Mulțumesc pentru tot ce am învățat!

Când se întâmplă să privim în urmă și când încercăm să ne amintim ce ne-a bucurat, ce ne-a supărat, ce realizări am avut, ce eșecuri... știm oare să fim obiectivi, să adunăm ceea ce ne definește, să bifăm ceea ce am acumulat între timp dar și ceea ce am lăsat în spate, lucruri care ne trăgeau în jos ca un balast? Reușim să fim mulțumiți de noi?

Eu una, de câte ori mă retrag în mine însămi, sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit frumos, pentru tot ce am realizat, dar mai ales pentru tot ceea ce am învățat, fiindcă întotdeauna am ales să-mi însușesc lecțiile primite, atât din experiențele altora cât și din ale mele. 

Ca și acum, când mă gândesc din nou la trecut...

Am învățat cât de fragilă este viața, cât de ușor poate pleca un om și câtă durere, teamă și singurătate poate lăsa în urma lui. 

Am învățat că niciodată nu suntem pregătiți să fim părăsiți definitiv de cei dragi, dar nici să-i părăsim... Și cât de important este să facem lucrurile la timp, să spunem ceea ce simțim în momentele importante, să nu rămână în urma noastră lucruri nerezolvate și incertitudini. 

Văzând cum au pierit oameni tineri am înțeles că fiecare clipă de viață trebuie trăită cu bucurie și recunoștință, că nici o plăcere nu trebuie amânată, că trebuie să fim senini și împăcați cu noi înșine, așa cum ne îndeamnă și rugăciunea seninătății: 

"Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb şi înţelepciunea de a şti să le deosebesc. Şi astfel, să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutăţile ca pe o cale care mă conduce spre pace. [...]"

Am mai învățat că n-aș fi cu nimic mai bună decât un om care greșește, dacă nu l-aș ajuta să evolueze. Dar și că unii oameni nu pot fi schimbați, că ești dator să încerci să-i ajuți să o facă, dar că totodată trebuie să știi când să renunți, că lupta cu neputințele și încăpățânarea lor este zadarnică.

Am învățat că doar eu pot alege obiectiv oamenii care să facă parte din viața mea și în nici un caz prietenii mei nu pot și nu trebuie să facă asta. 

Am învățat să caut motivația din fiecare greșeală în loc să mă grăbesc să judec și să abandonez omul care a greșit. Și că nu toate greșelile ascund intenții rele, iar unele ascund de fapt multă suferință, dureri și temeri care derutează omul și-l fac să o apuce pe un drum care nu duce către nimic bun. Pentru el și pentru cei din jurul său.

Am învățat să accept și lipsa recunoștinței celorlalți și să mă mulțumească doar gândul că am făcut un bine și că am dăruit.

Am învățat că atunci când cineva îmi face un rău, nu eu sunt victima, ci acela care m-a rănit. Un om puternic nu poate fi victima unui om slab, iar cei care fac rău sunt oameni foarte slabi, lași, mărunți. 

Am învățat că iubirea nu obligă și nu îndatorează și că gelozia este doar o dovadă de egoism și neiubire. Scopul iubirii este, mai întâi de toate, fericirea și binele celuilalt.

Am învățat să plec fără uși trântite și fără vorbe grele, conștientă că reproșurile nu-mi alină durerile și că nu schimbă nimic. Dar am învățat să plec imediat ce nu mă mai regăsesc într-un loc sau lângă cineva care-mi aduce mai multă nefericire decât fericire. 

Am învățat să spun „Nu” și să nu mă mai simt vinovată atunci când nu-i pot mulțumi pe toți. 

Am învățat că atunci când ai încredere în tine și ești pe deplin mulțumit de persoana ta nu mai simți nevoia să dovedești lumii cum ești, cine ești și ce ai. Nevoia de validare dispare și trăiești după bunul plac. Ești tu: senin și mulțumit, conștient că nu ești nici acele lucruri pe care le ai, nici cine spun unii că ai fi. Și ești fericit așa cum te cunoști: gras, slab, cu riduri, cu freza vraiște, în trening sau în ce te simți comod și chiar nu ai niciun complex de inferioritate. Știi deja că tot ce ai mai valoros și mai frumos se află în inima ta.

Am învățat să mă iubesc mai mult. Voi?

Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 

Mulțumiri speciale!

<3 Magazinului Plantum pentru donațiile substanțiale de produse menite să ajute persoane grav bolnave! https://plantum.ro/

<3 Libris pentru cărțile donate, pentru puzzle-uri și pentru toate gesturile umanitare, pentru casele pe care le-am construit împreună și pentru prietenie! https://www.libris.ro/

<3 Asociaţia Umanitară "Dreptul la viaţă"- Huedin și grupului de oameni minunați Craciunei si Craciunite care ajută lunar peste 50 de copii care provin din familii defavorizate! http://www.dreptullaviata.ro/

<3 Doamnei doctor Monica Iancu pentru că și-a donat ziua de naștere pentru a susține cazuri umanitare și pentru că de ziua mea a donat o sumă incredibilă pentru același scop!

<3 Doamnei Maria Holtzhauser pentru toate actele caritabile și pentru bunul exemplu de omenie și dăruire!

<3 Unei doamne speciale (Elena), care își dorește neapărat să rămână în anonimat, dar care m-a ajutat să salvăm un băiețel bolnav de cancer!

