Așa e. Tu ești mai bun decât mine.



Crezi că mă cunoști, așa-i? Crezi că ai avut destul timp să-ți poți forma o părere obiectivă despre mine. În câteva clipe. Crezi că o banală postare pe facebook sau o opinie pe care mi-am exprimat-o sunt de ajuns să știi ce fel de om sunt, ce valori am, cine pot fi sau ce-aș putea deveni. 
Vezi tu, între ceea ce-ți imaginezi despre mine și realitate este o mare diferență. Și n-ar trebui să ai doctorate ca să pricepi asta, e simplu. Și mai ales de bun simț.
Nu mă cunoști suficient de bine încât să mă iubești, e normal și înțelege oricine asta, dar nici destul de bine încât să nu-ți placă de mine. Și asta iar mi se pare simplu și de bun simț, adică să nu judeci la prima vedere. Pentru că tu știi despre mine doar atât cât am vrut eu să-ți arăt și doar atât cât ai tu capacitatea să percepi cu simțurile și cu mintea ta.
Dar eu sunt mai mult de atât. Sunt mai mult decât îți imaginezi tu. Sunt mai mult decât un chip, un trup, un gând, o afirmație, o glumă, o ieșire nervoasă, o lacrimă, o cădere morală, o critică, o renunțare... Ori un zâmbet. Vesel sau trist, apropiat sau îndepărtat.
Ai nevoie să crezi că tu ești mai bun decât mine? Că tu ai face lucrurile mai bine, că tu ești mai puternic, mai principial, cu adevărat moral, că tu nu greșești? Foarte bine, ești liber să crezi asta. Poți crede că ești perfect, că ai mereu dreptate, că ai cea mai curată și mai dreaptă judecată, că deții adevărul absolut, că ai dreptul să pui etichete dar... nu ai dreptul să-ți exprimi părerea despre mine de parcă m-ai cunoaște. Pentru că nu mă cunoști. Și nici nu mă vei putea cunoaște vreodată, fiindcă nu ai capacitatea, răbdarea, înțelepciunea și profunzimea necesare pentru a înțelege că nu poți cunoaște un om până când nu te afli în locul lui: până când nu trăiești viața lui, până când nu suferi în locul lui, până când nu simți tot ceea ce a simțit el, până când nu ești nevoit să faci alegerile pe care le-a făcut el, până când nu ești forțat de împrejurări să acționezi în felul în care a acționat el. Reține, până când nu ești în pielea lui n-ai cum să-i înțelegi atitudinea și personalitatea. Implicit, n-ai cum să-l cunoști. La modul complex vorbind.
Diferența dintre mine și tine este că eu m-aș bucura să fii mai bun decât mine, astfel aș putea să învăț de la tine. Dar mi-ai dovedit că nu ești. Și atunci, ce aș putea învăța de la un om superficial care se grăbește să acuze, să descurajeze, să dea verdicte și să anuleze alți oameni doar pentru că au opinii și principii de viață diferite de ale sale? Sau pentru că aceștia fac alegeri cărora tu, judecătorule, nu le cunoști motivația? Ce aș putea învăța de la tine, un om care vede la alții doar ceea ce nu-i place? Omițând, desigur, ca în același timp să-și vadă propriile lipsuri, propriile defecte.
Spre deosebire de tine, eu nu mă cred mai bună decât alții. Și vreau să fiu și să rămân mereu conștientă de asta, altfel nu voi învăța niciodată nimic de la cei mai buni decât mine. 

Eu nu pierd nimic dacă tu ai o părere greșită despre mine. Însă tu pierzi enorm dacă ai o părere prea bună despre tine.


Azi am văzut zeci de mașini și niciun om.



Astăzi, femeia din poză traversa un sens giratoriu extrem de aglomerat din Brașov. Părea a avea tendință sinucigașă, mergea dezorientată, în șosete doar și udă leoarcă... 
Mașinile încetineau, șoferii priveau mirați, o ocoleau și mergeau mai departe. 
Am oprit în mijlocul sensului giratoriu, altfel putea exista riscul să fie lovită de vreun șofer grăbit. Bineînțeles că am fost claxonată... 
Participanților la trafic li s-a părut suspect că eu am oprit în intersecție, că prietena mea a sărit din mașină pe o asemenea ploaie și că a alergat spre femeia care umbla haotic, dar nu li s-a părut ciudat că o femeie umblă dezorientată printre mașini...
Nu știam dacă femeia nu cumva are Alzheimer sau poate probleme psihice... Sau poate a suferit vreun șoc sau are vreo tristețe care să îi fi întunecat judecata, dar era EVIDENT că avea nevoie de ajutor. Era un om singur, în ploaie, fără încălțăminte, umblând haotic. Se afla în pericol și îi putea pune în pericol și pe șoferii care treceau pe acolo.
A fost o întreagă aventură să o protejăm. Nu voia să se oprească, nu o puteam atinge, refuza ajutorul... 
Am chemat poliția, ambulanța... Până la urmă femeia a ajuns acasă în siguranță. 
Însă eu m-am întors acasă cu un sentiment apăsător de tristețe. Pentru că azi, am văzut zeci sau poate sute de mașini și niciun OM. 



Slujind de departe cu drag și cu dor de casă



De mult timp am vrut să vă povestesc despre un om minunat pe care l-am cunoscut pe facebook și cu care am legat o prietenie frumoasă. Este vorba despre Părintele Reuț Vasile Florin, preot paroh la Biserica Ortodoxă Română "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din localitatea Straubing, Germania. 

Părintele Reuț slujește la Biserica Iezuiţilor - "Jesuitenkirche" din Straubing și, pentru a merge la slujbe, la enoriașii bolnavi și la evenimentele la care este solicitat, face naveta câte 50 de km. Are o comunitate de oameni minunați despre care mi-a povestit cu mândrie și cu drag, așa cum vorbește un părinte bun despre copiii lui. 
Părintele Reuț a reușit să-și apropie enoriașii și să-i mobilizeze să facă împreună numeroase acte caritabile. “Comunitatea pe care o păstoresc este mică, dar sunt câţiva oameni de mare valoare printre ei...” – mi-a spus Părintele Reuț. 
Da, românii din diaspora nu au uitat de cei de acasă și nu-și ajută doar familiile, ci ajută și copiii și bătrânii uitați de lume, așa cum puteți vedea și pe blogul Părintelui Reuț: Credința Ortodoxă Română

De ziua copiilor, Părintele Reuț m-a rugat să facem fericiți câțiva copii și mi-a trimis bani cu care am cumpărat multe bunătăți care au ajuns la 23 de copii din familii foarte sărace din Brașov. 

 

Aceste activităţi filantropice le fac pur şi simplu din dorinţa de a face bine. Răsplata trebuie să vină de la Dumnezeu, nu de la oameni. Deviza mea este "Dăruind vei dobândi" şi "Lăsaţi lumina Speranţei să meargă mai departe". Ajut pe cine pot, atât cât pot.” – mi-a mărturisit Părintele Reuț. Și face asta discret. 
Desigur, nu reușește mereu să ajute atât cât și-ar dori. În plină pandemie, Părintele Reuț m-a rugat să-l ajut să ofere o ambulanță spitalului din Suceava. Era nevoie de cineva care să meargă după ambulanță și să o aducă din Germania, însă restricțiile dintre granițe au împiedicat acest proiect. Îmi amintesc cât de fericită am fost să aflu că într-o perioadă de criză există români în diaspora care se gândesc la cei de acasă și care se zbat să îi ajute. 

Originar din Suceava (din satul Sfântu Ilie, comuna Şcheia), părintele Reuț nu și-a uitat rădăcinile și a luat cu el tradițiile, căldura și bunătatea specifică sucevenilor. 
Una dintre marile sale pasiuni este muzica, el cântă la trompeta, la saxofon, la tilincă, la fluier, la nai, la clarinet, la tobe, la orgă, dar și vocal. 
Familist convins, este căsătorit și are trei copii. Visul lui este să găsească o cale de a se muta în Straubing pentru a putea fi mai aproape de biserică și de enoriașii săi. 
Inima părintelui Reuț slujește iubirea și, de departe, slujește cu drag și cu dor și pentru cei de acasă.

Pe părintele Reuț îl puteți găsi pe 
Facebook:  Vasile Florin Reuț
Instagram:  Vasile Florin Reuț



Ce faci? Bine. Și? Și atât.



Cunoașteți senzația aceea de prea mult, când te saturi de grija și de preocuparea unora față de tine? Când te saturi de sfaturile celor care cred că ei fac totul perfect și care te tratează de parcă ai fi un rateu de om doar pentru că nu te-ai căsătorit, pentru că n-ai copii, pentru că, în loc să-ți fi luat o casă mai mare, tu ți-ai luat mașina care ți-a plăcut? Pentru că te-ai îngrășat, pentru că nu ții post sau cine știe ce-i mai preocupă...? 
Te saturi să fii luat la rost de cei care își uită lungul nasului și care trăiesc cu impresia că au dreptul să se bage cu bocancii în viața ta și să te judece pentru felul în care trăiești. Te saturi de cei care te fac să crezi că nimic din ceea ce faci nu merită și că niciodată nu te afli pe drumul cel bun. 
Oamenii care se poartă așa numai prieteni nu pot fi. Fiindcă prietenii nu-ți invadează intimitatea, nu-ți pun sare pe răni și au compasiune față de problemele tale, față de neajunsurile, eșecurile și neputințele tale. 
Prietenii nu sunt incomozi și nu-ți amintesc mereu că ești neîmplinit și că ar trebui să fii nefericit cu viața pe care o trăiești. 
Prietenii îți respectă alegerile chiar dacă nu sunt de acord cu ele și nu te obligă să-ți justifici deciziile care nici măcar nu-i privesc.  
Dar vine o zi în care ajungi să discuți cu anumiți oameni doar banalități, să nu le mai spui ce planuri ai, ce visuri, ce dureri, ce eșecuri, ce vrei să-ți cumperi, pe cine iubești sau cine te-a dezamăgit. 
Înveți să-ți ascunzi durerile și neîmplinirile și să-ți ții fericirea doar pentru tine, să nu te tulbure alții cu părerile lor, cu fricile lor, cu prejudecățile lor... 
Unii oameni se pricep de minune să ți se smulgă din suflet, apoi te condamnă că îi eviți și că te-ai înstrăinat. 



