȘtergere
  119. m-ai emotionat profund. este una dintre cele mai frumoase nopti pierdute din ultimii ani!!!!

    RăspundețiȘtergere
  120. Minunat! Am citit pe nerasuflate! Finalul cand?

    RăspundețiȘtergere
  121. Va multumesc tuturor pentru ca ati citit si pentru ca ati apreciat povestea! Sper sa public cartea cat de curand, voi anunta aici si pe facebook de indata ce va iesi de la tipar.
    Va imbratisez cu dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  122. Irina, pe langa faptul ca esti o fire extrem de sensibila dai dovada si de o extraordinara tarie de caracter. Sunt convinsa ca prin ceea ce faci atragi si foarte multe crici si rautati venite din partea unor oameni mici care sunt mult prea frustrati pentru a te aprecia. Rautatea din cuvintele Patriciei m-au mahnit si pe mine si as vrea sa-i transmit ca, da, poate 200% din oameni au trait experiente mult mai puternice decat tine, insa putini, foarte putini, au tlentul de a le contura prin cuvinte frumoase si de a transmite emotii. Felicitari pentru carte si pentru modul impecabil in care sti sa ajungi la inima cititorilor. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  123. Draga Gabriela,
    iti multumesc ca te regasesti printre cititorii mei si pentru ca apreciezi ceea ce scriu.
    Era si normal sa existe si pareri pro, cat si contra.
    Atunci cand am decis sa public ceea ce scriu mi-am asumat tot felul de riscuri... stiam ca unii se vor impiedica de calitatea scrisului (desi nu inteleg de ce ar emite pretentii de la un simplu om care recunoaste ca nu are calitati de scriitor), de lipsa lirismului, de mesaje...
    Parerile le impart in doua: folositoare si nefolositoare.
    Totodata mi-am asumat riscul sa fiu judecata atunci cand am spus ca e povestea mea de viata... si mi-am asumat asta cu responsabilitate. Ma amuza indarjirea celor care isi dau cu parerea fara sa cunoasca... si as vrea sa-i vad in locul meu, sa-i vad daca au curajul sa isi puna pe tapet viata, greselile, emotiile... Foarte putini au acest curaj, mult prea putini.
    Asta ma diferentiaza de restul oamenilor: sinceritatea si deschiderea. Curajul de a scrie cu sau fara talent, de a imi dezvalui sufletul.
    Nu ma afecteaza nicio parere rautacioasa, din contra, frustrarile unora imi dovedesc ca nu sunt obscura. :)
    Este usor sa vii sa critici munca unui om... dar trebuie sa ai si o postura si o valoare care sa iti permita acest lucru.
    Te imbratisez si iti doresc zile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  124. Am ris, am plins...am sperat, am suferit in citeva ore cind citeam aceasta poveste...sincera sa fiu...nici nu stiu exact ce ti-as putea scrie ca sa-ti pot reda exact ceea ce am simtit in acest timp...am trait cu personajele povestii fiecare secunda....si mai mult decit un multumesc pentru sentimentele traite nu am acum cuvinte...si lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca...nu au sigur altceva ce face cu viata...si as vrea neaparat sa primesc cartea...sper....noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  125. am 62 de ani si mia placut tot ce am citit te felicit pt.educatia primita si mai ales ca tia fost ramasa in suflet

    RăspundețiȘtergere
  126. Irina, am citit totul fara a ma opri. Felicitari! Am trait alaturi de tine fiecare moment al vietii tale, m-am bucurat, m-am distrat, am mers in P.Bv si la Snagov. Am plans in sufletul meu batran, toata suferinta vietii tale. Este o poveste de viata redata foarte curgator, frumos, fara "artificii" ceea ce ii da un farmec aparte. Nu trebuie neaparat sa descrii cu fantezie locul unde se petrece actiunea.Esenta conteaza.Cursivitatea, modul de exprimare si redare a intamplarilor, m-au captivat. Sunt foarte multe de spus cu privire la ceea ce am citit. Pur si simplu, m-a fermecat. Felicitari! Acum imi explic nostalgia din poeziile tele, deziluziile si neimplinirile. Am avut senzatia, citind, ca am vazut un film, ca am trait o viata, o copilarie cu o educatie aleasa si o tinerete cu multe dezamagiri. Asta e viata! Am retinut cateva din expresiile tale, pe care le voi pastra separat ca mottouri, cugetari ba chiar pilde de viata. Multumesc pentru ca nu m-ai uitat. (Astept continuarea)