<3 Domnului Daniel Metz (NTT DATA Romania) pentru susținerea evenimentelor culturale și sportive și pentru că răspunde mereu cu generozitate acolo unde este nevoie!

<3 Domnului Ion Novacescu și doamnei Ilyas Andrea pentru evenimentele frumoase pe care le organizează și pentru întânirea mea cu cititorii din Cluj!

<3 Grupul Romanilor din Irlanda și famliliei Maroşan pentru exemplul frumos de români de care putem fi mândri și pentru întâlnirea frumoasă din Dublin!

<3 Doamnei Doina Cernavca pentru evenimentele frumoase organizate, pentru implicarea în cazuri sociale și pentru întâlnirea mea cu cititorii mei minunați din Chișinău!

<3 Doamnelor doctor Musetescu Marieta și Claudia Gabriela Cristescu pentru că mi-au salvat prietena bolnavă de cancer!

<3 Domnului doctor Adrian Hrihor pentru ceea ce am învățat de la el, pentru implicarea neobosită în a ajuta oamenii să fie sănătoși și frumoși! Căutați-l pe pagina lui Dr. Hrihor Adrian și veți învăța foarte multe!

<3 Farmec pentru susținerea evenimentelor socio-culturale și pentru produsele senzaționale menite să aibă grijă de frumusețea noastră!

<3 Celor 3 copii ai mei din Cristian care, din proprie inițiativă au "adoptat" alți 3 copii nevoiași cu care împart totul.

<3 Salonului Amaryl Wellness&Spa pentru cele mai bune tratamente cosmetice, de înfrumusețare și de îmbunătățire a sănătății!

<3 Cabana Casa Crăița - Plaiul Foii pentru cele mai frumoase zile petrecute în inima naturii și pentru prietenie!
https://www.facebook.com/Cabana-CASA-Craita-Plaiu-FOII-912…/

<3 Artiștilor Ileana Sipoteanu, Camelia Radulian și Dan Pantis, Ovidiu Scridon, Cismaru Raluca, Ioana Sandu, Anastasia Lazariuc și, Aurel Maiorpentru CD-urile lor frumoase pe care mi le-au dăruit!

<3 Scriitorilor Camelia Radulian, Ovidiu Scridon, Cristi Velicu, Cristian Țîrlea, Mihaela Ciubotariu, Victor Cobzac, Oxana Barbu- Dolghii, pentru că mi-au dăruit cărțile lor frumoase și autorilor de rebus Hudita George și Alexandra Veronica Stroe pentru albumele senzaționale!

<3 Editura For You pentru cărțile frumoase publicate pe care mi le dăruiește mereu cu drag, dar și pentru frumoasa colaborare și prietenie.

<3 Familiei mele, iubitului meu, prietenilor, cititorilor și tuturor celor care au fost buni cu mine, care m-au încurajat, care au avut răbdare și care au înțeles lipsa mea și incapacitatea mea de a răspunde mereu cu aceeași bunătate și prezență!

Sunteți minunați și vă mulțumesc pentru exemplul frumos, pentru dăruire și bunătate și vă doresc un an nou plin de realizări frumoase, să fiți sănătoși, fericiți și iubiți!

Mulțumesc pentru cea mai frumoasă zi de naștere!

Astă vară, când mă aflam la Cabana Casa Crăița  (Plaiul Foii - Zărnești), gazdele mi-au spus că-mi dăruiesc cabanele în weekend-ul din 8 decembrie, pentru a-mi sărbători ziua de naștere. Un gest minunat din partea lui  Dorin și a Mihaelei, care știu cât de mult îmi place acolo.  

Dacă atunci propunerea lor m-a bucurat, vineri, în 8 decembrie, când am ajuns la Plaiul Foii, am început să plâng de bucurie. Iubesc zăpada și mi-am dorit să fie zăpadă de ziua mea. În Brașov nu era zăpadă, însă la Plaiul Foii era alb ca în povești, iar Piatra Craiului se vedea splendid. La cabană mă așteptau deja câțiva prieteni, cu livingul împodobit frumos și cu plăcintă caldă... 

I-am spus și lui Dorin (gazda) că nicăieri nu m-aș fi simțit la fel de bine, că, deși tocmai m-am întors de pe Coasta de Azur, Plaiul Foii este cel mai frumos loc posibil unde aș fi dorit să fiu de ziua mea, iar pentru acest dar și pentru atâta bucurie vreau să le mulțumesc cu inima plină de recunoștință minunatelor gazde!

Mii de mulțumiri și prietenilor mei care mi-au fost alături, care m-au surprins cu prezența lor. Unii au venit de la sute de kilometri depărtare, iar Gabriela a venit tocmai din Germania! Sunteți nebuni, dar minunat de buni! 

Am avut marea bucurie să-l am alături și pe îndrăgitul Ovidiu Scridon, care ne-a cântat până în zori, iar ziua a continuat să ne încânte cu frumoasele poezii pe care le-a scris și cu cântece minunate. Am primit de la Ovidiu și noua lui carte "Tu ce-ai făcut astăzi", o carte superbă, o colecție de versuri deosebite care invită la introspecție, care mângâie sufletul și care trezesc dorința de viață și de iubire. Neapărat să o citiți, veți adora cartea! Pe Ovidiu îl găsiți aici: http://www.ovidiuscridon.ro/
Pentru că în 10 decembrie a fost și ziua prietenei mele dragi, actrița Rodica Horobeț, am sărbătorit-o și pe ea și vreau să-i mulțumesc pentru că a fost alături de noi!