Trend vs sănătate



Dragile mele,

nu aș fi scris acest articol dacă nu aș fi fost alarmată de un grup de pe facebook unde, câteva mii de persoane, se plâng de problemele grave pe care le au cu tenul după ce au folosit diferite produse cosmetice promovate de diverși influenceri și de persoane publice. Acnee vulgară, erupții cutanate, dermatite și cicatrici care vor rămâne vizibile mult timp. Toate acestea însoțite de traume psihice.
Cu toate că mi s-a cerut de multe ori să povestesc despre produsele cosmetice pe care le folosesc și despre rutina mea zilnică de îngrijire a tenului, consider că nu am competențe care să-mi permită să ofer sfaturi de genul acesta. Sunt oameni specializați care să scrie despre aceste lucruri, dermatologi și experți în produse de îngrijire. Eu pot povesti despre produsele pe care le folosesc și care îmi plac, pot povesti despre obiceiurile mele, însă sunt un om foarte responsabil atunci când vine vorba despre a recomanda produse care ar putea influența sănătatea oamenilor. Fiindcă produsele cosmetice influențează în mod direct sănătatea pielii și a organismului, iar eșecurile pot avea consecințe grave asupra stării psihice. Împreună cu produsele cosmetice aplicate pe piele se pot introduce în corp (transdermal) diferite substanțe care pot fi nocive organismului. Vă rog să nu omiteți și acest detaliu atunci când alegeți produse pe care le aplicați pe piele.
Pielea este un organ, la fel ca toate celelalte organe ale corpului nostru și trebuie tratată ca atare. Așa cum nu luăm la recomandarea oricui medicamente pentru ficat, pentru stomac și pentru alte organe, nu ar trebui să folosim nici tratamente cosmetice doar pentru că ni le recomandă cineva care se arată mulțumit de ele. Un produs care funcționează foarte bine pe pielea cuiva, poate fi un dezastru pe pielea altcuiva, de aceea vă recomand să nu vă mai cumpărați tot ce se promovează și ce este "în trend". 
Produsele cosmetice nu se aleg doar pentru că le folosește nu știu care persoană publică... și ar trebui să țineți cont și de faptul că poate acea persoană nici măcar nu folosește produsele pe care le promovează, ci doar are un contract de publicitate cu firma care le produce sau cu magazinul care le comercializează. Există vedete internaționale care fac reclame la creme foarte uzuale, extrem de ieftine, chiar credeți că ele folosesc asemenea creme? Eu nu cred... așa cum nu am crezut nici că o vedetă internațională, pe care eu o apreciez foarte mult, consumă margarina căreia i-a făcut reclamă și pe care spunea (în reclamă) că i-o dă copilului ei. Este publicitate și nu este de condamnat. Nu putem da vina pe influenceri că promovează anumite produse, însă și ei ar trebui să fie mai responsabili atunci când fac recomandări și când dau verdicte. 
Văd toată ziua că influencerul cutare a zis, a dres și a făcut... Dragile mele, dacă nu toți  influencerii sunt responsabili, dacă unii nu au înțeles noțiunea de influencer și nu sunt motivați de dorința de a influența lumea în bine, trebuie să fiți voi responsabile și să nu vă luați imediat după unul și după altul. 
Oricine poate promova produse, însă noi trebuie să alegem cu grijă, să ne informăm înainte de a cumpăra un produs. Citiți etichetele produselor de îngrijire personală la fel cum le citiți  și pe cele de pe produsele alimentare și studiați ingredientele din care sunt compuse. 
Atenție la promisiunile unor producători care folosesc în promovare argumente convingătoare de genul "produs organic",  "vegan", "bio", "natural", etc. Nu tot ce zboară se mănâncă. Folosiți creme testate, cereți opinii avizate, informați-vă.
Pe internet există doctori dermatologi care explică foarte amănunțit beneficiile sau efectele secundare ale substanțelor care se folosesc la prepararea produselor de îngrijire personală. Pentru a putea alege corect este nevoie să își cunoască fiecare tipul de ten și necesitățile lui, problemele și sensibilitățile pe care le are și să aleagă produse ținând cont de acești factori. Nu trebuie să fii savant, trebuie doar să fii informat corect. Iar dacă tenul este unul cu probleme, cea mai mare greșeală este să încercați să-l tratați acasă, fără a consulta un medic specialist! 
Așadar, nu vă mai grăbiți să cumpărați și să folosiți de îndată produse pe care le promovează oricine, mai ales persoane care nu sunt credibile și care nu au competențe care să le permită să facă recomandări medicale. "Pe mine m-a ajutat" sau "Mie îmi place acest produs" nu sunt argumente convingătoare pentru a folosi un produs. 
Omiteți că multe dintre vedetele care par perfecte în poze nu au tenul perfect, ci pozele sunt prelucrate, deci ce rezultate vizibile puteți observa în urma produselor pe care susțin în reclame că le folosesc? 
Regret că unii influenceri promovează fără discernământ anumite produse și nu se gândesc la consecințe. Înțeleg că promovarea de produse este sursa lor de venit sau că își doresc să-și ajute prietenii care au diferite afaceri, dar scopul nu scuză mijloacele atunci când este în joc sănătatea și liniștea cuiva. Și ei pot alege ce anume să promoveze și ce nu. 
În urma acestui articol nu aș vrea să rămâneți cu ideea că nu trebuie să mai aveți încredere în influenceri și în persoanele publice care proovează produse, din contră, există influenceri și persoane publice de încredere, oameni foarte responsabili, care promovează lucruri bune și care sunt foarte serioși și responsabili.  
Nu voi da eu definiția influencerului, poate am o părere diferită de majoritatea oamenilor. În opinia mea influencerii nu au ambiții limitate la "trend" și vizualizări... Iar influencerul adevărat este cel care trendul, care dictează tendințele, nu cel care imită și care se aliniază la tot ceea ce fac alții. 
A fi influencer este o șansă minunată care ar trebui folosită doar spre a face bine oamenilor, spre a aduce un plus de frumusețe în lume, spre a motiva și a mobiliza lumea să evolueze. 
Îi rog pe influenceri să nu ia aceste aceste păreri ca pe niște critici, ci mai degrabă ca pe niște îndemnuri spre a avea ambiții mai mari. Mie îmi sunt dragi influencerii, îi apreciez pe cei care au succes, îi ador pe cei care reușesc să facă lucruri frumoase, m-am certat cu cei care i-au desconsiderat și care i-au criticat aiurea (mă refer la fandosite care nu au obținut nimic prin forțe personale și care îi critică pe cei care reușesc să aibă succes prin munca și eforturile proprii) și aș vrea să cred că unii se vor ambiționa și vor oferi calitate, că vor fi mult mai selectivi și mai puțin superficiali. 
Așadar, când cineva promovează un produs, ar fi bine să vă interesați cine îl produce, ce ingrediente conține și să citiți recenzii de la consumatori. Iar înainte de a aplica un produs pe ten, ar fi bine ca 2-3 zile să-l testați pe o zonă a brațului pentru a vedea dacă există sensibilitate sau reacții nedorite.
Pentru că mi-ați cerut părerea, vă pot pune doar că secretul unui ten sănătos și frumos nu constă în folosirea produselor în trend sau foarte scumpe, ci in produsele potrivite fiecăruia, într-o dietă sănătoasă bazată pe consum de antioxidanți (legume și fructe) și renunțarea la ceea ce este nociv oganismului. Nu puteți avea pretenția să rezolve o cremă daunele pe care vi le provoacă fumatul, băuturile și alimentele pline de chimicale, lipsa de odihnă, stresul, poluarea, lipsa de igienă riguroasă (nedemachierea), eventuale afecțiuni și expunerea la soare fără factor de protecție solară. 
Pielea reflectă și starea sănătății interioare, de aceea este important să facem frecvent analize medicale, să ne verificăm carențele, intoleranțele alimentare, alergiile...
Eu pot povesti despre rutina mea zilnică de îngrijire, însă rutina zilnică de îngrijire a tenului trebuie adaptată fiecărei persoane în parte. Oamenii sunt diferiți și au nevoi diferite. 
Vă pot recomanda doar să vă curățați zilnic tenul, spălați-l bine cu produse blânde și de calitate, nu folosiți prosoape (ci șervețele cosmetice), folosiți antioxidanți și pe piele (cum ar fi vitamina C, dar numai după ce vă asigurați că nu vă produce daune), folosiți creme hidratante (tenul lipsit de umiditate se usucă la fel ca florile care nu primesc apă), folosiți neapărat factor de protecție solară pe tot parcursul anului și chiar și în casă, fiindcă razele ultraviolete pătrund și în casă. 
Când alegeți un produs cu factor de protecție solară asigurați-vă că oferă protecție și împotriva razelor UVA, nu doar UVB. Repet, citiți etichetele, dar pentru a le putea interpreta corect trebuie să cunoașteți ingredientele.
Vă recomand să vă abonați la postările unui medic dermatolog, vă asigur că veți învăța ceea ce este necesar pentru a putea alege produse bune pentru voi și pentru a vă forma o rutină de îngrijire sănătoasă. 
Și sper să încetați să mai folosiți produse care nu vă sunt necesare. Nu vă mai grăbiți la 20  de ani să vă tratați tenul cu produse care ar trebui folosite după vârsta de 40...
Desigur, acestea sunt doar niște păreri personale, nu sunt specialistă în dermatologie și cosmetică, am împărtășit niște opinii pe care vă recomand să le studiați. 
Și eu promovez produse, însă nu la cererea oricui care îmi propune un parteneriat, ci strict produse descoperite și testate de mine. Când descopăr câte un produs bun povestesc despre el, sunt entuziasmată și îmi doresc să afle și alții și să se bucure de beneficiile pe care îl oferă produsul respectiv, dar insist mereu ca fiecare să țină cont de nevoile și de problemele pe care le are și să studieze produsul respectiv și, dacă este necesar, să ceară sfatul unui specialist înainte de a-l folosi. 
Fiți bune și blânde cu tenul vostru, cu organismul vostru, cu sufletul vostru. 