    RăspundețiȘtergere
  127. Imi era teama ca n-am sa ma mai regasesc in lumea asta, uneori e suficient sa ne dorim ceva, se afla doar sub nasul nostru..trebuie doar sa stim unde sa cautam.
    Fluturi..de mult n-am mai simtit..

    Eleonore

    RăspundețiȘtergere
  128. ioi tu Patri, Patri...desi mie nu imi pare greu de crezut ca tot episodul de mai sus povestit este adevarat, sa pornim de la premiza ca e inflorit, ca este decorat frumos cu metafore. Ok...si???e o povestire suflet. Ti-e aproape imposibil sa nu-ti placa in momentul in care incepi s-o citesti...daca esti o actrita care ai vazut multe la viata ta, de asa ceva n-ai mai pomenit? eu am trait povesti asemantoare cu ale Irinei, deci nu mi-e greu absolut deloc s-o cred. Oricum, iti urez tie Irina ca "Fluturi" sa devina piesa de teatru/film iar tu, draga Patri sa joci rolul protagonistei. As fi curioasa sa vad daca ai putea sa redai aceleasi emotii si trairi. Desi in scris este mult mai greu decat pe scena/pe micul ecran.

    RăspundețiȘtergere
  129. superba,abia astept sa citesc toata cartea!!!

    RăspundețiȘtergere
  130. Zicand ca incep sa citesc un picut, ora 3:15 A.M. a sosit cand am terminat de citit - fara sa imi dezlipesc ochii din monitorul calculatorului.

    Aproape fiecare paragraf m-a tinut cu sufletul la gura... cred ca nicio nascocire a vreunei minti nu reusea sa imi creeze sentimentele pe care aceasta postare a reusit sa mi le trezeasca.

    RăspundețiȘtergere
  131. Va multumesc cu toata inima! Sper sa nu va dezamagesc!
    Imbratisari din Brasov!

    RăspundețiȘtergere
  132. prietenul misterios.....era ciar Robert? eu asa am dedus....:D am citit tot cap coada....iar robert nu avea de unde sa stie adresa...stia numai nr de tel

    RăspundețiȘtergere
  133. Irina, un om care este atat de sincer, nu stiu cum poate sa dezamageasca; Apreciez sincer curajul de a-ti expune propriile ganduri si trairi in fata atator "oameni care nu au gresit niciodata cu nimic fata de nimeni"...

    RăspundețiȘtergere
  134. Patricia tu de unde stii ca nu e o carte extraordinara?Ai citit-o cumva pe toata?Si de ce crezi ca ea nu e regina noastra?Ba este!Vad cumva putina invidie si frustrare pentru curajul ei,pentru talentul ei,pentru succesul ei?
    Eu cred ca un om cu putina logica si-ar da seama ca Irina nu va inflori nimic in carte,a spus ca povestea e reala si ca este viata ei.V-ati gandit ca daca ar inflori si daca ar minti cu ceva,oamenii care o cunosc ar putea sa o demaste?Nu o mai subestimati pe Irina....nu va risca sa isi pateze imaginea.
    Numai bine!
    PS:eu sunt Robert,cel din carte....;)

