Ce nu-mi place în Dubai




Pe facebook am postat multe impresii din vacanța pe care mi-am petrecut-o în Dubai, am povestit despre ceea ce mi-a plăcut, dar trebuie să vă spun și ceea ce nu mi-a plăcut. Ceea ce nu-mi place și m-a întristat este diferența uriașă, contrastul trist dintre oamenii prea bogați și cei săraci (care muncesc pentru cei bogați). Unii sunt atât de bogați încât plătesc 25 de milioane de euro pentru un număr de mașină preferențial... Iar unii sunt atât de săraci încât împart camera cu câte 9 persoane și muncesc ca sclavii pentru niște salarii mizere, bani pe care îi trimit familiilor lăsate acasă în Pakistan, Afganistan, India, Nepal, Africa...
Nu știu cum sunt alții, dar mie mi-a stat în gât uneori când am fost servită și întâmpinată de acei oameni prea supuși, temători, singuri, epuizați, dar mereu cu zâmbetul pe buze, extrem de atenți și de grijulii. Nu au o amabilitate falsă, nu sunt lingușitori, sunt sinceri... și recunoscători că au șansa să muncească. 
Așa a fost și cu Nilusha, o fată din Sri Lanka, camerista care s-a ocupat de camera noastră  de hotel timp de 2 săptămâni.
De când mă știu, când mă cazez la hotel, am grijă să las camera în ordine, nu îmi place să adune cineva după mine, să-mi strângă lucrurile împrăștiate prin cameră, să găsească mizerie în urma mea. Ține de respectul de sine, dar și de respectul față de cameristele hotelului. Consider că este suficient pentru cameriste să aranjeze patul și să se ocupe de curățenie, că nu trebuie să le dau de muncă în plus și nici să le îngreunez munca lăsând dezastru în urma mea.
Am fost în vacanțe cu oameni care făceau dezastru în camera de hotel în care erau cazați, iar dacă le-am făcut observație mi-au spus că există cameriste care să facă ordine, că "pentru asta sunt plătite". Pe unii i-am convins să fie mai ordonați, pe alții doar după ce le-am spus că dacă o cameristă găsește o cameră în care oaspetele arată că-și bate joc, îi ia periuța de dinți și freacă vasul de toaletă cu ea. 😁
Nu, dragii mei, nimeni nu este plătit pentru a fi bătaia de joc a cuiva... Ca să înțelegi ce simte celălalt este suficient un exercițiu de imaginație și să te pui în locul lui. De câte ori fac curățenie în casa mea și sunt epuizată după ce schimb două paturi și dau cu aspiratorul, mă întreb cum rezistă cameristele care au de schimbat zeci de paturi într-o zi... Și am aflat asta în Dubai, de la Nilusha. Ea muncește în fiecare zi, nu are nicio zi liberă, primește doar o lună de concediu o dată pe an. Are 30 de camere în care trebuie să facă zilnic curățenie: să schimbe paturile, să aspire, să curețe băile, să schimbe prosoapele, să șteargă oglinzile și praful...
Știți ce salariu are? 1300 lei. Pentru acești bani muncește ca o sclavă zilnic și nu are o viață. Seara, abia reușește să-și spele hainele și să își facă puțină ordine în camera în care doarme. Practic se mută dintr-o închisoare în alta, nu vede soarele, nu vede lumea... Nu o întreabă nimeni dacă mai poate și mulți dintre clienții hotelului fac dezastru în camere și îi dau foarte mult de lucru doar pentru că sunt dezordonați, iar unii chiar nesimțiți.
Fata aceasta m-a cucerit cu gingășia ei, cu amabilitatea și zâmbetul inocent. Îmi aducea zilnic apă în cameră și mă sfătuia să mă hidratez, îmi ura o zi frumoasă și îmi spunea să nu-mi fac griji pe afară că Dubaiul este foarte safe. Probabil că i-a plăcut de mine pentru că i-am spus să nu schimbe așternuturile și prosoapele zilnic, că eu sunt ordonată și că trebuie să încercăm să nu mai facem atâta risipă de apă și de efort omenesc.
Am stat de vorbă cu ea și i-am aflat povestea. A plecat pentru un trai mai bun. Care trai? Să muncești ca o sclavă înseamnă trai? Să exiști doar 30 de zile din 365, să ai tangență cu lumea, cu oamenii dragi, cu puțină afecțiune, să vezi soarele, să-ți permiți să te întinzi relaxat în patul tău doar 30 de zile pe an înseamnă trai?
Dar ea este recunoscătoare că își poate ajuta mama bolnavă de diabet. Îi este recunoscătoare mamei care a crescut-o pe ea și pe frații ei cu multă trudă și cu mult stres...
Am întrebat-o cum rezistă să lucreze fără a avea măcar o zi liberă pe săptămână și mi s-a plâns doar de dureri de spate. “După ce schimb câteva paturi abia mă mai pot mișca.” mi-a spus.
Ca Nilusha sunt foarte mulți... Trăiesc printre oameni foarte bogați, printre turiști fericiți și muncesc pentru confortul și bucuria acestora. 
Nici nu îndrăznesc să viseze. Trăiesc în spații limitate, cu orizontul limitat, cu visurile limitate. Trăiesc doar pentru a-și asigura hrana și un loc de dormi și pentru a-și ajuta familiile lăsate acasă. Un șofer de Uber a izbucnit în plâns când l-am întrebat dacă și familia lui este în Dubai... 
Am vrut să știți și această parte a strălucitorului și opulentului Dubai... și, cine știe, poate că cineva mai puțin ordonat și mai puțin atent va ține cont de povestea aceasta și va încerca să păstreze camera de hotel ordonată și poate chiar va lăsa la plecare o cutie cu bomboane și ceva bacșiș pentru cameristă...
Acea cameristă ar putea fi mama ta, sora ta, fiica ta, cea mai bună prietenă a ta... Ar putea fi una dintre miile de femei românce plecate de acasă pentru "un trai mai bun"... 