Vă doresc să fiți sănătoase, frumoase și fericite! 



Tu nu pe mine mă urăști, ci pe tine



Tu, cel care mă urăști, fă pace cu tine. Recunoaște-ți și rezolvă-ți problemele. Acceptă-ți defectele și încearcă să le repari. Acceptă-ți slăbiciunile și schimbă ceea ce nu-ți place la tine. Sau poți trăi în continuare nefericit, urând pe orice este diferit de tine, pe oricine are mai mult și pare a fi mai fericit. 
Urându-mă pe mine să știi că tu nu vei fi mai fericit. Încercând să-mi tulburi mie sufletul, nu-ți vei găsi tu liniștea. Încercând să mă faci pe mine să par mai neînsemnată decât tine, nu vei convinge pe nimeni că ești mai important, mai bun și mai valoros. Din contră. 
Cei cu adevărat buni nu simt nevoia să strige în gura mare că sunt buni. Cei siguri pe calitățile și pe valoarea lor nu se simt amenințați de succesul altora și nu se compară cu alții strigând în gura mare ca vânzătorii care-și laudă marfa în piețe.

Tu nu pe mine mă urăști, ci pe tine. Tu pe tine nu te placi, tu pe tine nu reușești să te accepți, tu pe tine nu ești capabil să te iubești.

Eu pot trăi foarte bine și dacă tu mă urăști, dar pe tine ura te consumă, te irosește și te face urât. Cât timp îmi acorzi timp și emoții, mă plasezi pe un loc prioritar în viața ta. Și nu merit acest sacrificiu, crede-mă. Pentru că eu nu-ți dau nimic. Nu-ți dau importanță, nu-ți dau timp, nu-ți dau emoții. Tu pentru mine nu însemni nimic, deci nici părerile și nici sentimentele tale nu contează pentru mine.

Pe mine nu mă tulbură ura altora. Eu nu îi voi da nimănui privilegiul de a avea control asupra stării mele sufletești. Nu las pe nimeni să mă întristeze sau să mă intoxice cu răutățile sale. Eu aleg cum să mă simt și nimeni nu mă poate face să mă simt mizerabil. Știu că unii fac eforturi să mă deranjeze și regret să le stric bucuria, dar chiar nu au nicio șansă să mă neliniștească. Eu am atâta bine încât le trimit gânduri bune chiar și celor care îmi doresc răul.  

Ție, celui care mă urăști, îți doresc să-ți găsești pacea și echilibrul. Să te împaci cu tine, să devii liber de obsesiile și psihozele care îți consumă viața inutil. Să nu te trezești prea târziu cu amintiri care să-ți încarce conștiința, cu sufletul pustiu și într-o singurătate cumplită.
Îți doresc să-ți fie atât de bine încât să nu-ți mai pese de mine și de alții pe care îi urăști gratuit. Îți doresc să devii la fel de bun și de fericit ca cei pe care îi invidiezi pentru pacea și seninul din ei. Îți doresc să descoperi bucuria și binecuvântarea de a fi bun și de a iubi oamenii.



E treaba ta!



Acest status a fost postat de cineva pe un grup public din Brașov. Se pare că persoana este deranjată doar de gălăgia pe care o face bărbatul care își bate iubita, nu și de faptul că o ființă este agresată. După ce i-am recomandat să sune la poliție și i-am reproșat că mi se pare inadmisibilă indiferența ei față de nedreptatea care i se face acelei fete agresate, persoana și-a șters postarea. 
Am evidențiat în textul postat de acea persoană mentalitatea greșită și lipsa de umanitate: “mi-am dat seama că dacă stă să fie bătută îi place”, „nu mă bag”, „nu e treaba mea”... 
Ba, este treaba ta, omule! Este treaba ta să salvezi un om aflat în pericol și în suferință! 
E treaba ta să nu rămâi indiferent în fața abuzurilor și agresiunilor comise împotriva oamenilor, a animalelor, a plantelor, a planetei.
E treaba ta să nu treci ca orbul, să nu taci ca mutul și să nu fii laș când vezi că cineva comite o infracțiune, că aduce prejudicii cuiva sau pune viața și siguranța altora în pericol.
E treaba ta să le faci observație celor care nu se poartă civilizat, care strică lucruri, care deranjează lumea prin comportamentul lor.
E treaba ta să suni la poliție dacă o femeie este agresată. Eu am sunat chiar și când un părinte își bătea copilul. 
Cum să vi se pară normală bătaia? Nicio agresiune nu este normală, NIMENI nu are dreptul să lovească o altă ființă. Cum să crezi că există ființă căreia îi place să fie bătută? Cum să nu te gândești că acea fată poate nu are unde să plece, că poate se teme să plece, că poate este naivă și crede că e normal ca monstrul să-și iasă din fire și să-l ierte de îndată ce el se poartă frumos?! Cum să nu iei în calcul și posibilitatea ca monstrul să-și piardă controlul, iar agresiunea să-i fie fatală fetei?  
Doar un om lipsit de empatie și de umanitate crede că nu e treaba lui și că nu ar trebui să se amestece atunci când cuiva i se întâmplă ceva rău și când cineva face ceva rău.
Celor care cred că nu e treaba lor și că nu ar trebui să se bage le-aș sugera să-și imagineze că sunt bătuți, tâlhăriți, că li se face o nedreptate. V-ar plăcea ca oamenii din jur să treacă nepăsători și să considere că nu e treaba lor și că nu ar trebui să vă apere? 
De aceea am ajuns unde suntem, pentru că mulți au crezut și cred că nu e treaba lor și că nu are rost să se bage. S-au gândit doar la confortul lor imediat și i-a durut în cot de confortul altora, de viitorul lumii, chiar și de viitorul copiilor lor. 
Nu pot înțelege nepăsarea și lașitatea, nu pot înțelege lenea și comoditatea de a mișca un deget ca să ajuți pe cineva. Nu pot înțelege lipsa de empatie! 
Ceea ce li se întâmplă altora este și treaba ta! 
E treaba ta să te împotrivești dacă un mitocan bruschează o femeie și dacă un părinte își smucește și își agresează copilul (chiar și verbal). 
E treaba ta dacă un mitocan ocupă un scaun în autobuz și un bătrân sau o femeie gravidă stă în picioare. 
E treaba ta dacă cineva se poartă urât cu vreun angajat, cu o vânzătoare, cu un chelner. 
E treaba ta să aduni și gunoiul lăsat de alții dacă mergi în pădure la grătar, e treaba ta să te iei de cei care aruncă gunoaie în alte părți decât în coșurile de gunoi, e treaba ta să te iei de țoapele care rup flori de pe spațiile publice și care le calcă în picioare ca să se pozeze taman în mijlocul florilor. 
E treaba ta să te iei de cei care parchează pe locurile destinate persoanelor cu handicap și e treaba ta să sesizezi poliția locală. 
E treaba ta să te iei de cei care pipăie în magazine pâinea neambalată și care strâng fructele și legumele pentru a le verifica fermitatea, e treaba ta să sesizezi dacă observi că în magazine alimentele sunt manipulate fără a respecta normele de igienă. 
E treaba ta să-ți pese și de binele și de siguranța altora, nu doar de binele tău și de siguranța ta. 
Poți face mai mult decât să te miri și să taci. Poți să schimbi lumea asta. Pentru că lumea asta este și treaba ta! 


El nu este al meu



A avut Prețiosul (iubitul meu) o admiratoare. Bine, a avut și are mai multe fane, dar una dintre ele s-a detașat din mulțime și a ieșit mai mult în evidență prin insistență și mai ales prin înfocarea cu care era mai mereu pe urmele lui. La un moment dat mi-a povestit despre ea, după ce tipa i-a tot scris - iar el, educat, ca un cavaler i-a răspuns cu amabilitate și respect la complimente și la diversele păreri pe care le enunța așa, din senin, doar ca nu cumva să fie uitată… Toate acestea până când mesajele ei, deși sporadice, deveniseră ușor pline de curiozități și pretenții cam nelalocul lor și-atunci, el, ca să-i potolească avântul, s-a simțit cumva dator să-i spună că are o iubită și nu prea e singur pe lume, în calea lupilor. Sau a lupoaicelor, ca să duc gluma până la capăt.
Și-atunci, cum femeile trebuie să știe tot, dar tooot, admiratoarea l-a luat serios la întrebări, crezând probabil că nu are nicio iubită, ci doar caută o scuză ca să scape de insistențele ei (ceea ce ar fi trebuit să o descurajeze, nu să o facă să insiste mai mult). Ca să fie sincer și convingător, Prețiosul meu i-a spus admiratoarei cum că eu sunt iubita lui.
“Bine, ce să mai zic… Vrei să te și cred?” - a fost răspunsul ei.
Însă, după câteva zile, tipa a trecut la atac direct și mi-a scris de data asta mie un mesaj, întrebându-mă direct dacă e adevărat că eu sunt cu el. Vă dați seama că nu i-am răspuns, pentru că dezaprob tupeul de a da buzna în viața cuiva și de a fi inoportun și obraznic. Nici măcar nu-și începuse mesajul cu un salut, m-a întrebat direct: "El este cu tine?", de parcă eu aș fi fost obligată să-i și răspund. Apoi, mă gândesc eu, frustrată că nu i-am răspuns, a continuat să-l hărțuiască pe iubitul meu cu mesaje pline de reproșuri și păreri urâte despre mine, cea care "nu a avut bun simț să-i răspundă la mesaj". 
Cum nu este prima experiență de genul acesta și, în cazul în care se mai regăsește vreo admiratoare în această situație delicată, iată, m-am hotărât să ofer un răspuns. Unul general, valabil nu doar pentru una, ci pentru toate doamnele sau domnișoarele care-l admiră pe cel mai Prețios dintre prețioși.

