Tu ce carte ai lua acasă?


Iată că vin din nou cu vești bune pentru voi, iubitorii de cărți, dar înaine de asta vreau să vă povestesc ceva.
În urmă cu ceva timp am aflat povestea unei cititoare, o fată de liceu care nu-și permitea să își cumpere cărți, dar mergea în librărie și citea câte puțin din cărțile care-i plăceau. M-a impresionat și mă gândesc cu drag că sunt multe persoane care iubesc să citească, dar care nu-și permit mereu să cumpere cărțile dorite. 

Sunt foarte curioasă, voi aveți vreo carte pe lista de așteptare pe care abia așteptați să o luați acasă? Sau poate vreo persoană dragă vouă își dorește mult o carte anume?
Dacă da, vestea bună este că astăzi eMAG vine cu o ofertă de nerefuzat: un Voucher de 20% reducere la peste 25.000 titluri de cărți, plus transport gratuit!


Această ofertă eMAG este valabilă doar astăzi, iar aici găsiți multitudinea de cărți și voucherul:  
Eu mi-am propus să dăruiesc cuiva cartea Cărarea Împărăției, dar m-aș bucura să-mi sugerați și voi titluri de cărți care v-au plăcut sau pe care vi le doriți. 


Spor la cumpărături! 

Succesul unora e boala altora...