A fost un weekend plin de bucurie și iubire, pentru care vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături! 

Mii de mulțumiri tuturor prietenilor, foștilor colegi și cititorilor mei care mi-au trimis gânduri bune! Mii de mulțumiri pentru toate florile, pentru felicitări și pentru daruri! 

Așa cum am scris și pe facebook , chiar dacă a fost ziua mea, nu a fost despre mine, ci despre VOI. Ce aș fi eu fără voi în lumea asta? Cine aș fi fost fără tot ceea ce am învățat de la voi? Cum aș fi putut avea lumină în ochi fără pacea, seninătatea și siguranța pe care mi le-ați așezat voi în suflet? Cum aș fi putut supraviețui eu fără iubirea voastră? Cum aș fi învățat ce este bunătatea, răbdarea, generozitatea, iertarea, prietenia, loialitatea, solidaritatea? Cum aș fi învățat eu să aștept și să-mi fie dor? Cum aș fi învățat să plâng și mai ales să râd cu lacrimi? Cum aș fi înțeles că trebuie să mă schimb și cum aș fi evoluat dacă unii dintre voi nu mi-ați fi arătat când am greșit? Ce amintiri aș fi avut eu acum dacă n-aș fi trăit fiecare clipă petrecută cu voi? Cum aș fi putut să mă vindec în momentele grele dacă n-aș fi avut mângâierile voastre? 

Datorită vouă știu ce este recunoștința. 

Eu sunt voi. Sunt câte puțin din fiecare și tot ce am bun și frumos vi se datorează. 

Vă mulțumesc, oameni dragi și vă doresc cu toată inima să vă fie bine, să fiți fericiți, sănătoși și iubiți! 

Vă împărtășesc un moment frumos cu Ovidiu Scridon și prietenii mei și câteva poze din cel mai frumos weekend!

Poze 8 decembrie 2017 - Casa Crăița

Eu, eu, eu!

Atunci când unii raportează totul la "EU", atunci totul este numai despre ei, despre ce și cum se simt ei, despre ce li se întâmplă lor, despre ce le place sau nu lor, despre ce îi doare pe ei și despre nevoile lor, despre ce grozavi sunt ei. Și îți dai seama de îndată ce ai „deranjat" cu ceva și cât de mic și neînsemnat ești pentru ei... 

Nu va mai conta nimic din ceea ce ai făcut bun și-ți vei vedea toate străduințele aruncate la gunoi. 

Și te vei trezi taxat pentru chestii ridicole pentru care te vor face să te simți ca un nimeni bun de nimic. Lamentări de doi lei, demne de oameni egoiști care, raportând totul la "EU", nu se mai gândesc că poate ai și tu durerile tale, că poate și pe tine te-au deranjat lucruri pe care nu te-ai grăbit să le reproșezi. Că poate meriți alt tratament din partea lor.

Și uite așa mai înveți o lecție despre cum ar trebui să nu mai dai totul unor prieteni și să nu mai pui nimic la suflet... iar lecția o înveți plângând singur.

Black Friday 2017 la eMAG!

Dragii mei,

Știu deja din anii precedenți că așteptați cu nerăbdare ziua de Black Friday, de aceea vin la voi cu vești bune și cu informații utile. 

Am aflat că anul acesta la eMAG Black Friday va fi în data de 17 noiembrie și va fi ziua cu cele mai multe reduceri din an, deci momentul cel mai bun pentru a face cumpărături. 

Veți găsi peste 2 milioane de produse la ofertă, de la televizoare, telefoane, laptopuri, fashion și articole sportive, până la electrocasnice, accesorii pentru casă și grădină, produse de îngrijire personală, mobilă, jucării și anvelope, iar ele vor putea fi achiziționate și în rate fără dobândă, prin intermediul cardurilor partenere. 

Alături de eMAG, în această ediție vor participa și peste 4.000 de selleri din Marketplace.

Orice altceva poate să aștepte, acum este momentul să facem cumpărături, să ne luăm tot ceea ce ne dorim pentru noi, dar și să cumpărăm daruri pentru cei dragi, mai ales că sărbătorile de iarnă se apropie cu pași repezi. Vom găsi la eMAG tot ce ne dorim și în materie de răsfăț – produse din categoria personal care, beauty și fashion. 

Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le faceți pentru a vă asigura că nu veți pierde timpul și că veți avea acces cât mai ușor la oferte:

- Pregătiți-vă lista cu produsele favorite. Știți cu siguranță ce vreți să vă aducă Black Friday, așa că salvați produsele dorite în Favorite, astfel încât să nu mai fiți nevoiți să le căutați pe site. Puteți alege din peste 2.000.000 de produse la ofertă, din toate categoriile.

- Asigurați-vă că aveți datele complete în cont: adresa de livrare completă, numărul de telefon. Dacă nu aveți cont, îl puteți crea foarte repede și ușor.

Nu uitați că aveți posibilitatea de a ridica personal produsele din cele 15 showroom-uri și 600 de oficii poștale!

- Instalați aplicația eMAG pe telefon. Activați notificările și veți fi anunțați imediat ce începe Black Friday!