Dragă admiratoare a iubitului meu,

uneori el este cu mine. Dar atunci când nu este cu mine, habar nu am cu cine e și nici nu mă interesează. Însă, te asigur că și atunci când este cu mine, cât și atunci când nu este cu mine, el este un om liber. Eu nu dețin și nu posed pe nimeni. El nu este al meu. Iar eu nu sunt o adeptă împătimită a sclaviei. El își aparține și are dreptul să facă alegeri după bunul plac și după cum consideră că îi este mai bine. Iar eu cred că nu este nici obligat și nici dator să îmi dea mai mult decât simte și nu mi-am dorit niciodată să facă sacrificii pentru mine. 
Așa că nu-l controlez, nu-l limitez, nu-i impun să facă altceva decât ceea ce vrea. Nu-l supraveghez, nu-l țin sub teroarea că m-ar putea pierde dacă nu-mi face pe plac sau dacă face cumva vreo greșeală. 
Eu când iubesc pe cineva îi ofer libertatea de a fi așa cum își dorește, cu cine își dorește și unde își dorește. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să-l iubesc.
Nu mă voi împotrivi niciodată dacă el va dori să fie cu altcineva. Nu sunt genul de femeie care cerșește atenția și iubirea cuiva. Nici măcar pe a lui.  
Nu voi încerca să-l conving să rămână cu mine dacă timpul lui lângă mine s-a sfârșit, ba chiar îl încurajez să aleagă mereu ceea ce este mai bun pentru EL, ceea ce-l face pe EL fericit, ceea ce-l îndeamnă inima.
Îmi repugnă total ideea că aș putea fi nefericirea cuiva, că aș putea limita în vreun fel un om, că aș putea să-i iau cuiva șansa de a fi mai fericit decât poate fi lângă mine. Și nu voi vrea niciodată lângă mine pe cineva care nu mă vrea la rândul său și care este nesigur pe ceea ce simte. 
Poate îți este greu să înțelegi, să crezi și să accepți, dar îl iubesc atât de mult încât chiar pot trăi fără el. Important este să fie el fericit, pentru că din fericirea lui am și eu partea mea... Așa este în iubire, în cea adevărată, nu în cea egoistă, posesivă, tiranică. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să iubesc.
Când am decis amândoi să fim împreună, i-am spus că dacă vreodată nu mă va mai iubi și dacă într-o zi nu va mai simți nevoia să vină la mine, să nu o mai facă. Pentru că prefer de o mie de ori singurătatea decât  să am lângă mine un om care-și dorește să fie în altă parte.  
I-am spus că nu exclud posibilitatea ca el să se îndrăgostească de altcineva, conștientă fiind  că eu nu sunt cea mai minunată ființă din câte pot exista, că relația noastră se poate transforma în rutină și că el poate găsi la altă femeie calități pe care eu nu le am. Mi-a spus atunci că sunt nebună și că nu-l iubesc, dar a înțeles că, de fapt, îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine. Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea să-l iubesc.
Sentimentele mele pentru el nu se limitează la nevoile mele, la planurile mele, la confortul meu, la ceea ce vreau și aștept eu. La ego-ul meu. Iubirea pentru celălalt nu este iubirea pentru noi înșine, ci e cu mult mai mult și mai presus de noi.
Nu i-am cerut decât să fie sincer cu mine și să nu-mi ia, mințindu-mă, respectul pe care i-l port și nici dragostea pentru amintirile frumoase pe care le avem împreună. 
Așa că, poate înțelegi, dragă admiratoare a iubitului meu, că eu nu sunt o fire geloasă. Consider gelozia o dovadă de neîncredere în sine, de egoism și de slăbiciune. Iar eu nu-mi otrăvesc viața trăind cu frici paralizante sau cu grija că trebuie să-mi păzesc iubirea. Iubirea nu trebuie păzită. Iubirea nu e prizoniera noastră închisă într-o colivie, ci este o pasăre liberă să plece. Sau să rămână. După bunul ei plac.
Fiindcă așa m-a învățat pe mine Iubirea: dacă iubești un om, nu-l constrângi cu pretenții și cu așteptări, ci îl încurajezi să fie liber și să facă doar ceea ce simte. Pentru că el nu este proprietatea noastră, el își aparține. El nu este un sclav, el este un om liber. El nu este un bun al nostru, doar pentru că-l iubim și asta ne dă drepturi depline asupra sa.
Iar dacă într-o zi va pleca, înseamnă că doar atât a trebuit să fie lângă noi. Unii oameni reprezintă doar un capitol din viața noastră, nu toată povestea. 


10 lucruri faine descoperite anul trecut



La sfârșitul fiecărui an obișnuiesc să scriu despre cele mai bune lucruri pe care le-am descoperit în anul respectiv. Nu am avut timp să scriu despre asta până acum, dar nu am renunțat la idee.
Poate câteva dintre lucrurile descoperite de mine vă pot fi de folos și vă pot ușura și înfrumuseța viața, așa cum mi s-a întâmplat și mie.
Voi încerca să vă ofer și linkuri către site-uri/magazine unde puteți găsi produsele pentru a putea găsi  mai multe informații despre ele.

Iată lista mea:

1. Produsele cosmetice Eisenberg
Au fost o salvare și o revelație. Le-am descoperit după vacanța lungă prin Europa, după ce am umblat câteva săptămâni prin frig și prin vânt și după ce lipsa somnului și alimentația haotică și-au pus amprenta pe tenul meu. Le-am cumpărat din disperare și am văzut efectele benefice după câteva zile.
Le găsiți la Douglas: Produse Eisenberg



2. Dispozitivul sonic de curățare și masaj facial Foreo Luna 3
Știam de mult timp de existența dispozitivelor Foreo, dar nu am fost tentată să le folosesc. Credeam că este suficient că folosesc produse foarte bune pentru îngrijirea tenului și că merg frecvent la un salon de înfrumusețare unde îmi fac tratamente cosmetice. Totuși, acest dispozitiv este foarte util și foarte eficient deoarece curăță tenul în profunzime și sporește efectul cremelor. 
Îl găsiți aici: Foreo Luna 3

3. Bomboanele cu miere de manuka
Știam că mierea de manuka este foarte bună, dar nu am cunoscut și beneficiile bomboanelor cu manuka până când o tuse care m-a chinuit câteva zile m-a determinat să le încerc ca pe o ultimă soluție salvatoare. Așa am descoperit că datorită lor puteam să dorm și nu mai tușeam noaptea ca un măgar. 😀
Consumând aceste bomboane am observat și o îmbunătățire a sănătății gingiilor mele cu care am avut niște probleme. 
Găsiți aici mai multe sortimente: Bomboane cu miere de Manuka


4. Tabletele System Well
Când mi-au fost recomandate într-un magazin Secom, am strâmbat din nas și i-am spus farmacistei că eu știu toate suplimentele care ajută la întărirea imunității. Dar ea mi-a sugerat să le încerc, promițându-mi că voi reveni să mai cumpăr. Le-am testat și le-am trimis câtorva prieteni călugări care erau frecvent răciți. Niciunul dintre noi nu am mai răcit după ce am consumat System Well. Totodată am observat și o îmbunătățire a sănătății sistemului digestiv. 
Vă rog să nu considerați această recomandare ca fiind o medicație și să consultați doctorul pentru orice simptom și afecțiune.
Puteți afla mai multe detalii despre System Well și îl puteți comanda aici: System Well


5. Aspiratorul Rowenta RH9472WO Air Force 560 Flex.
După ce am avut câteva aspiratoare fără fir (la care am renunțat, fie pentru că nu aveau autonomie mare a bateriei, fie pentru că erau prea grele și dificil de folosit, fie pentru că nu eram mulțumită de puterea lor de aspirare), am renunțat la ideea de a mai avea un aspirator fără fir. 
Eu am alergie la praf și la acarieni și trebuie să aspir des. Am un aspirator Miele de care sunt foarte mulțumită, însă durează până îl montez și îi schimb capetele de aspirare în funcție de suprafețele pe care le aspir (fiindcă eu aspir toate suprafețele, canapele, paturi, rafturi, cărți, uși, etc). 
Cineva mi-a recomandat acest aspirator Rowenta și, din dorința de a avea un aspirator pe care să-l iau rapid și să pot aspira cu el zilnic, l-am comandat. 
Dragilor, acest aspirator mi-a ușurat viața! Eu aspir cam 140 mp de pardoseli, covoare pufoase, plus toate suprafețele. Obișnuiesc să-mi aspir patul dimineața, iar acest aspirator este perfect pentru asta fiindcă se poate desface în mai multe bucăți, în funcție de necesități. Este și aspirator de mână și aspirator de pardoseli. Are un capăt de aspirare pentru paturi, unul pentru pardoseli și unul pentru celelalte suprafețe: noptiere, mese, scaune, mobila de pe terasă, colțuri și spații foarte înguste. Nu mai este necesar să șterg și praful după ce aspir. Este ușor de folosit, are autonomie mare și se încarcă foarte repede. 
Îl găsiți pe eMAG și puteți vedea o prezentare a lui aici: Apirator Rowenta



6. Sticlele S'well
Le-am descoperit în vacanța petrecută în Canada. Și, datorită lor, am mereu apă rece ca gheața în mașină și în geantă, chiar dacă las mașina toată ziua în soare. Sunt foarte practice și mulțumită lor am renunțat la sticlele de plastic. 
Eu mi-am cumpărat și variantele mici în care pot păstra și băuturi calde, este foarte comod să-mi iau cafeaua când plec de acasă. 
Deoarece aceste recipiente au avut mare succes pe piață, mulți au încercat să le reproducă, însă nu cu succes. Am testat și alte variante, însă doar cele originale sunt cu adevărat eficiente. 
Se găsesc în magazinele din străinătate și pe Amazon.