    RăspundețiȘtergere
  135. Povestea ta este uimitoare , astept cu nerabdare cartea ta .Pe aceasta planeta nimeni nu este ca tine , dar la un singur lucru consider ca sunt egala cu tine; in viata mea au intrat niste fiinte daca pot sa le numesc asa pt. ca ele sunt niste ingeri care mi-au schimbat viata .Iulia una dintre cele mai bune prietene si cel mai frumos suflet pe care l-am intalnit vreodata mi-a schimbat perspectiva in viata. Datorita ei am putut sa iti descopar frumoasa poveste , datorita ei am inceput sa ma gandesc ca acesta planeta nu se invarte in jurul meu.M-a invatat sa iubesc natura sa ma apreciez , sa fiu eu insami .Te admiram foarte mult si stiu ca viitoarea ta carte ar face fericita si ar fi cel mai frumos cadou pt ea .Isi doreste foarte mult cartea ta si sper sa ii pot indeplinii dorinta . Aceasta este adresa mea de mail : ale_love_gdragon@yahoo.com Niciodata nu voi fi in stare sa o rasplatesc dar aceasta carte ar face foarte fericita mai ales ca se apropie si ziua ei si sper ca daca poti sa ma anunti atunci cand vei publica cartea si sa-mi dai posibilitatea de a intra in posesia ei .Cu tot respectul cuvenit Andreea

    RăspundețiȘtergere
  136. felicitari pt carte si asi dori si eu s-o am dar nu am idee cum ,pt ca sunt in italia si chear imi doresc din suflet cartea . o inbratisare sufleteasca si mult succes cu lansarea carti! prisecaru nicoleta

    RăspundețiȘtergere
  137. Esti minunata!! Felicitari! Vreau si eu foarte mult cartea! :*

    RăspundețiȘtergere
  138. Esti minunata!! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  139. Draga mea Irina,de mult nu am mai citit ceva cu atata placere. Esti de o sinceritate si de o modestie fara limite,tot ce ai scris ,m-a facut sa imi dau seama ca esti un om de mare Caracter.Cu totii avem povestea noastra de viata, cu urcusuri si coborasiuri, cu sentimente diverse,cu trairi intense,cu ganduri ascunse insotite de emotii "pacatoase',dar noi nu avem curajul sa facem publice toate acestea. Cei care critica ceea ce faci tu, sunt intr-adevar niste oameni frustrati de care nu trebuie sa iei seama. Astept cu nerabdarea sa citesc intreaga carte ,inca o data Felicitari pentru tot ce ai reusit sa ne transmiti!!! cu drag Luiza

    RăspundețiȘtergere
  140. Draga Robert, Nu am nici cea mai mica bucata de invidie in mine.. Nu am pentru ce. Poate Irina se pricepe la aceasta arta. Este pasiunea ei. Eu o am pe a mea. Drumurile noastre in materie de continuitate nu se intersescteaza. Intradevar sunt lucruri in comun.. Dar o carte are nevoie sa arate povestea.. Degeaba e spusa in cuvinte daca nu iti regizeaza filmul din propria minte. Strict din punctul de vedere al actoriei zic.. Nu am spus nimic din rautate dar voi se pare ca sunteti pusi pe scandal si m-ati luat in nume de rau. Singurul lucru pe care l-am contestat e ca alte persoane au avut niste vieti extraordinare. Chiar exista persoane carora li s.au intamplat multe, lucruri care par imposibile si continua sa mearga mai departe. Ganditi-va la asta. Pupici si succes cu cartea.. Asta daca puteti accepta urarile de bine de la altii.

    RăspundețiȘtergere
  141. Am rămas cu frustrarea de a nu ști continuarea! Un text captivant, normal că există cărți care mi-au plăcut mult mai mult dar asta nu e relevant aici. Spor la scris și, dacă vei considera asta ca și critică constructivă, ai grijă că sînt strecurate unele greșeli de ortografie, ceva dezacorduri. Probabil textul va mai suferi corecturi, mie acum mi l-a indicat cineva, nu știu dacă nu este tipărit între timp. Am eu o fixație cu ortografia și gramatica limbii române. Altfel, mi-a plăcut mult "filozofia pierderilor din viață"!