Dacă aveți deja aplicația, nu uitați să faceți update la cea mai recentă versiune.

- Salvați datele cardului vostru bancar în contul vostru personal de client eMAG, în Cardurile mele și astfel veți putea plăti foarte ușor și în deplină siguranță. Bineînțeles, dacă doriți, puteți folosi și alte modalități de plată.

- Rămâneți pe site și continuați cumpărăturile, deoarece oferte noi vor apărea toată ziua. Doar o dată pe an e Black Friday, deci orice altceva poate aștepta! 

eMAG s-a pregătit pentru noi și a investit peste 10 milioane de euro în platforma de sortare, iar lucrurile vor merge ca pe roate, așa cum puteți vedea în filmulețul acesta: Depozit eMAG 2017

Puteți să vă organizați și să faceți cumpărături, aici: Black Friday la eMAG

Vă doresc spor și bucurie la cumpărături și aștept cu drag să-mi povestiți ce noutăți ați achiziționat!

Viața e frumoasă cât timp nu-ți faci griji pentru nimicuri!

Pe mine nu mă mai interesează de mult timp cine nu mă place sau cine mă urăște. Chiar nu are relevanță cât timp știu că îmi văd de viața mea, că sunt un om corect, că nu nedreptățesc pe cineva, că nu am datorii la nimeni, că nu aduc prejudicii cuiva. Știu că am dreptul să trăiesc după bunul meu plac și că nu trebuie să cer aprobarea nimănui pentru alegerile mele. 

Dacă la început credeam că trebuie să mă apăr și să mă justific în fața acelora care mă percepeau/judecau greșit, acum știu că asta ar fi o mare irosire de energie și de timp. Fiindcă unii sunt pur și simplu ori proști, ori ușor de manipulat și cred fiecare gogomănie. N-au decât.

Eu pot trăi foarte bine și fără să fiu plăcută de toată lumea, iar dacă unii înoată în confuzie, n-au decât. 

Vorba cuiva care m-a văzut explicând-mă și apărându-mă în fața unui om care mă acuza că insult oamenii care mă dezaprobă (lucru total neadevărat!): "Dacă te-ar acuza cineva că de fapt nu ești femeie ci bărbat, ce ai face, te-ai dezbrăca să îi arăți adevărul?" 

La fel se întâmplă cu orice acuzație, inepție sau intenție de a instiga lumea împotriva mea: nu-mi pasă și nu fac niciun efort să mă justific, ar fi doar o încercare să mă apăr în fața unor oameni și surzi și orbi, care nu vor să accepte un adevăr, aflat în afara minciunii lor.

Îți dai seama, la un moment dat, că este o mare prostie să te explici atunci când observi că cineva are o părere greşită despre tine, mai ales dacă acea părere i-a fost influenţată de vreo bârfă pe care i-a livrat-o cineva care nu te place.

Mi s-a întâmplat, şi nu numai o dată, să aflu că anumite persoane au crezut zvonuri negative răspândite de cei care și-au făcut un scop din a-i defăima pe oamenii pe care nu-i suportă.

Bârfitorii, bieții de ei, se iluzionează cu gândul că pot, cu ajutorul câtorva zvonuri denigratoare, să-i facă nefericiți pe cei care sunt ținta urii lor și că "nefericirea" acestora le va aduce lor bucurie și împlinire. 

Am avut, uneori, tendinţa să vin cu contraargumente care să arate calitatea îndoielnică a persoanelor care au lansat la adresa mea tot felul de calomnii menite să îmi păteze reputaţia. Totuși, dorinţa de a rămâne o doamnă a câştigat în faţa impulsului de a-mi apăra imaginea. 

Nu poți rămâne imaculat cât timp te întinzi în noroi. 

Așadar, nu m-am irosit și nu am decăzut. N-am intrat în mocirla nimănui, nu am dus războaie, nu m-am justificat, n-am încercat să deschid minți și suflete încuiate.

Nu mai simt de mult nevoia să-mi apăr reputaţia într-o lume care crede orice zvon, într-o lume oarbă, subiectivă, uşor de manipulat și incapabilă să judece obiectiv.

Am deja destulă experienţă de viaţă încât să ştiu că numai proştii ascultă cu gurile căscate zvonuri, bârfe și minciuni şi îşi formează păreri în funcţie de ce spun gurile rele. Iar cum eu nu am loc pentru proşti în viaţa mea, prefer ca aceștia să creadă orice îi ţine departe de mine. 

În același timp, oamenii cu discernământ știu ce să creadă și ce nu, și nu pot fi duși de nas de bârfitorii care cred că pot păcăli pe toată lumea și nici de nefericiții care cred că astfel vor fi fericiți dacă le tulbură liniștea altora. Eu știu deja că apucăturile acestea deviate de la un comportament normal sunt niște probleme grave... iar mie îmi stârnesc doar milă. 

Pacea sufletească nu mi-o strică nimicurile acestea lumești... m-am obișnuit și sunt imună. Așa cum unii sunt imuni la iubire, eu sunt imună la ura lor. Însă mă flatează preocuparea lor obsesiv compulsivă față de persoana mea. 

Sper că fiecare dintre voi să-i percepeți pe cei care vă urăsc la fel cum îi percep eu și să nu le acordați nici timp, nici energie și niciun pic de importanță. Fiți imuni la răutate și păstrați-vă seninătatea.