7. Serumul de păr Kava-Kava.
Este produsl meu de păr preferat, nu știu dacă am avut vreodată un produs pentru păr mai util și care să-mi placă mai mult. Acest serum îmi ajută părul să arate sănătos și strălucitor, îl hidratează și îl protejează de razele nocive ale soarelui. Se aplică o cantitate mică pe părul spălat și zvântat cu prosopul, apoi părul se va pieptăna foarte ușor, va fi strălucitor și va mirosi minunat.  
Îl găsiți aici: Serum Kava Kava
8. Pâinea crocantă fără gluten Roland
După ce am încercat și m-am săturat de toate variantele de pâine uscată, am descoperit această pâine care este foarte gustoasă. Există două variante: Intense și Gourmet. 
Se găsește în magazinele Auchan. 
9. Para de duș cu filtru ionic Swiss Blu'
Am descoperit-o în Dubai. Era promovată intens într-un Mall și lumea părea foarte încântată de faptul că această pară de duș elimină impuritățile și bacteriile din apă și reduce semnificativ consumul de apă. M-a tentat deoarece sunt nemulțumită de apa puternic clorinată de la noi. Într-adevăr, apa nu mai miroase deloc a clor, sesizez de îndată diferența dintre apa filtrată prin această pară de duș și cea de la chiuvetă. Mai mult de atât, am redus semnificativ consumul de apă, para de duș are o presiune foarte puternică. 
Le-am căutat și la noi, însă nu le-am găsit decât pe Amazon. 

10. Termostatul Salus iT500 
Este un termostat inteligent care poate programa temperatura în locuință în mod automat, în funcție de preferințe. Poate fi programat și controlat și de pe telefon. Este wireless (nu are fire), are aplicație dedicată pentru Android, vă ajută să controlați și să ajustați temperatura de acasă indiferent de locul unde vă aflați. 
Dacă plecați de acasă și uitați să reglați temperatura ambientală, termostatul vă trimite o alertă pe telefon. 
Puteți citi mai multe despre el aici Termostat Salus iT500



Aștept cu drag și recomandările voastre dacă ați descoperit lucruri care vă plac și care vă fac existența mai ușoară.



Obsesia pentru igienă



Port de mult timp eticheta de obsedată de curățenie și igienă. Cunoscuții mei s-au obișnuit cu mine, însă multă vreme nu m-au înțeles și m-au considerat exagerată, poate chiar obsedată. S-a râs mult pe seama mea, am fost ridiculizată, iar dacă cineva dădea semne a fi foarte atent la igienă era de îndată comparat cu mine, de parcă eu aș fi fost etalonul și superlativul obsedatului de igienă. 
La început, crezând că le sunt de ajutor celorlalți, le povesteam despre obiceiurile mele și îi îndemnam să procedeze la fel ca mine, însă tuturor li se părea că exagerez, că am psihoze și compulsivități. Reacțiile și reticențele unora m-au descurajat și m-au îndemnat să mă mulțumesc dacă ei vor copia de bună voie anumite obiceiuri pe care le vor vedea la mine. 
Unii au înțeles că igiena nu este altceva decât protecție, alții au rămas cu impresia că sunt un om cu psihoze grave legate de curățenie și igienă.
Fiecare are adevărul său și mi-ar plăcea să aflu și părerile voastre după ce veți citi despre câteva dintre "obsesiile" mele.

Recipientele cu atomizor (pompițe) pline cu dezinfectant au făcut mereu parte din viața mea. Am câte unul în fiecare baie, am unul în hol la intrare, am unul în bucătărie, am și în mașină și mereu iau unul cu mine când plec în vacanță. 
La hotel pulverizez (de obicei folosesc Meliseptol rapid) pe obiectele sanitare din baie, pe telecomandă, pe întrerupătoare, pe mânere...
Acasă, chiar dacă fac curățenie frecvent, pulverizez pe obiectele sanitare, pe pompițele săpunurilor lichide, pe clanțe, pe întrerupătoare...
Destul de des pun dezinfectant pe un disc demachiant și șterg telecomenzile, laptopul, mouseul, cheile, telefoanele.
Și în geantă, dar și în mașină am mereu un dezinfectant pentru mâini, pe care îl folosesc după ce fac cumpărături, după ce umblu cu bani, după ce mângâi animale, înainte să mănânc (dacă nu am condiții să mă spăl pe mâini).

Când intru în casă îmi șterg încălțămintea și o pun la loc. Am o cutie plină cu produse de igienizare și întreținere pentru încălțăminte, dar chiar și cu un simplu pachet de șervețele umede dezinfectante se poate face asta. Nu durează mult și este foarte comod să ai mereu încălțămintea curată și gata de purtare. 
Cu toate că în casa mea nu se umblă cu încălțămintea murdară de pe afară, săptămânal șterg pe jos cu dezinfectant (Sanytol, Igienol, Meliseptol, ce am la îndemână). Am un mop plat foarte practic pe care îl îmbib cu soluție (nu pulverizez ca să nu inhalez vapori de produs) și șterg toată casa în 5 minute, deci nu necesită un efort prea mare această operațiune. Astfel, pot umbla desculță liniștită și nu-mi fac probleme dacă îmi pun picioarele pe canapele și pe paturi.
Spăl și curăț tot ce cumpăr și ce aduc acasă. Nu introduc haine noi în dressing înainte să le spăl. Unii preferă să le poarte măcar o dată, eu nu recomand asta, pe acele haine pun mâinile mulți oameni, ele pot fi aruncate pe jos prin magazin și prin cabinele de probă și sunt probate de tot felul de persoane care pot avea probleme de piele sau chiar o igienă precară.

Spăl mereu ouăle și curăț tot ce bag în frigider: conserve, borcane, cutii, legume și fructe.
Am văzut șoricei plimbându-se prin magazinele mari, chiar și prin cutiile cu portocale. 
Nu cumpăr decât pâine ambalată, iar acasă o scot din ambalajul original și o pun într-o pungă nouă cu zip. Vi se pare exagerat? Ei bine, într-o zi am văzut cum aranja un angajat al unui magazin pâinea pe raft: avea lângă el, pe jos, câteva pâini. Probabil făcea FIFO la raft, dar mi s-a părut inadmisibil să văd pe jos pâinile pe care noi le punem pe mese și pe ambalajul cărora punem mâinile cu care mai apoi atingem feliile de pâine. Nu a fost singura dată când am văzut marfă pusă pe jos. Și în aeroport, în Duty Free, o angajată aranja niște bomboane pe raft și pusese pe jos câteva pungi cu bomboane. Erau puse pe pardoseala pe care oamenii calcă după ce au umblat prin tot aeroportul, prin toalete... I-am făcut observație, dar mi-a răspuns că bomboanele sunt ambalate. Da, dar acele pungi vor ajunge pe mese, vor fi atinse de vreun copil care, cu acealeași mânuțe, va atinge și bomboanele pe care le bagă în gură, își va atinge ochii...

Când le-am spus unora să nu mai cumpere produse de patiserie neambalate au considerat că exagerez. Poate pentru că ei nu au fost atenți mereu și nu au văzut vânzători care își ling degetele ca să poată desface pungile în care pun produsele de patiserie. 
Ca să nu mai amintesc de manevrarea banilor. Care vânzători se spală pe mâini minim 20 de secunde după fiecare client de la care a primit bani și căruia i-a dat rest? 

Cu greu am reușit să îi conving pe cei din jur să nu se mai așeze pe paturi îmbrăcați cu haine cu care au fost pe afară. Am mai scris despre asta și aici: Pitici pe creier
Hainele cu care ieșim din casă nu sunt curate, ne așezăm cu ele în mijloace de transport, în restaurante, în baruri, prin spitale și în taxiuri în care unii pasageri pun pe banchete sacoșe și genți pe care le-au pus pe jos, prin magazine, prin gări și pe străzi. 
Cândva mi se părea o dovadă de provincialism să acoperi canapelele cu o cuvertură. Ei bine, dacă pe canapea te așezi doar tu și doar cu haine de casă, nu și cu cele cu care ieși pe afară, este ok, dar altfel este foarte bine să ai o cuvertură pe care să o poți spăla frecvent. Este minunat confortul psihic când stai pe canapea și ești sigur că este curată. 
Acum se găsesc pături și cuverturi superbe, este simplu să ai una sau două pe care să le poți spăla frecvent. Sau poți achiziționa un aparat cu abur cu care să poți curăța tapiseria. 

Am fost întrebată de câteva ori de ce nu angajez pe cineva să se ocupe de curățenia casei mele. Pentru că mie chiar îmi place să fac curat și prefer să donez banii cu care aș plăti pe cineva pentru asta. Și da, eu chiar cred că nimeni nu ar face curat mai bine decât mine, pentru că nimeni nu-mi iubește casa, lucrurile și sănătatea la fel ca mine, astfel încât să lucreze responsabil. Cunosc persoane care șterg cu aceeași lavetă și chiuveta din baie și toaleta și șterg și pe jos cu ea dacă observă o pată. 
Am văzut o persoană care curăța un apartament care se închiriază în regim hotelier. A șters cu o singură lavetă chiuveta din baie, apoi noptierele și masa. Cu aceleași mănuși de menaj a făcut curat și în baie și în bucătărie, iar când a schimbat așternuturile, plapuma și pernele au stat pe jos...