Dacă am refuzat să public cu anumite edituri, acestea mă bălăcăresc pe unde apucă și caută să instige lumea împotriva mea. Mai sunt și niște scriitori frustrați că nu au avut succesul meu și care cred că se vor afirma dacă mă denigrează pe mine. Jenant... și umilitor să recunoști în felul acesta că ești invidios și că ești dispus să decazi oricât pentru a ieși din anonimat. 
Culmea este că ăștia defilează cu pretenții de oameni culți și cu valori, dar se contrazic prin comportamentul deplorabil demn de personajele din emisiunile dizgrațioase de cancan. ☺ Mă amuză ce războaie pornesc împotriva mea (doar pentru că ei consideră că n-ar trebui să am eu atâta succes), dar cât de indiferenți sunt față de problemele omenirii, ale țării, cum tac dacă văd o nedreptate, cum sunt indiferenți în fața cazurilor sociale... și asta spune totul despre ei, despre preocupările lor, despre valorile lor. Țațe cu o plăcere maladivă să bârfească și să spurce.
Desigur că orice prost va găsi un prost și mai mare care să-l asculte cu gura căscată... Cei fără discernământ sunt ușor de manipulat și de instigat. Iar obsedații de mine, câteva personaje dubioase și cu minți insalubre, care de 4 ani nu pot respira dacă nu mă atacă într-o zi, așteaptă ca muștele o grămadă de mizerie pe care să se așeze și să se scalde în toată urâțenia lor.
Eu i-am ignorat și îi voi ignora în continuare. Poate că tocmai asta îi frustrează: că nu mă iau la trântă cu ei în mocirlă. I-am lăsat să spună ce vor, să facă mizerie, să mă amenințe cu moartea, să mintă, să îmi jignească familia (chiar și pe tatăl meu decedat), prietenii și cititorii. Nu s-au gândit o clipă că rănesc oameni care mă iubesc, că-i provoacă stres mamei mele sau măcar că nu dau un exemplu bun acestei societăți prea mult contaminată de lucruri nocive. Ura le-a întunecat mințile atât de tare încât nici măcar nu mai realizează că sunt ridicoli, penibili, patetici, dizgrațioși.
Am înțeles că sunt bolnavi, că au psihoze grave și i-am privit cu compasiune. Trebuie să fii grav bolnav dacă timp de 4 ani, cauți zi de zi să denigrezi o persoană pe care nu o cunoști, care nu ți-a greșit și la care singurul lucru care te deranjează este că are succes. Eu nu înțeleg purtarea asta, eu nu mi-aș pierde niciun moment din viață să scriu sau să discut despre ceva/cineva care nu-mi place. Dar nebunii ăștia mă tratează mai rău decât pe Hitler, zici că sunt mai nocivă și mai periculoasă pentru omenire decât orice terorist! 💣 Păcat că nu sunt la fel de înverșunați împotriva celor care fac rău cu adevărat, păcat că nu-și folosesc timpul și energia constructiv, ca să schimbe ceva în lumea asta, ca să ajute, ca să lase în urma lor ceva frumos… Dacă tot sunt atât de pricepuți, atât de buni, de ce nu-și folosesc timpul, energia și genialitatea pentru a scrie capodopere? Să scrie cărți cu care să-mi dea peste nas, să-mi arate cum se face, să învăț ceva de la ei… fiindcă în urma lătrăturilor lor din ultimii ani nu am învățat nimic. Am văzut doar dejecții mintale.
Între timp eu am promovat cărțile editurilor care caută să mă defăimeze, așa cum am promovat și scriitori care ulterior au pornit atacuri împotriva mea. Unul dintre acești scriitori m-a lingușit la început, l-am promovat, apoi, nemulțumit că nu-i făceam zilnic reclamă, a devenit dușmanul meu și a început să facă pe criticul literar și pe moralul desăvârșit (cu toate că își vinde cărțile ilegal, nu prin distribuitori autorizați, ci cui apucă, fără a plăti impozite la stat...).  😉  
Dar, satisfacția mea este că am răspuns cu bine la rău, că până și cei care mă dușmănesc trăiesc de pe urma mea, că pâinea de pe masa unora mi se datorează. 😃 
Nu sunt supărată pe ăștia, mi-aș face păcate să mă supăr pe oameni bolnavi. Îmi este doar milă că sunt nefericiți, că se otrăvesc zilnic și mai ales că tot ce fac se va întoarce împotriva lor.
Am văzut comentariul unei cititoare, o fată de 15 ani care a îndrăznit să-mi ia apărarea. Printre altele a spus așa: “Mi-ar fi rușine să am așa o mamă, să văd că poate comenta cu atâta răutate, nu mai spun că nu aș citi niciodată o carte scrisă de un scriitor care se poartă atât de urât și care vorbește despre alții cu atâta dușmănie.” Păcat că detractorii mei nu înțeleg că prin purtarea lor își fac doar reclamă negativă și că străduința lor de a mă denigra îmi face, culmea!, reclamă bună. 😄  
Oamenii sănătoși la cap nu înghit orice gogomănie, oamenii cu preocupări curate nu savurează mizerii, așadar n-aveți decât să debitați orice, să mă urâți oricât, nu mie îmi faceți rău. Păcat de voi, de ambițiile voastre mici, de lipsa voastră de stimă de sine.
Dacă eu voi muri, în urma mea rămân multe lucruri frumoase și fapte bune, am construit mult, am ajutat și am inspirat lumea la bine (chiar dacă nu sunt un om perfect), n-am trăit degeaba, dar în urma voastră va rămâne doar mizeria pe care o împrăștiați... Sunteți o rușine pentru societate, pentru familiile voastre și pentru voi înșivă. Sunteți niște triști.
Eu n-am timp de voi, sunt ocupată să mă bucur de ceea ce am, de ceea ce sunt și de ceea ce fac. În timp ce voi pierdeți timpul pe internet încercând să faceți rău, eu muncesc, țin în brațe copii care au nevoie de dragoste, fac cumpărături pentru oameni care nu au posibilități, citesc povești unor copilași bolnavi, mă plimb, stau cu oameni care mă iubesc, vorbesc cu oameni minunați care mă inspiră și mă ajută să evoluez, râd, zâmbesc, trăiesc, IUBESC. 
Nu sunt capabilă să urăsc, nu mă voi încrunta doar pentru că niște nebuni n-au loc de mine pe pământul ăsta. Bunătatea este răspunsul meu la orice răutate, seninătatea este răzbunarea mea, iar Dumnezeu este dreptatea mea.
Eu vă doresc succes și să fiți măcar sănătoși dacă fericiți nu puteți fi doar pentru că Irina Binder are succes! 😉
Îmi văd de drumul meu. Dacă m-aș opri la toți câinii care mă latră nu aș mai ajunge niciodată acolo unde îmi doresc. 