    RăspundețiȘtergere
  142. "Doamna Patricia"! (daca asta v-o fi numele). Ca actor ( daca asta v-o fi meseria)astepti mereu acel regizor care sa-ti spuna cum sa zambesti, ce sentiment sa-ti transmita mutra, sa arati ba furios, ba tandru, ba confuz, ba exaltat samd. Ca daca te-ar lasa sa te manifesti in film sau piesa dupa cum te duce capul poate ai reusi doar sa mirosi...Cu cartea e putin mai complicat, trebuie sa treci prin filtrul simtirii,sa nu fi numai o marioneta care reproduce ceva ce poate autorul nici nu a avut de gand sa spuna, dar regizorul si actorul " interpreteaza", savant. Si inca o dovada ca "viata bate filmul", si daca mai e si o poveste adevarata, as zice ca actorii sa mai puna mana pe o carte pana sa aiba curajul de a juca rolul trait adevarat de aceasta fata. In rest, numai de bine, si succes in nobila d-voastra meserie!

    RăspundețiȘtergere
  143. Multumes Irina,multumesc frumos pentru toate trairile ce le-am avut citind acet minunat mic pasaj din cartea ta. Abea astept sa apara ca sa o pot cumpara si s-o pot citii pe nerasuflate.Nu stiu de ce dar am impresia ca ma va schimba putin,ma va face un om mai bun. Iti multumesc din suflet pentru tot! Sa ai o seara buna si o viata minunatat!! Te pup!!

    Maria Iuliana

    RăspundețiȘtergere
  144. Trairile tale transpuse in scris trec mai departe de frigditatea si raceala ecranului,pentru acest lucru:Tot respectul meu! Astept cu nerabdare cartea! Un drum bun in viata,cu oameni la fel de frumosi si calzi! Te rog sa-mi dai de stire cand vei publica aceasta carte sau daca este publicata! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  145. Irina, pe 20 iulie am citit cartea ta si nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o. O poveste de dragoste impresionanta si cu multe sacrificii

    RăspundețiȘtergere
  146. Irina, povestea ta este uimitoare. Astept cu nerabdare continuarea...e incredibil cum ti se intampla toate ..esti de admirat.

    RăspundețiȘtergere
  147. Mi.as dori sa stiu cand a fost ultima oara cans Doamna "Anonim" a mai fost la teatru. Imi pot permite sa pun aceasta intrebare? Actorul nu e papusa regizorului. Regizorul nu va pune un actor "sa stea asa sau sa faca asa". Actorul transmite tot in timp ce regizorul comunica dorinta lui referitoare la piesa. Cu ce nu este de acord, ceea ce vrea ca actorul sa transmita, unde vrea sa aduca povestea si multe altele. Si din suflet va rog sa nu ma jigniti pe mine sau meseria mea. Daca ati fi fost o adevarata cunoscatoare de arta nu ati mai trata teatrul ca pe o asa zisa "nobila" meserie. Cat despre carte nu cred ca am jignit.o pe Irina cu ceva. A fost simpla mea parere. Vor exista mereu pareri pro si contra. Nu sunt contra..Dar poate astfel de pareri o pot ajuta sa fie si mai buna decat e deja. Inca o data: Nu am contestat niciodata talentul Irinei in ceea ce face. Ba mai mult respect pentru curaj si pentru faptul ca stie sa scrie in ciuda celei spuse de ea, ca nu este o scriitoare extraordinara.

    RăspundețiȘtergere
  148. Irina,tu esti o continuare a sufletului meu.In povestea ta m-am regasit.Citind povestea ta ,parca citeam despre mine.Vreau sa te rog sa anunti cand e cartea gata,o sa o vreau si eu,desi sper sa fie mai multe carti.Nu te cunosc,nu ma cunosti, dar vreau sa cred ca la un moment dat vei fii sau voi fii o prietena 'imaginara',doar ca vom vorbi :).Te pup cu drag,Nicoleta.