“Părerea despre un om depinde de distanța de la care îl privești.” (Ben Johnson)

BDHQ - Probabil cel mai puternic antioxidant din lume

Când aflu despre un produs bun, primul impuls este să-l recomand și altora. De data aceasta m-am gândit bine înainte convinsă că mi se va reproșa că trăiesc pe altă planetă și că nu realizez că nu oricine își poate permite să cumpere un asemenea produs. Însă consider egoism să știu despre un lucru care ar putea ajuta lumea și să tac. 
Poate ați observat că sunt foarte responsabilă atunci când recomand ceva, cu atât mai mult produse care pot influența sănătatea oamenilor. Tocmai de aceea refuz să recomand (fie și cu contracte de publicitate) produse în care nu cred și pe care nu le testez. 

Am avut în ultimul timp tangență cu copii și cu adulți bolnavi de cancer sau cu alte afecțiuni grave. Am locuit mai mult prin spitale decât acasă și am ajuns într-un stadiu de disperare care m-a determinat să mă documentez atât de mult, încât să nu mă mai poată induce în eroare nimic... fiindcă nu era loc de riscuri în situațiile unor oameni prea bolnavi ca să li se vândă iluzii sau, Doamne ferește, produse care le-ar face mai mult rău. 

Știu foarte multe despre tratamentele cu chimioterapie, radioterapie, dar și mai multe despre cele cu produse naturiste. 

Știu ce rol benefic au antioxidanții pentru sănătate și știu cât de importantă este prevenția. 

Cei preocupați de sănătate știu deja cât de importanți sunt antioxidanții pentru organism, de aceea nu voi insista cu detalii. Cu siguranță ați făcut tot felul de tratamente naturiste care să vă ajute imunitatea și care să stopeze evoluția anumitor boli. Pe piață există multe produse care ajută, dar și multe produse care promit multe, dar care sunt ineficiente.

Produsul acesta are o poveste. Cu cei de la Plantum am legat o prietenie, ei știind că eu comand multe produse pentru persoanele apropiate, dar și că am tangență cu oameni foarte bolnavi sau care abia s-au vindecat de boli grave. S-au străduit să aducă în țară acest produs și m-au sunat să-mi povestească despre el. Prețul mi s-a părut descurajant, este adevărat, apoi mi-am amintit ce costuri au presupus alte tratamente, dar mai ales că sănătatea și viața nu au preț... 

Totuși, înainte să vă sperie prețul acestui produs, trebuie să știți că un flacon de BDHQ are 186 de doze, ceea ce înseamnă că acoperă tratamentul pentru 6 luni (ca prevenție și întreținere) sau 2 luni (în cazul anumitor boli în stare avansată).  

Eu l-am testat fără ezitare, dar nu înainte de a mă sfătui cu medicul meu, desigur. Ceea ce vă pot spune este că am constatat în urma unor analize medicale că markerul tumoral CA125 a scăzut de la 78,5 la 25 după ce am făcut o cură cu BDHQ. Nu am făcut niciun alt tratament în acest timp.  

Eu vă recomand să citiți despre acest produs, să vă documentați și să decideți împreună cu medicul dacă aveți nevoie de el. E bine ca măcar să știți despre acest produs, poate informația va ajuta cândva pe cineva. 

Eu cred cu tot sufletul că natura are multe remedii de oferit.

Puteți afla detalii despre acest produs, aici: BDHQ 13g Siberia Rusia

Ce mare era omul mic!

Nenea Ion era un bătrân gârbovit care trecea adeseori neobservat. Era slab și firav și nu știu dacă era mai înalt decât un copil adolescent. Chiar și privirea lui era de copil. Ochii lui de un gri cenușiu aveau o lumină aparte, jucăușă.

Nenea Ion trăia la marginea orașului, într-o căsuță mică din care abia mai rămăsese o cămăruță locuibilă. Împărțea cămăruța cu un câine și cu o pisică, iar uneori renunța la porția lui săracă de mâncare ca să hrănească bietele animale. "Postul negru e sănătos!" - spunea el ca să se justifice când alegea să dea altor guri mâncarea lui. 

Pensia lui era atât de mică încât abia îi ajungea să își cumpere pâine și câte un săpun bun. Când i-am dus un săpun mi-a mulțumit de câteva ori și l-a adulmecat cu o bucurie de nedescris. 

Muncea pentru fiecare dumicat. Pe o bucată mică de pământ din spatele casei, cultiva câteva legume, avea vreo doi meri, un nuc, dar și o văcuță și câteva găinușe. 

Lumea din oraș nu știa cum trăia nenea Ion. Nu știau dacă avea familie, dacă era bolnav sau dacă avea lipsuri. Știau cum arăta casa lui micută pe dinafară, iar pe el îl vedeau adesea prin oraș. Unii se amuzau că era mic. Mic de tot. 

Într-o zi, nenea Ion s-a îmbolnăvit. Nu s-ar fi dus el la spital, dar n-a avut încotro. Acolo a fost certat de cadrele medicale că nu era îngrijit și că nu avea și el o pijama. A dormit bietul om îmbrăcat cu izmene și cu cămașa cu gulerul foarte tocit de la atâta purtat. Aceea era cea mai bună cămașă a lui, cămașa de mers la biserică.