Povara



Copilul meu,

Azi, am înţeles că nu mai sunt cine am fost pentru tine. Eu nu mai simt că îţi sunt mamă, ci simt că-ți sunt doar o povară. Azi am aflat cu uimire că mama este mamă doar cât timp copilul are nevoie de ea, dar când ea are nevoie de copilul ei, devine o povară.
Cândva eram cea în braţele căreia căutai adăpost şi alinare. Eram fiinţa pe care o iubeai cel mai mult, singura în care credeai, singura de a cărei companie aveai nevoie. Când îţi eram mamă mă întrebai cu spaimă în privire şi în glas dacă am să te părăsesc vreodată. Îmi desenai flori, fluturi şi căsuţe colorate şi îmi promiteai că atunci când vei fi mare, vei avea şi tu grijă de mine, aşa cum am avut eu de tine ori de câte ori ai fost bolnav. Mă mângâiai pe față cu mânuțele tale mici și îmi spuneai că mă iubești. Azi, abia dacă mă mai privești. Azi te supără neputința și neîndemânarea mea. Te deranjează prezența mea în căminul tău și simt că abia aștepți să plec.
Ţi-aş fi ascuns şi acum boala mea şi nu te-aş fi împovărat cu necazurile mele, dar am îmbătrânit, nu mai am putere şi nu mai ştiu cum să duc singură toate suferințele. 
Ani de zile te-am ferit de supărările mele, te-am protejat de grijile mele, nu am vrut să ştii că nu mai pot, că nu mai am, că mă tem. Am vrut să te simţi în siguranţă, să nu cunoşti grijile oamenilor mari, să te bucuri de copilărie, apoi de tinereţe, apoi de familia ta. Ţi-am ascuns durerile, neajunsurile şi nefericirea mea știind că într-o zi îţi va veni rândul să le ai pe ale tale, iar acum, când văd cum e să te simţi povară pentru propriul copil mă rog Cerului să ai sănătate şi să nu fii nevoit să depinzi de copiii tăi, să nu ajungi să simţi ce simt eu acum. Sentimentul că ești o povară pentru ființa pe care o iubești cel mai mult pe lume, pentru ființa căreia i-ai dat viață și pentru care ai fi în stare să-ți dai viața, provoacă mai multă durere decât orice boală.
Se pare că bătrânețea și boala nu-ți iau doar puterile și liniștea, ci te lasă și singur pe lume.   
Mă iartă că mă plâng acum, dar nu m-a pregătit nimeni pentru ceea ce simt azi. Nu am avut timp să mă obişnuiesc cu ideea că într-o zi nu voi mai fi pentru tine decât o povară. Mă iartă că am lăcrimat în faţa ta, că am căutat adăpost în casa ta, că mi-am aşezat sufletul la picioarele tale! 
Şi mă iartă, copilul meu că nu-ţi mai pot fi ceea ce am fost cândva!

Cu dragoste infinită,
Mama




Pentru toți cei care "nu fac discriminări".



Nu știu dacă există ceva mai dureros și mai nedrept decât tristețea unui copil. Și când motivul tristeții lui este răutatea adulților, este dureros de greu. 
Știu că vei citi asta, mama lui Andrei. Și știu că veți citi asta, doamna cadru didactic care nu știi să educi copiii și nu faci niciun efort să înveți părinții copiilor "normali" să nu discrimineze copiii din familii fără posibilități, fără părinți cu jeepuri care te cadorisesc cu parfumuri, bijuterii și alte prostii cu care poți fi cumpărată. Înțeleg, unii oameni chiar sunt de vânzare, au doar preț, nu și valoare...  