    RăspundețiȘtergere
  149. Nu am crezut niciodata ca o astfel de viata, astfel de trairi, pot fi reale. Am crezut ca toate astea nu le poti gasi decat intr-un roman. Am trait alaturi de tine fiecare moment, fiecare emotie. Am citit totul cu sufletul la gura si am simtit o dezamagire in momentul in care am ajuns la final. Cred ca intotdeauna iti doresti ca ceea ce este frumos sa nu se termine niciodata. Cred ca viata fiecaruia dintre noi este in fond un roman. Asi vrea sa am si eu talentul tau pentru a scrie romanul vietii mele. Astept cu sufletul la gura continuarea. Si mai vreau sa-ti spun ca astept cu nerabdare in fiecare zi postarile tale de pe facebook. Sunt ca un balsam pentru sufletul meu.Oana

    RăspundețiȘtergere
  150. O prietena mi-a zis ca a citit "Fluturi". Am fost curioasa si am cautat si eu blogul. Am citit povestea ta in 2 seri. E foarte frumoasa si sensibilizeaza intr-un mod delicat, mai ales ca un anumit amanunt imi aminteste de ceva ce am scris si eu.
    Ma bucur ca publici cartea vara asta. De abia astept sa aflu finalul.

    Ps. Auzeam intr-o zi la radio o replica de-a lui Jonny Depp. Acesta spunea ca atunci cand iubesti doua persoane, alege-o pe a doua, pentru ca daca o iubeai atat de mult pe prima nu te indragosteai de a doua. Cred ca ti se potriveste...

    RăspundețiȘtergere
  151. EXTRAORDINAR! Am uitat sa ma opresc din citit sa plec la munca... acum m-am intors direct la calculator si am terminat. ai un talent de nedescris, fiecare traire le-am simtit ca si cum ar fi a mele. Am ras am plans si m-am bucurat de fiecare rand citit. Abia la urma am realizat ca....nu sa terminat. astept cu nerabdare toata povestea!

    RăspundețiȘtergere
  152. http://www.youtube.com/watch?v=2eClRtIv2gs&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  153. Irina!!! Cartea? Pe cand?

    RăspundețiȘtergere
  154. Doamneeeeeeeee!! Abia astept sa apara cartea! Deci te ador!

    RăspundețiȘtergere
  155. m-am transpus si regasit aproape in fiecare personaj de-al tau,am ras si am plans,sincer esti extraordinara,ma bucur din suflet pentru tine,ma regasesc in mare parte printre randurile tale si abia astept sa apara aceasta carte.Din partea mea numai ganduri frumoase si bune pentru sufletul tau.

    RăspundețiȘtergere
  156. Irina,sa nu ma lasi fara carte!!!!

    RăspundețiȘtergere
  157. te rog sa postezi si pe internet continuarea cartii, nu am de unde sa o cumpar ca nu sunt din Romania.....mia placut fff mult.e super

    RăspundețiȘtergere
  158. abia asteptam cartea!sper sa prind si eu un exemplar :)

    RăspundețiȘtergere
  159. Minunat!Cand apare cartea?

    RăspundețiȘtergere
  160. irina am ramas impresionata de poavestea ta pot spune k am simtit cv pe pielea mea am izbugnit in plans abea astept continuarea povesti talea sunt curioasa cum a ramas:((

    RăspundețiȘtergere
  161. irina ma impresionat mult povestea ta am simtito pe pielea mea astept continuarea pot spune k am si plans:((

    RăspundețiȘtergere
  162. irina,am citit pe nerasuflate povestea ta.....m-am recunoscut atat de mult in ceea ce ai scris...citeam si plangeam...citeam..abia astept sa citesc intraga carte si sper ca sfarsitul ei nu este acelasi cu al meu...