A stat nenea Ion mult în spital. Avea o boală la plămâni și trebuia să fie îngrijit. Un om cu suflet bun i-a dăruit o pijama și tare s-a mai râs în spital de nenea Ion, pe care pijamaua aia atârna de ziceai ca a fost a unui uriaș. Pentru că el era mic. Mic de tot. 

Când i-au dat drumul din spital, nenea Ion aproape că a alergat spre casă. Îi era dor de animalele lui de care avusese grijă niște vecini mai miloși. 

Într-o duminică, după slujbă, preotul le-a spus oamenilor că a ars casa unei familii. Părintele a îndemnat oamenii să ajute cu ceea ce poate fiecare. Și după două zile lumea a început să îl vadă pe nenea Ion cum căra cărămizi cu o roabă pe care abia putea să o împingă. Pentru că el era mic. Mic de tot. Câteva zile omul tot căra și ducea cărămizi, țigle și lemne la familia căreia îi arsese casa. Nimeni nu știa că zi de zi, nenea Ion își dărâma propria căsuță ca să adune cărămidă cu cărămidă. A dărâmat tot și i-a rămas în picioare doar cămăruța mică în care locuia el. 

Într-o zi, văzându-l că ducea câteva cărămizi în roabă, un om i-a spus: "Nu mai duce cărămizile alea, nenea Ioane. Sunt vechi, nu se poate face mare lucru din ele." Nenea Ion s-a întristat, dar nu a renunțat, mai ales ca a văzut că nimeni nu mai ducea cărămizi. El știa că acelea erau bune și că oamenii se puteau folosi de ele. Și chiar le-au folosit. "Chiar și o cărămidă dacă ne-ar fi dat nenea Ion și tot era de mare ajutor. Dar el a adus multe, foarte multe. În casa asta sunt multe cărămizi aduse de nenea Ion."

Nenea Ion nu mai avea liniște știind că acea familie era în necaz și că nu mai aveau de nici unele. Aveau și doi copii și s-a gâdit nenea Ion că tare bine le-ar prinde niște lapte. Lua laptele de la văcuța lui și oprea o cană pentru pisicuță, iar restul îl ducea la copiii cărora le-a ars casa. Le ducea și toate ouăle de la găinușele lui, iar merele puse deoparte pentru iarnă le-a dus pe toate. 

Nimeni nu știa că erau zile în care nenea Ion mânca doar un colț de pâine înmuiat în lapte sau doi cartofi fierți pe care punea cu zgârcenie câteva picături de ulei. Dar el nu se plângea niciodată. Oricum nu l-a întrebat nimeni, niciodată dacă mai poate, dacă mai are... 

Într-o zi, un vecin i-a cerut lui nenea Ion să îi dea curtea și grădina, promitându-i în schimb că va avea grijă de el. Naiv și neputincios, nenea Ion l-a crezut pe omul cu intenții bune... doar era om deștept, cu școală. Și s-a dus cu mașina fistichie a omului să semneze niște hârtii la notar. Nenea Ion îi respecta foarte mult pe oamenii cu școală. Pentru că el nu prea avea carte și se simțea mic... Mic de tot. 

Omul care a primit terenul lui nenea Ion nu s-a ținut de cuvânt. A demolat singura cămăruță  pe care o avea nenea Ion ca să își construiască o casă mare și frumoasă, iar pe nenea Ion l-a mutat într-o șură. Acolo a stat nenea Ion câteva luni, așteptând ca omul să-l mute într-o cameră nouă și frumoasă. A stat pe un pat vechi, în întuneric și în frig și abia dacă primea câte ceva de mâncare. Nimeni n-a știut de soarta lui, dar oricum, pe nimeni nu ar fi interesat. Lumea nu-l mai vedea și se gândeau că poate a murit. Știau că pe terenul lui a construit cineva o casă, dar nu se întrebau unde era nenea Ion. Nici măcar oamenii cărora le-a dus roabă cu roabă aproape toată casa lui, cărora le-a dus puțina mâncare pe care o avea, nu s-au interesat de el. Nimeni. Nimeni nu-i ducea lipsa lui nenea Ion. Fiindcă el era mic...  

Într-o zi, cineva a aflat povestea nefericită a lui nenea Ion. Să ajungă la el era imposibil. Omul care luase terenul și care îl ținea pe nenea Ion în șură făcuse casă mare cu gard înalt și poartă închisă. Cu greu a reușit să intre pe proprietatea ca o fortăreață și a inventat un pretext ca să rămână singură în curte. Atunci s-a dus glonț către șura în care l-a găsit pe nenea Ion stând pe patul șubred și învelit până la ochi cu niște pături vai de ele... 

- Nenea Ioane, am venit să te salvez. Hai cu mine.

Nenea Ion, incapabil să se ridice în capul oaselor, a spus cu o voce stinsă:

- Numai Dumnezeu mă mai poate salva pe mine. 

- Tocmai, Dumnezeu m-a trimis. Haide, te rog, vreau să te ajut. 

Persoana nu a apucat să-l convingă pe nenea Ion să se ridice, că proprietarul casei a și apărut în șură. După discuții în contradictoriu și amenințări, persoana a reușit să negocieze plecarea lui nenea Ion. Când s-a ridicat de pe pat și l-a văzut cât de mic era, persoana care venise să-l ajute s-a înduioșat. 