După ce s-a simțit umilit, respins și nedorit doar pentru că a fost singurul copil din clasă neinvitat la ziua de naștere a odorului Andrei, băiețelul meu trist s-a refugiat în casă și a continuat să picteze chipul Maicii Domnului pe bucata de geam spart găsită undeva prin spatele curții. N-a vrut nici în ruptul capului să renunțe la bucata aia de sticlă, dar mi-a promis că nu se va tăia. A pictat ținând sticla cu o mănușă și a plâns...  Demnitatea și încrederea pe care am reușit să i le insuflu după o lungă perioadă, i-au fost spulberate de gestul inuman făcut de niște adulți care s-au gândit să-l separe de ceilalți copii.
Băiețelul despre care vă vorbesc este un copil minunat, bun, cuminte, harnic, credincios și generos și nu spun asta doar pentru că este unul dintre copiii care au devenit ai mei. 
A mai zâmbit doar când m-a văzut pe mine intrând pe poartă, dar zâmbetul lui era diferit. Lipsea bucuria. Mi-a spus printre lacrimi durerea lui, iar eu am avut misiunea deloc ușoară să îi explic că nu el are o problemă, ci societatea asta ipocrită care susține că nu face discriminări, dar face! 
Dacă întrebi 100 de persoane dacă fac discriminări, majoritatea vor spune că nu, ba chiar că detestă discriminarea de orice fel, dar dacă îi pui în fața unui fapt împlinit, vei vedea cum mint, cum se mint, cum se cred buni, în timp ce realitatea este alta...  

Se pare că eu știu ce trebuie să spun ca să iau durerea din sufletul unui copil, iar băiețelul meu a înțeles de ce este respins. A înțeles cum funcționează lumea... și că uneori nu suntem respinși pentru că nu suntem destul de buni pentru ceilalți, ci pentru că ceilalți nu sunt destul de buni pentru noi. 

Băiețelul meu ar fi avut bani de cadou, mama lui Andrei, dacă asta era condiția să vină la ziua fiului tău... Ar fi venit cu un cadou frumos pentru felia de tort cu care l-ai fi servit, dacă pentru tine totul este condiționat de un schimb. Și nu, nu este murdar, chiar dacă tatăl lui care are doar o mână spală hăinuțe cu acea mână... Nu ți-ar fi murdărit canapelele și covoarele, nu s-ar fi năpustit ca un sălbatic asupra platourilor cu mâncare, nu ar fi fost un exemplu urât pentru ceilalți copii... Dar ai dreptate: băiețelul meu chiar este diferit. E diferit, fiindcă el nu urlă la părinți și nu înjură sau trântește când nu i se face pe plac, el nu refuză mâncarea cerând altceva, el se roagă înainte să mănânce și se bucură de orice i se dă. Băiețelul meu nu găsește amuzant să spargă melci cu piatra, el îi salvează din calea pașilor grăbiți. Băiețelul meu nu jignește copiii, nu râde de ei, iar dacă are ceva dulce împarte cu oricine. Băiețelul meu nu s-ar rușina niciodată cu un prieten sărac, fiindcă părinții lui nu l-au învățat așa.
Băiețelul meu, chiar dacă nu mai este de câțiva ani sărac, îmbrăcat ponosit și înfometat, nu scapă de eticheta de "sărac", însoțită de prejudecăți cum că ar fi și murdar și poate needucat... Asta pentru că există persoane ca tine, mama lui Andrei, persoane cu prejudecăți, care se mulțumesc să trăiască în abundență și să-i marginalizeze fără pic de suflet pe cei care nu au. Persoane care cred că pot decide ce merită anumiți copii și ce nu, ce pot, ce știu, ce simt...
Și, cu toate acestea, băiețelul meu va fi un om bun. Va scăpa de etichetele pe care i le lipesc unii... Și știu sigur că orice răutate de care a avut și va avea parte în viața lui, o va întoarce înapoi sub forma unui act de bunătate... 
Băiețelul meu chiar e diferit, iar oamenii vor învăța de la el ceea ce nu pot învăța de la cei ca tine, mama lui Andrei... fiindcă Dumnezeu, în bunătatea Lui, îi va oferi bogăția sufletească de care au nevoie cu adevărat oamenii



Weekend cu reduceri și transport gratuit la cărți!




Dragii mei, 

pentru că foarte mulți dintre voi mi-ați mărturisit că ați redescoperit pasiunea pentru citit, dar și că vă place să dăruiți cărți, vă aduc o veste bună: la eMAG găsiți cele mai noi și mai căutate titluri cu reduceri de până la 75%, iar în acest weekend transportul este gratuit! 