Obișnuisc să am acasă stocuri de lavete, bureți de vase, rezerve de mop și alte produse de curățenie. Dezaprob total folosirea îndelungată a bureților de vase, a lavetelor, a periuțelor de dinți, a prosoapelor (care ajung să arate uneori mai rău decât cârpele de șters pe jos), a periilor de curățat vasul de toaletă, a mopurilor. Toate acestea sunt consumabile accesibile ca preț și trebuie schimbate cât mai des. Nu-i pot înțelege pe cei care se poartă ca niște săraci și trag de un lucru până când acel produs arată în ultimul hal și chiar ar putea pune în pericol sănătatea. 

Voi aborda și cel mai controversat și deranjant subiect legat de igienă și sănătate: contaminare alimentelor cu tacâmurile cu care mâncăm. 
Am avut multe discuții pe tema asta, mulți s-au supărat pe mine când le-am făcut observație pentru că își introduceau furculițele sau lingurile în preparate din care mâncau și alții (salate, icre, vinete, etc). 
"Ți-e silă de mine?", te întreabă imediat cel care te vede deranjat de faptul că-și bagă tacâmul într-un preparat din care mânânci și tu. Sau: "Nu te speria că sunt cu analizele la zi." Nu există analize la zi. Sau poate că tu ești sănătos, dar dacă ceilalți nu sunt sănătoși și îți pot contamina mâncarea? 
Iar dacă nu ți-e silă de lingurița cuiva, cum ți s-ar părea să-și introducă cineva periuța de dinți în mâncarea ta? Pare exagerată comparația? Ar trebui să ne gândim mai bine... 
Cavitatea bucală este plină de bacterii și sunt persoane care au probleme dentare și gingivale. A mânca responsabil înseamnă a te proteja și a-i proteja pe ceilalți. 
Unii dintre cei care au râs de mine când am ripostat că-și lingeau degetele în timp ce tăiau prăjituri sau alte alimente pe care le așezau pe farfurii s-au plâns mai târziu că au stafilococ auriu, streptococ și altele... 

Poate că pentru unii par exagerată, important este confortul meu psihic și conștiința că mă port responsabil și că îi protejez pe ceilalți. 
Acum, în plină pandemie, când se pune atât de mult accentul pe igienă, unii îmi spun că și-au dat seama că nu sunt nebună și că au învățat de la mine cum să se protejeze. Fiindcă asta este, de fapt, igiena: protecția ta și a celor din jur. 
Dacă până acum nu am fost mereu atenți, poate că de acum vom dobândi obișnuințe noi. Și cu riscul de a părea exagerați și de a ni se pune eticheta de obsedați de igienă, să-i învățăm și pe alții să se protejeze și să luăm atitudine ori de câte ori observăm vreo situație în care cineva poate pune în pericol sănătatea și siguranța altora. 

Vă trimit gânduri bune și vă doresc multă sănătate! 



Câteva filme pe care vi le recomand



Dragii mei,

dacă tot avem timp de vizionat filme și pentru că de multe ori m-ați întrebat ce filme mi-au plăcut foarte mult, vă recomand 30 de filme, câte unul pentru fiecare zi.
Nu le-am ales întâmplător, sunt doar câteva dintre filmele mele preferate, dar trebuie să le vedeți neapărat (dacă nu le-ați văzut deja). 
  1. The Green Mile 
  2. A beautiful mind
  3. Shawshank Redemption
  4. Invictus
  5. August Rush
  6. Coco Chanel
  7. The bucket list
  8. Terminalul
  9. Discursul Regelui
  10. Gifted Hands The Ben Carson Story 
  11. Hachiko
  12. Life is beautiful
  13. Pianistul
  14. Lista lui Schindler
  15. The pursuit of happyness
  16. Love in the time of Cholera
  17. Marile speranțe
  18. The ultimate gift
  19. Pacientul englez
  20. Pay it forward
  21. Seven pounds
  22. Sweet november
  23. Tais Toi
  24. The courageous heart of Irena Sendler
  25. The painted veil
  26. The Intouchable
  27. 12 ani de sclavie
  28. Să ucizi o pasăre cântătoare
  29. War Horse 
  30. Rain Man 
Aștept cu drag impresiile și recomandările voastre.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc zile liniștite și multă sănătate!



De ce nu mi-ai spus?!




De fiecare dată când cineva mi-a reproșat că nu i-am spus ceva (vreun detaliu care nici măcar nu avea legătură cu acea persoană), m-a deranjat. Am simțit că se face abuz. Și am acceptat de multe ori asemenea abuzuri...
Oare de ce unii oameni trăiesc cu impresia că ceilalți sunt obligați să le dea raportul cu privire la tot ce fac, să-i anunțe despre toate planurile personale și să le povestească tot ce află despre cunoștințele comune? 

Am decis, după câteva experiențe care m-au enervat, m-au neliniștit și mi-au complicat viața inutil, să nu mai spun nimănui ce fac. 
Alegerile mele personale și felul în care îmi trăiesc viața mă privesc strict pe mine. Nu depind de nimeni din punct de vedere financiar (nu am depins de nimeni vreodată), nu încurc viața nimănui cu alegerile pe care le fac, prin urmare, nu datorez nimănui explicații.
Nu am înțeles niciodată frustrarea celor care cred că ar trebui să știe tot ce fac ceilalți. Cu atât mai puțin cu cât majoritatea dintre ei le povestesc altora selectiv și doar ceea ce le convine. 
Cei care au pretenția să știe totul despre alții sunt tocmai cei care își protejează intimitatea foarte bine. Ei sunt conștienți că viața lor privată trebuie protejată, dar nu acceptă că și alții au același drept. Și aceeași nevoie de intimitate. Și de liniște. 

Cunosc pe cineva care are o superstiție dusă la extrem: crede că dacă îi spune cuiva despre vreun proiect de viitor, nu va reuși să-și îndeplinească planul. Eu nu am această superstiție, consider că superstițiile sunt frici și sunt dăunătoare, însă cred că este mai bine să nu-ți divulgi toate planurile și intențiile. Pentru liniștea ta, fiindcă mereu se găsește cineva să te tulbure cu părerile sale (de obicei negative) despre ce și cum ar trebui să faci sau să nu faci. 
Cu siguranță vi s-a întâmplat și vouă să vi se spună, atunci când v-ați exprimat intenția de a cumpăra ceva sau după ce ați cumpărat ceva, că acel lucru nu merită banii, că "dincolo era mai ieftin", că o altă firmă ar fi fost mai bună, că ar fi trebuit să alegeți altfel... 
Dacă vrei să-ți cumperi o mașină (de exemplu) și le spui altora despre intenția ta, vei fi bombardat cu păreri și cu avertizări. Unii îți vor spune că nu merită să dai banii pe o mașină nouă, alții că nu merită să iei o mașină second hand... Și te vei trezi cu un amalgam de informații care te vor bulversa, te vor speria și îți vor strica bucuria. Pentru că în ziua de azi toți trăiesc cu impresia că sunt specialiști în toate domeniile. 
Știți deja argumentele pro și contra, toată lumea le știe, dar totuși fiecare alege după bunul plac. Sau după posibilități. Și atunci, de ce ai mai avea nevoie de sfaturi dacă nu le ceri? 
Ei bine, unii consideră că dacă le povestești despre un plan pe care îl ai, le și ceri sfatul. Sau aprobarea. 😁 Și se poartă ca atare. Îți spun ce cred ei că merită să faci sau nu. Ba chiar te ceartă dacă nu le asculți sfatul... de parcă ei ar avea de suferit prejudicii în cazul în care faci o alegere greșită. 
Știți zicala lui Immanuel Kant: “Nu-mi dați sfaturi! Știu să greșesc și singur!“

De ce nu ți-am spus? Pentru că nu vreau să-ți dau ocazia să vii într-o zi și să-mi arunci în față: "Ți-am spus eu!" 

Mi s-a reproșat adesea și faptul că știam ceva despre o cunoștință comună și nu am spus. "Ce fel de prietenă îmi ești de nu mi-ai spus ȘI MIE?" 
Dar persoanei care mi-a încredințat o informație despre ea, ce fel de prietenă i-aș fi dacă aș divulga acea informație? Așa cum ție îți place să-mi încredințezi detalii din viața ta și să nu le divulg și altora, și ceilalți își doresc la fel. Și au aceleași drepturi. 
Crezi că nu sunt o prietenă bună dacă nu-ți spun tot ce știu despre alți prieteni? Cum să fac să-ți fiu și ție aceeași prietenă bună, dar și celorlalți care îmi încredințează secrete pe care tu ai pretenția să le afli? De ce te simți trădat dacă îi sunt o prietenă la fel de bună și altcuiva? Și de ce consideri tu că ai dreptul să afli detalii intime, care nu te privesc, despre alții? 
Nu înțeleg nevoia unora de a afla tot ce fac alții, ce își cumpără, ce operații își fac, ce eșecuri au, cu cine își trăiesc viața... 
De ce ar vrea cineva să știe detalii din viețile altora? Pentru a le judeca alegerile? Pentru a-și putea compara fericirea și nefericirea cu alții? 

În lipsă de informații concrete unii își fac tot felul de scenarii. Au propriile adevăruri despre acțiunile celorlalți, despre motivele alegerilor lor, judecă fără să cunoască raționamentul fiecărei decizii... Și ajung să fie frustrați, geloși și invidioși. De multe ori, pentru a evita să ne trezim că unii își fac scenarii greșite despre acțiunile noastre și păreri greșite despre noi, ne apucăm să ne justificăm și să povestim toate motivațiile alegerilor noastre.
Ei bine, mie nu-mi mai pasă de ceea ce gândesc unii greșit, incapabili să mă cunoască după atâta timp. Să creadă fiecare ce vrea, să-și facă scenarii după bunul plac, așa cum și eu aleg ce, cât, când și cui să îi spun. 