Nenea Ion n-avea decât hainele de pe el și o iconiță cu Maica Domnului pe care o ținea pitită sub pernă și pe care, cu mâini tremurânde a ascuns-o imediat în buzunarul vestei rupte pe care o purta.

L-a condus pe nenea Ion la mașină, iar acesta mergea cu pași greoi fără să spună nimic. Câteva zile i-au trebuit lui nenea Ion să se înzdrăvenească puțin. A primit o cameră frumoasă, cu pat confortabil, cu covor și cu televizor și lucruri cum n-a avut niciodată în viața lui. Avea pijamale călduroase și halat, iar baie caldă făcea foarte des. A venit un medic să îl consulte, iar persoana care l-a salvat a angajat o femeie care să aibă grijă de el, să îl ducă la plimbare prin parc, neapărat la biserică și să-i dea de mâncare de trei ori pe zi, plus desert. Dar nenea Ion mânca foarte puțin, fiindcă era mic. Mic de tot. 
Persoana care l-a salvat pe nenea Ion l-a întrebat dacă nu vrea să îl reclame pe omul care l-a neglijat, care i-a luat pământul, i-a dărâmat casa, i-a ucis animalele și l-a ținut sechestrat în condiții inumane. Nenea Ion a refuzat. A spus că el nu se răzbună, că el nu face rău, că omul acela e tată de copii și că nu îl lasă sufletul să îi facă rău, chiar dacă el i-a făcut atâta nedreptate. 

Și astfel, nenea Ion a iertat... fiindcă el era un om mic, dar mare. Mare de tot! 

Dezamăgirile te învață să te iubești

Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor. Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor... și uiți de tine. Iar într-o zi nu te mai recunoști. Te trezești că te-ai abandonat cu totul, că nu te mai regăsești nicicum. Realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci. Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani. Te rușinezi de felul în care arăți și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri. Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău. Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora. Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate.
Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu riduri, cu kilogramele pe care le-ai acumulat și cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește. Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături. Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om: la tine. Și astfel înveți în câteva luni cât alții într-o viață. Înveți cine și ce este important, înveți ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe. Înveți că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveți să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai. 
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea și lipsurile. Și înveți să nu fii ca ei.
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveți să fii fericit așa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva.
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine. Înveți să privești viața și omul din oglinda în care te privești cu iubire.

Fragment din cartea Străinul de lângă mine. 

Cartea se poate comanda aici: 

Foto: Meteora septembrie 2017

Vine o zi... în care te ierți

Vine o zi în care te ierţi. Pentru că a venit clipa în care te-ai înțeles și te-ai acceptat așa cum ești. Te ierţi pentru tot ce nu ai reuşit să fii, dar şi pentru ceea ce ai fost deşi nu ar fi trebuit să fii. Te ierţi pentru că, inconştient şi fără să vrei, ţi-ai fost cel mai mare inamic.

Te ierţi pentru că nu te-ai iubit aşa cum ai fi meritat, că i-ai iubit mai mult pe alţii, că ai iubit mai mult altceva decât pe tine însuţi.

Te ierţi pentru că ai avut alte așteptări de la oamenii care te-au rănit, pentru că nu ai avut puterea să-i ierţi, pentru că i-ai alungat sau i-ai părăsit în loc să îi fi ajutat să fie mai buni.

Te ierţi pentru că n-ai fost destul de puternic încât să renunţi la orgoliu şi ai preferat să te răzbuni.

Te ierţi pentru toţi cei care nu te-au iubit aşa cum ai fi avut nevoie, pentru cei care nu au reuşit să te primească alături de ei.

Te ierți pentru că teama de singurătate și nevoia de a iubi și de a fi iubit te-au ținut prizonier în relații otrăvitoare și alături de oameni nepotriviți.

Te ierţi pentru tot ceea ce ţi-ai refuzat, crezând că aşa le va fi altora mai bine.

Te ierţi pentru amânări şi aşteptări, pentru tot ce nu ai spus la timp şi pentru tot ce te-ai grăbit să spui deși ar fi trebuit să taci.

Te ierţi pentru că ai iubit vinovat sau pentru că, de frică, nu ai iubit.

Te ierţi pentru că n-ai avut curaj să fii tu însuți, să trăieşti liber și asumat, să-ţi recunoşti slăbiciunile şi înfrângerile.

Şi atunci te priveşti cu duioşie, te înţelegi şi îţi devii, în sfârșit, cel mai bun prieten. Şi te ierţi.

Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 

Cu drag și dor despre Chișinău!

Dragii mei, 

Din lipsă de timp abia acum reușesc să vă povestesc despre întâlnirea mea cu cititorii din Chișinău.  

Am fost invitată de Doina Cernavca, fondatoarea Clubului Nostru, cu ocazia a 6 ani de la înființarea acestui club care organizează multe evenimente frumoase și întâlniri cu oameni de cultură și personalități din diferite domenii de activitate. E de admirat străduința Doinei de a organiza evenimente, de a oferi femeilor din Moldova prilejul de a petrece timp de calitate și de a avea acces la noutățile culturale. La fiecare eveniment ea a oferit premii și surprize cu sprijinul sponsorilor pe care îi felicit pentru că susțin evenimentele organizate de Clubul nostru. 

Am stat în Chișinău 4 zile, timp suficient să cunosc oameni de acolo și să-mi fac o impresie despre moldoveni și despre viața lor. 