Într-adevăr, cititul vindecă plictiseala și sper că nu lăsați să treacă nicio zi fără să citiți câteva pagini dintr-o carte. 

Acum este momentul să alegeți cărțile pe care vi le doriți, dar și pe care vă doriți să le dăruiți persoanelor dragi. 

Ofertele le găsiți aici: http://bit.ly/Books-eMAG




Odată ce realizezi că meriți ceea ce e mai bun...



Astăzi, de ziua bunătăţii spontane, am ales să fiu şi eu bună... dar cu mine. :) Mi-a venit şi mie rândul. Şi am decis să fac puţină ordine în viaţa mea, să fac schimbări benefice, să renunţ la ceea ce este toxic pentru mine, la ceea ce îmi încurcă planurile, îmi iroseşte timpul şi îmi fură pacea inimii. Am decis să-mi ofer ceea ce merit, nu ceea ce sunt alţii dispuşi să-mi dea. Asta presupune să renunţ la relaţiile inutile şi dăunătoare, la prieteniile de faţadă şi superficiale.
Îmi aduc aminte cât de mult am suferit în trecut din cauza unor persoane care nu m-au vrut, care nu au reuşit să mă cunoască, să mă iubească sau măcar să mă accepte. Am plâns şi am considerat fiecare despărţire o pierdere, ca să realizez mai târziu că fiecare despărţire a fost un câştig, că fiecare om care a plecat i-a făcut loc altuia mai bun.
Acum nu mai sufăr după oameni decât dacă aceştia mor. Dar pentru cei care aleg să plece, pentru cei care nu mă plac şi care nu sunt capabili să mă înţeleagă, nu voi mai consuma nicio lacrimă, nicio emoţie, nicio secundă din timpul meu. Mă despart bucuroasă de persoane care trebuie mereu convinse, care au mereu nevoie de justificări, care au aşteptări nerezonabile şi cărora trebuie să le cerşesc respectul şi iubirea. Mă despart bucuroasă de persoane care-mi arată că nu au nevoie de mine și pentru care nu însemn nimic. Mă despart bucuroasă de persoane care strică mereu armonia, care mă încarcă negativ, mă obosesc și care dau dovadă de răutate și egosim.
Nu mai fac niciun compromis de dragul de a păstra o relaţie… şi realizez acum cât de mult am greşit când nu am renunţat la anumite persoane doar pentru că oameni dragi mie aveau o relaţie bună cu ele. Să tolerezi persoane care nu îți plac doar de dragul altora este o mare greșală.
Din clipa în care cineva atentează la pacea mea sufletească, din clipa în care cineva îmi arată lipsă de respect, aleg să renunţ, să-mi fac un bine. Pentru că am înțeles că numai eu pot fi atât de bună cu mine încât să fac alegeri bune pentru mine.
Cu ceva timp în urmă am scris pe facebook aces text:
“Nu ştiu ce-i face pe unii să creadă că după ce te-au tratat fără respect şi ţi-au întors spatele (pentru vreo prostie din cauza căreia s-au crizat aiurea), pot pretinde să uiţi şi să le fii acelaşi prieten ca înainte. De ce cred unii că prietenii sunt obligaţi să suporte crize, istericale şi apucături lipsite de respect? Cine nu-şi poate ţine în frâu orgoliile şi cine suferă de mania persecuţiei ar trebui să-şi asume că pierde prieteni. A fi prieten nu înseamnă a suporta orice, a ierta orice, a te lupta mereu să convingi de sentimentele tale şi a te justifică la fiecare criză paranoică... Şi mi se pare aberant să crezi că te mai vreau în viaţa mea după ce mi-ai arătat că nu dai nici 2 bani pe mine şi că te poţi lipsi de mine de îndată ce nu ţi-am făcut pe plac.
Atunci când nu mă mai simt în siguranţă într-o relaţie, când relaţia aceea îmi produce mai mult disconfort decât plăcere, când simt că-mi este îngrădită libertatea şi că nu-mi sunt înţelese intenţiile, când nu mă mai simt dorită şi respectată, renunţ. Şi nu mă răzgândesc la prima dovadă de afecţiune. N-am nici timp, nici nervi să mă joc de-a prietenia... Nu pot trece peste obrăznicie, peste nesimţire şi peste atitudini dispreţuitoare. Iar cei care cred că pot pupa din nou obrazul pe care l-au plesnit, se înşală amarnic.
Anumite uşi pe care ieşi trântindu-le nu se mai deschid niciodată... Devin ziduri de protecţie.“




Surprize de la eMAG pentru iubitorii de cărți!