Nu îi simpatizez pe curioși și pe indiscreți. Iar cei care au și tupeul să-mi reproșeze că nu le-am spus lucruri care nu-i privesc, mă irită maxim. 
Pentru că, dragilor, nu vă datorez explicații. Oricât de buni prieteni suntem, oricât de mult țin la voi, oricât de bună și apropiată ar fi relația noastră, eu nu trebuie să vă spun decât ceea ce consider eu. Iar dacă nu vă spun totul, voi nu trebuie să vă simțiți lezați, trădați, dați deoparte, neimportanți. 
Prietenia, devotamentul și dragostea se dovedesc altfel. Iar dacă nu ați înțeles asta până acum și vă îndoiți de prietenia mea, de loialitatea mea și de bunele mele intenții, nu ne merităm unii pe alții.

Am ales să nu mai spun tot ce fac pentru că am obosit să ascult păreri și să mi se dea sfaturi, pentru că nu mai vreau să mi se reproșeze că nu am ascultat de îndemnul cuiva, pentru că nu mai vreau să mă influențeze nicio părere, nicio prejudecată și nici temerile și limitele altora. Pentru că m-am săturat să fiu judecată și neînțeleasă pentru alegerile pe care le fac. Pentru că anumite experiențe m-au determinat să nu mai simt nevoia să-mi împărtășesc dorințele, visurile, bucuriile și dramele.
Pentru că nu-mi place să fiu invidiată pentru realizări și pentru fericirea mea și nici compătimită pentru nereușitele mele și pentru tristețea mea. 

Eu nu vreau să știu despre alții mai mult decât consideră ei că ar trebui să știu. Nu vreau să invadez intimitatea nimănui, nu vreau să se simtă nimeni dator să-mi spună mai mult decât simte nevoia sau să se simtă vinovat că nu-mi spune ceva ce consideră că nu ar trebui să știu. Îmi ajunge să știu ceea ce este esențial despre fiecare: caracterul omului și strict ceea ce mă privește în mod direct. Nu am pretenția să mi se spună totul, pot trăi liniștită și fără să știu unde călătoresc ceilalți, ce-și cumpără, cu cine se ceartă, pe cine iubesc sau urăsc... 
Mă interesează doar ca ceilalți să fie sănătoși și fericiți, să trăiască liberi și liniștiți. 
Mă interesează mai mult ce pot face eu bun pentru ceilalți, mă interesează dacă îi pot ajuta cu ceva în evoluția lor, dacă prezența mea nu cumva le încurcă viața și le aduce nefericire... Iar orice semn că o persoană este nemulțumită de mine mă îndepărtează.

Sunt un om LIBER, vă rog să acceptați și să respectați asta.



Dacă eu nu te vreau, tu de ce mă vrei? 🙂



Dacă te-am blocat pe facebook, pe instagram sau pe whatsapp înseamnă că te-am dat afară din lumea mea și că nu vreau să mai am vreo tangență cu tine. Înseamnă că tu pentru mine NU mai exiști. Și dacă nu mai exiști, nu mai contează deloc părerile și psihozele tale. Este posibil ca acestea să nici nu fi contat vreodată...
Un minim bun simț te-ar ajuta să înțelegi că ar trebui să încetezi să mă mai abordezi și să mă hărțuiești.

Dacă ai ajuns în situația penibilă și dezonorantă de a fi blocat de cineva, înseamnă că ești o persoană dezagreabilă și nedorită. 
Este sub demnitatea unei persoane, mai ales a unei femei, să dea buzna în locuri în care nu este dorită și de unde a fost dată afară... 
Trebuie să știi când să te oprești și trebuie să înveți să accepți când este cazul să renunți la dorința arzătoare de a-ți spune părerea cu orice preț și de a-ți vărsa noroiul din suflet. 
Prețul purtării tale este degradarea umană și nu știu dacă există cineva care să merite să plătești atât de scump. 
Celui care te blochează îi ia câteva secunde să scape de tine, dar tu pierzi timp (= viață), energie și demnitate insistând să te faci văzut și auzit cu prostiile tale. Te faci de rușine. 

Prin insistența ta de a intra cu forța în viața cuiva și prin incapacitatea ta de a nu te opri din a face mizerie, nu faci altceva decât să recunoști cât de slab, de mic și de lipsit de demnitate ești. Arăți doar cât de puțin te respecți pe tine ca om și cât de importanți sunt pentru tine cei pe care nu îi placi sau pe care îi urăști. 
Dacă nu-ți poți vedea de viața ta fără să simți nevoia să-i ataci pe cei pe care nu-i placi, dacă nu poți trăi liniștit fără a te răzbuna pe oameni care nu ți-au greșit cu nimic, ai probleme destul de grave. Încearcă să-ți rezolvi aceste probleme. Încearcă să afli de ce nu îți plac anumiți oameni, de ce îi urăști și de ce simți nevoia să le faci rău și să le tulburi liniștea. Încearcă să înțelegi că nu este normal să simți nevoia să te răzbuni pe cineva doar pentru că este mai fericit, pentru că are mai mult decât ai tu sau pentru că nu te vrea în viața sa.  

Crezi cumva că nefericirea altora îți va aduce ție satisfacții? Dacă este așa, îmi pare rău pentru tine... te compătimesc sincer și îți doresc să te vindeci de ceea ce-ți degradează sufletul, să-ți găsești pacea și echilibrul, să găsești oameni buni care să te inspire să ai preocupări sănătoase, îți doresc să ai dragoste și tot ce-ți lipsește de ai ajuns să fii atât de rău și de întunecat încât să faci parte dintre cei care fac lumea urâtă.

Te asigur că pe mine nu reușești să mă tulburi... pentru că tu pentru mine nu exiști. 



Nu ești tare dacă (n) ai Gucci



Am văzut zilele trecute un status pe facebook în care o mamă se plângea că fiica ei îi cere insistent să îi cumpere un hanorac Gucci. Și nu mare mi-a fost uimirea când am văzut că și alte mame se plângeau în comentarii că adolescenții le cer tot felul de articole vestimentare confecționate de firme celebre și că sunt frustrați și complexați că nu le au. 
Se pare că în anumite școli există topuri cu cel mai bine (= cel mai scump) îmbrăcat elev. Scuze, dar pentru prostia asta nu copiii sunt de vină, ci părinții. Atât părinții celor cu mulți bani, care își amăgesc copiii că sunt mai cu moț, mai speciali și mai valoroși doar pentru că au lucruri scumpe, dar și părinții cu venituri mai modeste, care nu le explică micilor oameni că hainele doar acoperă, protejează și înfrumusețează corpul, nu îi dau și o valoare mai mare omului care le poartă. 

Dacă mă întrebați pe mine eu cred că Gucci are (în ultimul timp) niște haine foarte urâte. Sunt kitschoase, încărcate, obositoare și par ieftine. Și sunt supraevaluate. Am analizat un pantalon confecționat din poliester, elastan și nu mai știu ce (costa cam 1700 euro). Când vrei să evaluezi calitatea unui produs, ții cont de materialul din care este confecționat, accesoriile aplicate, cusăturile... Pentru mine doar sigla Gucci nu este un argument pentru a plăti atât de mult pe un lucru. Acel nădrag putea fi asemănat ușor cu unul de duzină, făcut de chinezi. 
Vă rog să analizați poza de mai sus. Este vitrina unui magazin Gucci, pozată de mine. Cum să îmbraci așa pe cineva? Cum să desconsideri pe cineva atât de mult încât să îi vinzi asemenea haine și să pretinzi ca omul acela să-ți poarte cu mândrie creațiile și numele și să se simtă frumos și bine îmbrăcat? Cum să mă întâmpini în magazinul Gucci îmbrăcat în costum, aranjat la 4 ace și să pretinzi ca eu să cumpăr comediile ăstea de haine? 
Pe bune, chiar ne-am tâmpit cu totul? Priviți puțin manechinii, mai ales pe cel cu pulover cu Mikey Mouse și pe cel cu pantalon scurt... Priviți și poza de mai jos. Doar eu consider că unii dintre marii creatori de modă își bat joc de oameni prin creațiile lor vestimentare?


Poate nu am eu gusturi elevate, dar cred că pot deosebi prostul gust de bunul gust. În materie de modă nu sunt vreo specialistă, dar tratez moda la fel ca pe oricare altă artă, cunosc marile case de modă, îmi place să le studiez colecțiile, mă interesează tendințele și mă inspiră. 
Îmi amintesc că în urmă cu câțiva ani, într-o vacanță, am vrut să intru într-un magazin Chanel, dar prietena cu care eram m-a întrebat: "De ce să intri, ai bani să dai mii de euro pe un taior Chanel?" Nu aveam bani pentru o asemenea achiziție, dar nici să cumpăr Mona Lisa nu îmi permit, însă asta nu înseamnă că nu o pot admira în muzeu și că nu trebuie să cunosc detalii despre tablou și despre Leonardo da Vinci.

Mi s-a solicitat de multe ori să povestesc despre stilul meu vestimentar, despre cosmeticele care îmi plac, despre firmele preferate de la care îmi cumpăr îmbrăcămintea. Oamenii care mă citesc sunt curioși și poate vor să se inspire de la mine. Totodată m-am trezit cu un val de întrebări de la persoane curioase să afle ce părere am despre anumite persoane publice care dau sfaturi de stil... Dragilor, prefer să-mi păstrez părerile despre alții pentru mine, dar am încredere că fiecare dintre voi are discernământ și știe în gura cui ar trebui să se uite și cine nu este demn de băgat în seamă. 
Eu nu am nicio calitate care să-mi permită să ofer sfaturi de stil și nu consider că sunt un model de urmat în ceea ce privește stilul vestimentar. Am stilul meu propriu, când îmi cumpăr ceva de îmbrăcat aleg mai întâi calitatea produsului (produse de calitate găsești și cu 200 de lei, așa cum găsești produse de proastă calitate și cu 1000 de euro). Dar îmi plac lucrurile deosebite, care să mă avantajeze, pe care să îmi facă plăcere să le port. Nu am imitat niciodată pe nimeni, nu mi-am dorit niciodată să fiu ca altcineva sau să am lucruri pe care le au alții. 
Dacă mie îmi place movul, port mov fără să-mi pese că se poartă verde, negru sau că unii consideră movul copilăresc, excentric sau nepotrivit.