    RăspundețiȘtergere
  163. Superba si extrem de emotionanta povestea!!! Descrii atat de bine emotiile ca atunci cand citesti ai impresia ca traiesti momentele. Si daca chiar e reala povestea.. sunt curioasa ce s-a intamplat cu Robert.. din ce ai povestit parca e ireal...(cam rar sa existe asemenea persoane) succes la publicarea cartii!

    RăspundețiȘtergere
  164. felicitari ,esti chiar una sincer muream de somn dar nu am putut adormi fara sa termin de citit

    RăspundețiȘtergere
  165. M-a captivat povestea ta...trairile tale...nu as fi reusit sa adorm dak nu terminam de citit...doar k, acum am de asteptat cine stie cat, pana vei publica, cartea si voi reusi sa o achitionez... :(( ...doresc cu maxim interes sa aflu finalul "povestii" care sper sa fie "happy end" (intelegi ce vreau sa spun);) desi nu te cunosc,nici macar virtual, pot sa spun, pt k abia aseara am descoperit pagina de fb a carei admina esti, cred sincer k esti un om deosebit, cu suflet mare! Sa fii fericita! pupici! Elena din Bacau

    RăspundețiȘtergere
  166. astept cu nerabdare cartea!!! te pup Elena

    RăspundețiȘtergere
  167. Imi place la nebunie aceasta poveste a ta.Este captivanta,interesanta,surprinzatoare,frumoasa,bine-construista si bine scrisa.M-ai lasat cu sufletul la gura,ca sa zic asa.Astept cu nerabdare sa citesc si restul.Esti foarte talentata si sper sa-ti publici cartea cat de curand!:*

    RăspundețiȘtergere
  168. Buna Irina,am 15 ani si ti-am citit primul capitol din carte,este superb.Ma intreb cum ai avut taria si curajul de a-ti publica jurnalul sau o parte din viata ta.Ma bucur ptr tine,te consider o persoana foarte puternica si stapana pe ea ptr a-si publica gandurile si sentimentele fara a-i fi teama de ce vor zice persoanele despre care vorbeste sau despre care isi arata adevaratele sentimente pe care le avea la momentul acela.Nu te-ai gandt vreodata daca ei vor citi ce ai scris ce vor zice?
    Si eu scriu pentru a ma descarca,ma simt mult mai in siguranta sa vorbesc cu niste coli albe ce ma vor "asculta" fara sa obiecteze decat sa vorbesc cu cu o persoana,dar de o perioada buna de timp nu am ma pus maca pe pix ,si acum dupa ce ti-am citit o parte din ganduri m-am eliberat si simt dorinta de a scrie,de a-mi pune gandurile pe foaie.Te admir foarte mult ptr taria ta,chiar daca sunt un copil iti zic sa nu bagi in seama lumea care tot te critica,cei care critica de obicei simt invidie,gelozie,pentru ca ei nu pot face ceea ce faci tu.Sper sa continui sa faci ceea ce faci ptr ca te descurci foarte bine,pana si eu un copil de 15 ani iti apreciex munca si devotamentul.Cu mult respect pentru tine si munca ta iti urezz succes in continuare si tot ce iti doresti:* .
    Claudia M

    RăspundețiȘtergere
  169. Emotionanta povestea...mi-a placut foarte mult,astept si continuarea...oare pe cand??o astept cu nerabdare...bafta in continuare!!!!

    RăspundețiȘtergere
  170. De-a dreptul minunat! M-a impresionat pana la lacrimi!!! Mor de nerabdare sa citesc continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  171. Minunata poveste,astept cu nerabdare continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  172. :(...cand apare cartea? pe 4 sept plec .nu o sa mai fiu in tara...cum o sa mai citesc eu continuatea?
    Am stat toata vara in tara,am verificat in fiecare zi ,ca sa aflu vesti despre aparitia cartii...A venit timpul sa plec si o sa plec fara carte:(.Sper sa reusesc sa fac rost cumva de ea,atunci cand o vei publica.