Dragii mei, 

În perioada 14-16 februarie eMAG vine în întâmpinarea îndrăgostiților de citit cu cele mai noi și mai căutate titluri, o varietate largă pentru toate gusturile, vârstele și necesitățile, dar și cu reduceri și transport gratuit!

Acum e momentul să vă completați bibliotecile cu titlurile cele mai dorite de voi și să le dăruiți și persoanelor dragi cărți frumoase pe care și le doresc. Nu uitați că o carte transmite mesaje pe care niciun alt dar nu ar putea să o facă.

Pentru că și eu doresc să profit de ofertele eMAG, aștept cu drag să-mi recomandați cărți care v-au plăcut, dar și să-mi povestiți ce cărți aveți pe lista voastră de dorințe.

Ofertele eMAG le găsiți aici: http://bit.ly/Carti-la-eMAG




Revelion de neuitat în Maramureș!



Dragii mei, 

în sfârșit mi-am făcut puțin timp să vă povestesc despre revelionul petrecut în Maramureș. Vreau să aflați detalii despre zona frumoasă și despre oamenii minunați de acolo, sperând că veți merge și voi să descoperiți câtă bucurie vă pot oferi.   
Noi am petrecut revelionul în Borșa. De ce Borșa? Pentru că este un oraș/stațiune care îmi place enorm. Am fost de câteva ori vara și mi-am dorit să merg și iarna. Din fericire am avut parte de o iarnă ca în povești, cu zăpadă multă și curată, cu soare și ger.
Borșa oferă multe posibilități de a petrece timpul în natură, drumeții și sporturi de iarnă. Puteți vizita Mănăstirile din împrejurimi, neapărat Bârsana (noi am fost și la Rohia și la Sfânta Treime Prislop Borșa), puteți face o plimbare la Cascada Cailor și chiar o călătorie cu Mocănița. Iar dacă iubiți sporturile de iarnă, stațiunea Borșa este perfectă! 
Noi am urcat cu telescaunul și am mers pe jos la Cascada cailor. Pentru copii a fost o adevărată distracție să se tăvălească în zăpada mare și curată, iar noi ne-am minunat de peisajele de basm.
Am fost cazați la Pensiunea Lavinia-Daniel , o casă superbă și primitoare care aparține unor oameni minunați, calzi, cuminți, harnici și foarte generoși. Bunătatea lor te face să simți mai bine ca acasă. Oricât aș vrea să le găsesc un minus, nu reușesc... poate doar faptul că ne-au oferit prea multă mâncare și prea bună! Maria gătește senzațional și cu multă dragoste tot felul de bunătăți, pâine de casă, prăjituri, supe și orice îți poftește sufletul.
Pensiunea este mare și primitoare, iar curățenia este exemplară. În mansarda casei familia a amenajat totul păstrând tradițiile zonei și amintirea străbunilor. Este superb, o casă caldă și primitoare unde te odihnești foarte bine și unde poți petrece zile minunate împreună cu oamenii dragi.
Vreau să le mulțumesc gazdelor Maria și Daniel, atât în numele meu cât și al prietenilor mei, pentru ospitalitatea lor, pentru că ne-au răsfățat și ne-au făcut să-i îndrăgim! 
Aștept cu drag părerile voastre dacă ați fost în Maramureș, iar dacă nu ați fost, neapărat să vă oferiți o vacanță acolo. Vă garantez că vă veți întoarce cu amintiri de neuitat!
Iubesc Maramureșul și oamenii de acolo! 










Mai multe poze aici: Album Revelion Maramureș

Detalii despre Pensiunea Lavinia-DanielPensiunea Lavinia-Daniel Borșa
Pagina Facebook: Pensiunea Lavinia-Daniel