Foarte mulți se lasă manipulați de anumiți influenceri care nu au nicio calitate care să le permită să dea sfaturi lumii, dar care totuși o fac. Din cauza lor oamenii sunt din ce în ce mai dezorientați, mai nesiguri în alegeri, mai puțin autentici și se copiază din ce în ce mai mult unii pe alții. Sunt foarte puțini cei care chiar ar putea da sfaturi de stil în România, cei care au studii în domeniu, care au o vastă experiență sau, pur și simplu, au stil, au bun gust și sunt foarte documentați. Nu este de ajuns să studiezi câteva site-uri de modă și să analizezi cum se îmbracă celebritățile pentru a dobândi suficiente cunoștințe în materie de modă și de stil. 
Să nu se înțeleagă cumva că am ceva împotriva influencerilor începători, ca să le spun așa. Îi apreciez că și-au găsit un hobby și sper că vor evolua și vor trata acest hobby cu multă seriozitate, că vor studia mult și că vor investi în acest hobby, astfel încât să aibă într-adevăr o influență pozitivă asupra celor care îi urmăresc. 
Am văzut multe răutăți de la anumite persoane publice care făceau batjocură de bloggerițe/influencere care scriu despre modă și despre diferite produse pe care se pare că „le primesc gratis”... Le apreciez mai mult pe acele bloggerițe care muncesc, decât pe răutăcioasele care nu încap de ele și care au primit totul de-a gata doar căsătorindu-se cu un bărbat cu bani... Și mi se pare extrem de penibil să vii tu, care nu ai nimic din munca ta proprie, care ai devenit cunoscută doar pentru că te-ai cocoțat pe spatele și pe numele altora, să critici disprețuitor pe cineva care își câștigă lucrurile muncind. În fine. Hate-ul este la modă și se pare că "divele" se simt amenințate de bloggerițe și de influencere, de aceea le atacă și încearcă să le minimalizeze. 😉

Dragilor, dacă aveți vreun idol, admirați-l pentru ceea ce creează el, pentru munca lui, pentru talent și pentru exemplul frumos pe care îl dă ca om. Copiați calitățile lui umane, nu îl copiați întru totul. Nu trebuie să aveți același tricou ca artistul vostru preferat, nici aceeași mașină, nu trebuie să împrumutați stilul vestimentar și de viață al nimănui. 
Cândva oamenii își doreau să fie unici, să nu mai aibă nimeni aceiași pantofi, aceeași bluză... Eu înnebuneam dacă vedeam o fată îmbrăcată cu vreo piesă pe care o aveam și eu. 😀De ce vreți acum să aveți toți lucruri identice? Doar pentru că sunt scumpe? Credeți că etalarea cu lucruri scumpe vă validează în vreun fel? Poate că da, dar numai în fața celor ușor impresionabili cu false valori. Ar trebui să aspirați la admirația oamenilor cu adevărate valori și vă asigur că pe ei nu îi impresionează lucrurile scumpe și că sesizează de îndată exagerarea și prostul gust. 
Respectul și dragostea celorlalți nu le câștigați prin lucrurile pe care le dețineți, ci prin calitățile voastre umane. 
Puteți avea stil și puteți fi la modă și fără a avea haine scumpe și de brand. Nu vă mai lăsați complexați și manipulați de societate. 

Eu nu pot da sfaturi generale legate de stilul vestimentar, stilul trebuie adaptat fiecărei persoane în parte, dar aș putea să vă spun câteva păreri strict personale. 
Aș recomanda decența ca regulă esențială în felul de a vă îmbrăca. Și adecvarea la spațiu și timp. Moda este extrem de permisivă acum, dar lumea are tendința să exagereze și să facă prea multe compromisuri. 
Am văzut păreri cum că balerinii ar fi urâți. Sau pantofii sport. Poate de aceea văd adesea femei încălțate cu pantofi și cu cizme cu tocuri foarte înalte cu care merg într-un fel ridicol. Eu sunt pentru balerini și pentru pantofii sport. Dacă sunt de calitate (asta nu înseamnă neapărat scumpi), pot fi foarte drăguți, feminini și eleganți. Sunt potriviți pentru a merge la mall, la școală, în oraș. Eu sunt împotriva chinuirii inutile a picioarelor. Gândiți-vă că picioarele vă susțin tot corpul, nu vi le distrugeți cu pantofi incomozi doar pentru că anumite femei (care merg doar câțiva pași pe jos), vă spun că nu ar trebui să purtați balerini sau pantofi sport. Iar mersul vostru poate părea urât dacă este chinuit. Nu vă mai luați după cei care se erijează în specialiști, care sunt rigizi și de la care nu aveți nimic bun de învățat. Purtați ceea ce vi se potrivește, purtați lucruri în care vă simțiți bine. Tocurile înalte se poartă doar cu anumite ținute și doar în anumite ocazii. 
Dacă unora li se par urâți balerinii și pantofii sport, mie mi se par foarte urâte platformele. Nu cred că există ceva mai urât și mai vulgar. De fapt, există: pantofii sport Balenciaga. 😋Enormitățile acelea hidoase pe care le poartă anumite persoane oriunde și la orice ținută, cu rochițe elegante, cu blană, cu colanți... 
Foarte, dar foarte urâți mi se par și șlapii. Sub nicio formă nu îi văd potriviți în altă parte decât la plajă sau la piscină. A avea stil înseamnă și felul în care mergi și nu se poate merge frumos cu șlapi. Este îngrozitor să-ți târăști picioarele și să îți clămpănească papucii pe stradă. Există sandale și saboți, de ce ar ieși o femeie în oraș încălțată cu șlapi? 😳 
Urâte mi se par și cizmele înalte purtate peste jeanși. Nu mă refer la cizmele de călărie purtate cu jeanși mulați, ci la cizmele înalte, cu toc, purtate peste blugi. Dacă au și vârf ascuțit, mi se par horror. Arată vulgar și ieftin. Eu am un termen pentru acest stil: țopism. 
Foarte urâți și inadecvați mi se par și colanții și treningurile purtate în alte părți decât la sala de sport sau în parc la alergat. Mai nou vezi fete cu colanți de sală și în trening peste tot: în mall, în restaurante, în aeroport... De ce? De ce nu un pantalon sau un jeans cu o bluză sau cu o cămașă? Ar fi la fel de comod, dar mai feminin, mai elegant și mai decent. 
Urât mi se pare și când cineva poartă piese oversize din cap până în picioare. Părerea mea este că poți avea un articol vestimentar oversize (foarte mare/larg) ori în partea de sus, iar în partea de jos să ai ceva strâmt, ori invers. 

Desigur, acestea sunt strict părerile mele, nu adevărul absolut, nu niște reguli pe care trebuie să le urmeze cineva. Dar eu cred că nu aveți nevoie de stilist și nici de mulți bani pentru a vă îmbrăca frumos, ci doar de puțin bun gust, de puțin bun simț și de stimă de sine. Trebuie să vă doriți să arătați bine, nu să arătați ca alții. Este o realitate faptul că aceleași piese vestimentare care arată foarte bine pe cineva, pot arăta foarte rău pe altcineva.

Țintiți spre stilul autentic, căutați lucruri practice și frumoase, investiți cu atenție în lucruri, cereți sfatul persoanelor avizate, documentați-vă, nu luați drept literă de lege orice părere a cuiva care se erijează în stilist și care doar are popularitate... Încercați să nu mai cădeți în capcanele celor care doar fac publicitate și care încearcă doar să vândă ceva și să manipuleze. Iar când un om vă dă sfaturi de stil, uitați-vă la el cu atenție și observați dacă are stil și dacă dă un bun exemplu prin conduită.

Eu consider că merită să investiți doar în lucruri pe care le puteți purta mult și cu care puteți alcătui multe ținute, în accesorii, în genți, încălțăminte, bijuterii, paltoane, în piese vestimentare importante. 
Și un detaliu foarte important: niciodată, dar absolut niciodată și pentru nimic în lume să nu purtați un fake, o imitație. Nu încercați să mințiți cu ceva ce nu aveți, ar fi ca și cum ați minți că sunteți cine nu sunteți. Este mai onorant să ai o geantă no name care costă 100 de lei, decât o geantă fake. 

Acordați mai multă atenție stării și calității lucrurilor pe care le purtați (decât firmelor). Important este să aveți hainele și încălțămintea impecabile, să aveți un machiaj curat (nu știu de ce unele simt nevoia să-și încarce fața atât de mult încât să fie de nerecunoscut și să pară mereu mânjite), să aveți mereu părul curat și tuns (iar dacă vă vopsiți faceți-o cu regularitate, altfel arată foarte urât și ieftin, deci degeaba purtați lucruri scumpe), încercați să purtați accesorii drăguțe, să nu fiți ostentative și stridente, să aveți o atitudine demnă și maniere, desigur. 
Eu cred că simplitatea este foarte frumoasă, iar străduința exagerată este semn de provincialism... și trădează ambiții de om complexat și sărac. 
Nu vreau să supăr pe nimeni, este o părere strict personală. Până la urmă fiecare are dreptul să facă alegeri după bunul plac. Dar mi-ar plăcea să vă alegeți modele de viață adevărate, oameni cu realizări remarcabile, oameni cu ambiții frumoase, cu preocupări sănătoase, cu influență pozitivă. Și să luați de la ei ceea ce este cu adevărat important: bunul exemplu. 
Și nu uitați că este nevoie de un echilibru în toate. Stilul trebuie să se regăsească și în felul în care vă îmbrăcați, și în felul în care vă purtați, și în felul în care arată casa voastră, și în preocupările și activitățile voastre. 

Între preț și valoare este o mare diferență și sper să învățați asta cât mai curând.