    RăspundețiȘtergere
  173. Silviu CODESCU29 august, 2012 18:15

    "De ceva timp tot citesc..
    Scrieri..dintr-un mare suflet..
    Ce ma ''imping'' sa traiesc..
    Doruri..puse ca antet.
    Esti o fata speciala..
    Lipsita de orice-i banal..
    Ce-ai primit..in a ta poala..
    Un destin..tot special''

    Felicitari..si toate cele bune din lume..de ti-as ura..ar fi prea putin...!..Nu sunt atatea cuvinte si nu am spatiu ''pe net''..ca sa spun cate as avea de spus...

    RăspundețiȘtergere
  174. DIN INSUFICIENŢĂ DE TIMP, LA MOMENTUL ACESTA, NU AM REUŞIT SĂ-L CITESC TOT, DAR ÎNCEPUTUL E CAPTIVANT. CRED CĂ+MI PLACE.

    RăspundețiȘtergere
  175. Nu am citit nici o carte online pana acum...dar de acest capitol din"Fluturi" nu m-am putut dezlipi si MAI VREAUUUU...Imi place foarte,foarte mult cum scrii,emotia pe care o transmiti;as vrea sa am si eu acest dar...

    RăspundețiȘtergere
  176. Buna Irina,imi place foarte mult ceea ce ai scris.Astept cartea.Succes in continuare si mult respect.

    RăspundețiȘtergere
  177. Superb,astept cu nerabdare cartea,am citit tot acest paragraf cu oghii impaienjeniti odor acest stil sl tau de a scrie si il aseman lui Radu Tudoran.Iti urez multttttttttttttt succea si sa ne inciti in continuare cu scrierile tale.Cu mult respect.

    RăspundețiȘtergere
  178. Eu am citit si fragmentele pe care le aveai publicate in alt format(Fluturi 1 ,2,3,4,5,6)si m-au impresionat, dar as vrea sa stiu cand va aparea cartea sau daca a aparut deja.Multumesc anticipat :)!

    RăspundețiȘtergere
  179. Elena-Izabela Vasile08 septembrie, 2012 00:01

    Cu gandul la cineva drag si la povestea ta am scris asta!Sper sa-ti placa:)

    Ah,ce sa fac?!...
    Fluturi in vis,
    Fluturi in gand,
    Fluturi in cap...
    Si in stomac.
    Ii simt prin mine...
    Parca-s vii!
    Si nu mai vreau...
    Decat sa sti,
    Ca fluturii m-ademenesc
    Si doar la tine ma gandesc!
    Oare...ma indragostesc?

    RăspundețiȘtergere
  180. Nu pot sa cred...:(((nu vreau sa cred...ce trebuie sa fac sa citesc continuarea????? Irina esti fantastica , iti exprimi trairile intr un mod in care multi scriitori nu o pot face...in asa fel in cat tot ce scrii ajunge direct la sufletele noastre si traim odata cu tine...sunt siguraca doamna care spunea de anumite nivele nu a citit prea mult la viata ei...nu te mai obosi nici macar sa le raspunzi... Iti umbresc carma, foloseste toata energia pentru continuare ..daca nu ai facut o deja ,am sa caut , nu am putut sa ma desprind de lectura:)). Iti doresc o viata frumoasa ca rochia ta cu fluturasi..:*

    RăspundețiȘtergere
  181. Irina, cand apare cartea? Eu si prietena mea urmarim de mult blogul tau si am citit povestea inca de atunci cand postai de doua ori pe saptamana cate un fragment. Vrem sa o citim in intregime ! Este o poveste de iubire emotionanta si foarte frumoasa, scrisa lejer, pentru toata lumea! Asteptam raspuns ! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  182. pentru clipele frumoase pe care mi le daruiesti, pentru zambetul senin sau nostalgic nascut la citirea celor primite de la tine, ...pentru acel cald ,,Buna dimineata,, sau ,,Buna seara,, spus in fiecare zi...pentru tot acel frumos daruit, iti multumesc!!! O saptamana frumoasa...si abia astept sa apara cartea,cu mult drag din drag Dany

    RăspundețiȘtergere
  183. Superb putin spus!
    Felicitari din toata inima !!!