7 comentarii

  1. Am lucrat pe vase de croazieră ca și camerist ( da, acolo sunt și bărbați în domeniul ăsta ) și pot spune că viața este extrem de grea dar noi totuși eram plătiți decent ( 2000 de dolari + bacșiș ) însă nu am rezistat decât 5 ani . Nu există zi libera, se lucrează continuu timp de 9 luni ( contract ) cate 10-12 ore pe zi . Partea care are cel mai mult de suferit din corp este spatele și trebuie psihic bun pt că nu vreți să știți ce lasă unii în urma lor, ce am găsit prin baie și pat nu se poate exprima aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca mereu exista doua parti ale povestii. Si spun asa: lucrez din 2016 in Dubai. Am plecat dupa incheierea studiilor si am lucrat in 3 firme. Absolut dar absolut toate problemele cu locurile de munca sunt create de filipineze si indieni: supusi,fara studii majoritatea, cu familii mari in spate ( daca castigi 1300 de ai 5 copiii acasa?!!! Vrei sa devina si ei sclavi?)fac orice pentru in local de munca si castiga putin,partial tot din vina lor. Sigur ca nu putem avea toti acces la locuri de munca bine platite dar ce indura ei pe aici e si din vina lor pentru ca accepta orice si fac lobby intre ei. Nu pot sa nu ma intreb: cand te vezi mai sarac nu vrei Tu sa nu mai ramai gravida la 16 ani ( toate filipinezele au 2-3copii; indienii idem) sau sa incerci acasa sa termini macar o scoala profesionala si sa food tehnician sa vezi cum se schimba treaba.Colegul de la spalatorie avea salariul 1000ron si sotia insarcinata cu al treilea copil. Minte creata! Arabii au privilegii si salarii mari pe nedrept nu neg dar asiaticii cu parere de rau nu fac mimic dar absolut nimic sa avanseze (nici macar o plangere la minister cand nu isi iau salariul la timp). Ghiciti cine este privita ca ciuma cand isi cere drepturile? Da exact eu si alti europeani din companie.

      Ștergere
    2. Nu este și cazul acestei fete. Are 28 de ani și nu este căsătorită, nu are copii. Provine dintr-o familie săracă, și-ar fi dorit să studieze, dar a fost nevoită să muncească de mică pentru a-și ajuta mama și pentru a-și câștiga pâinea.

      Ștergere
  2. Stimată doamnă, treaba e foarte simplă. S-a întâlnit cererea cu oferta. Adică dacă până acum ceva timp salariile erau mult mai mari în Dubai, situația s-a schimbat de când a fost un aflux de ofertă de forță de muncă. India, Nepal, SRI Lanka, toți au vrut să muncească, negociind în minus salariul, astfel încât să fie ei cei aleși și nu europenii sau alții care ar fi vrut mai mult. E o lecție foarte simplă de economie.
    Nu le place salariul de 300 de dolari? Nu-s obligați să l accepte.
    Nu va sună a anii 90,când romanii au asaltat tarile străine, și erau dispuși sa muncească pe oricât?
    În altă ordine de idei, nu e treaba noastră ce fac emiratezii cu banii, dar sesizam ca ceea ce au făcut acolo e departe de a fi măcar vis în altă țară.
    E un standard foarte ridicat de calitate și curățenie în toate localurile, ceea ce e lucru mare. Până și în cortul din deșert, la baie, e mai curat decât în alte locuri unde sunt angajate persoane "nechinuite" cu un salariu mult mai mare de 300 de dolari.
    Deci... Să încurajăm progresul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este. Au realizat enorm cu sacrificii enorme...
      Nota 10 pentru realizările lor, pentru curățenie, disciplină, siguranță.

      Ștergere
  3. Călătoresc foarte mult și am multe deplasări, vizitez foarte multe hoteluri. Nici mie nu îmi place să strângă altcineva după mine, dar când chiar nu există timp de lăsat ordine in cameră, prefer să las un semn pe ușă "do not disturb", astfel atunci cand mă voi intoarce in cameră, îmi voi găsi lucrurile exact cum le-am lăsat. O scutesc și pe doamna cameristă de un efort suplimentar de a intra în cameră să facă curat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da ,să ne gândim că si acolo s-a intalinit cererea și oferta ,pentru unii din ei salariul primit de 300 de euro este foarte mult ,ținând cont de cât ar fi câștigat în țările lor de origine și de adus nu i-a adus nimeni cu forța au venit singuri pentru un câștig mai bun In India majoritatea de 68% din populație traieste cu 2 dolari pe zi.La noi in țară câți traiesc la limita subzistenței vai mama lor cu salariul minim net de 1350 lei.Iar in privinta celor care lasa camerele vraiste, asta e nivelul de educatia atât pot.Bine că vedem ce se intampla la alții,poate ați uitat cum esti tratat la noi,reclama ceva si vei vedea.Să nu uitam unde erau acum 40 de ani acești oameni si aici mă refer la localnicii din UAE si unde sunt acum datorită conducerii statului lor.Da au petrol dar ce redevențe iau ei de la Englezi si Americani si cum au vândut conducătorii noștri dupa revolutie tot,zacaminte de petrol si gaze, cum ne vindem pădurile pe nimic.Asta e parerea mea ca daca te vinzi ieftin iti meriti soarta.

    RăspundețiȘtergere