Am venit de acolo cu o lecție foarte importantă: lumea e plină de prejudecăți. Așa cum despre România și despre români există prejudecăți, la fel există și despre Moldova și despre moldoveni și vreau foarte mult să vă spun adevărul descoperit de mine: moldovenii sunt oameni extraordinari! Sunt autentici, buni, calzi și au o simplitate cuceritoare! Singurul reproș pe care l-as face ar fi agresivitatea din trafic, însă nu e o problemă gravă, am văzut și mai rău de atât. :)

Am vrut să cunosc oamenii de acolo și am umblat mult, am vorbit cu angajați din magazine, din restaurante, cu taximetriști, cu persoane publice, cu presa. Am vrut să știu ce îi doare, ce visuri au, cum văd ei lumea. Sunt frumoși, buni, demni. Cu toate că au fost și sunt nedreptățiți, sunt senini și generoși. Au mai puțin ca alte popoare și totuși dăruiesc mai mult. 

Moldovenii iubesc cultura și arta și respectă foarte mult artiștii și scriitorii. Au un parc cu statui ale unor scriitori celebri și am rămas plăcut impresionată când am văzut că la statuia lui Mihai Eminescu erau foarte multe flori lăsate de trecători. 

Femeile sunt extraordinar de frumoase. Sunt cochete, delicate, feminine, elegante. Am constatat cu încântare că sunt naturale, că nu-și mutilează frumusețea așa cum se obișnuiește în ultimul timp. 

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost să constat că în parcuri și în restaurante oamenii stau de vorbă unii cu alții, că nu sunt atenți la telefoane așa cum se obișnuiește peste tot în ultimul timp. 

Foarte impresionată sunt și de presa din Moldova. Oamenii de presă și de televiziune sunt mai mult concentrați pe a transmite lucruri frumoase și utile, de a informa cu adevărat, decât de a oferi cancan. Am cunoscut reporteri deosebiți care merită tot respectul pentru felul profesionist în care își fac munca. Vreau cu această ocazie să salut cu drag echipa emisiunii "O seară perfectă", care a și transmis pe PRO TV în direct de la întâlnirea mea cu cititorii și echipa de la TVR, pe Valeriu Croitoru și pe frumoasa Maria Chirica. 

Am avut bucuria să întâlnesc și o prietenă dragă, pe frumoasa Valentina Luchian, cea care de 17 ani are grijă ca Moldovenii să se bucure de  revista Fashion Vip și de galele Fashion Vip.  

Întâlnirea cu cititorii mei a avut loc la Capitoles Park, un loc superb, elegant și primitor.  
Am fost primită de public cu multă căldură și m-am simțit ca între prieteni. M-au impresionat întrebările profunde și dialogul cu publicul, dar mai ales iubirea cu care am fost copleșită. Cred că orice persoană publică și-ar dori să fie iubită așa, iar eu mă consider binecuvântată. 
Am primit flori, daruri și scrisori, iar cititorii mi-au lăsat impresii în albumul de amintiri pe care îl iau mereu cu mine. 

Lumea mă admiră pentru succes, pentru performanța de a fi cel mai vândut și citit scriitor din ultimii 27 de ani... de fapt, cea mai admirabilă parte este publicul meu, oamenii frumoși care mă citesc și care mă susțin. Iar faptul că sunt atât de iubită îmi dă forță și determinare să ofer tot ce am mai frumos. 

Orașul Chișinău va fi pentru mine o amintire tare dragă.  
Am vizitat și faimoasa vinărie Mileștii mici de unde am plecat foarte plăcut impresionată de galeriile subterane unde se păstrează cele mai bune vinuri. Bineînțeles că am degustat... și am tot degustat, ca să nu mai spun că am plecat cu mașina plină de licori. :)  

Despre mâncare ce vă pot spune? Am mâncat într-una, au delicii imposibil de refuzat și nu înțeleg cum reușesc moldovencele să-și păstreze silueta! Eu abia am mai încăput în haine. :)  

Am descoperit cu încântare că în toate librăriile se găsesc cărțile mele. La eveniment a venit și Ion Bargan, fondatorul editurii Bestseller, un tânăr frumos și ambițios care se străduiește să aducă un plus de frumusețe în lumea aceasta. 

Vreau să le mulțumesc cititorilor mei pentru tot, vreau să îi mulțumesc frumoasei Doina pentru invitație, pentru excursia deosebită la cramele Milești, vreau să mulțumesc restaurantului MuzCafe unde am savurat cele mai delicioase mâncăruri, mulțumiri fotografului Sergiu Alistar, hotel Manhattan unde eu și prietenii mei ne-am simțit extraorinar și nu în ultimul rând prietenilor mei care m-au însoțit în această călătorie, venind ca de obicei din Craiova, Tulcea, Iași, Dorohoi și Cluj ca să-mi fie alături. 

Am revenit acasă cu amintiri frumoase, mai bogată cu câțiva prieteni și cu dorința de a merge și altă dată la Chișinău să-i întâlnesc pe frații noștri dragi de peste Prut. 

Fiți binecuvântați, oameni dragi! Vă admir pentru demnitatea voastră, pentru putere, pentru generozitate, căldură și seninătate. Sunteți minunați și vă promit prietenia mea pentru totdeauna!