    RăspundețiȘtergere
  184. off irina, asteptam cu nerabdare cartea! vreo veste??

    RăspundețiȘtergere
  185. Felicitari Irina!Superb,pur si simplu superb.Citesc si parca simt toate emotiile tale!Felicitari si debea astept cartea.

    RăspundețiȘtergere
  186. Fireworks on the sky unde sunt publicate si celelalte capitole?Aici?Ca si eu astept cu nerbdare celelalte capitole dar nu le-am gasit.Multumesc anticipat

    RăspundețiȘtergere
  187. irina,lasa lumea sa vorbeasca,asta-i rostul ei....tu nu te compari cu nimeni,esti unica.....cine nu are "curajul"tau este invidios(-a)pe tine si viata ta....fiecare persoana are trairile lui si are ce invata din ele....asta daca este inteligent,daca nu traieste cu invidia si ura pt.alte persoane(saracii....)

    RăspundețiȘtergere
  188. apropo...prietenul tau imaginar,nu este Bogdan?(daca crezi ca dezvalui un secret,nu publica comentariul)....esti UNICA,imi place enorm.....stilul tau....ai grija de tine,meriti tot ce este mai bun de la viata....

    RăspundețiȘtergere
  189. ...de mult nu am citit...dar FLUTURI este ceva ce e imposibil doar sa treci cu privirea, e ceva ce odată început nu-ți găsește pace pînă nu afli finalul...
    respect pentru ceea ce faci și mult succes...
    aștept cartea!

    RăspundețiȘtergere
  190. Buna IRINA
    Toata lumea asteapta cu nerabdare cartea , inclusiv eu.As fi tare nefericita daca as rata ocazia sa intru in posesia ei.Am citit ceva carti la viata mea, dar in a ta ne regasim multe persoane.Cand va apare sa dai un mesaj mareeeeeeeeeeeeeeeeeee pe facebook sau pe blog.
    Te imbratisez ci drag.ADINA DOBRE
    .

    RăspundețiȘtergere
  191. Irina! Cand vei publica intreaga poveste? Si cum si unde o pot cumpara (cartea)? Adica va fi si in Bucuresti pe la chioscurile de ziare sau unde??
    Astept raspuns!
    Super povestea!
    O poveste de viata care vom avea cu totii de invatat din ea! <3
    Felicitari!

    Daca vrei sa mai vorbim iti pot da adresa mea de mail si putem discuta acolo mai multe!
    (Ne cunoastem...adica am mai vorbit pe messenger de cateva ori dar in ultimul timp nu ai mai intrat pe mess... si aveam ceva sa facem... dar nu mai conteaza acum! Oricum iti multumesc ca ai incercat sa ma ajuti!

    Mult succesc in continuare cu cartea "Fluturii"!!!



    Stefania.

    RăspundețiȘtergere
  192. Draga Irina, ca de obicei iti citesc cu foarte mare placere randurile scrise de tine..si bineinteles mi-as dori sa am posibilitatea de ati citi si cartea. eu sunt de foarte multi ani stabilita in Germania si vin foarte rar in tara. te rog multe de tot sa ma ti la curent cu apritia ei..iti doresc mai departe linistea sufleteasca de care ai nevoie sa ne poti incanta mai departe cu randurile tale !! cu mult drag Ramona-Diana

    RăspundețiȘtergere
  193. Am citit pe nerasuflate. Multumim ca ne permiti sa traim povestea ta...sa ne aducem aminte de tinerete, de frumoasele clipe cand am avut fluturi in stomac si ne-au tremurat picioarele de iubire... Esti speciala.

    RăspundețiȘtergere