Câinii latră... ursul zâmbește





Când numele tău nu vinde destul, ce faci? Te agăți de numele celor care au succes. Și cum faci asta? Simplu, pentru mințile murdare: denigrându-i. Aruncând mizerii înspre ei, cu răutate, fără niciun motiv. Bine, asta dacă nu punem la socoteală că invidia este un motiv de a urî pe cineva și de a deveni obsedat de persoana pe care o invidiezi, pentru că asta presupune a te dedica defăimării acelui om. Din păcate, asta e valabil pentru persoanele bolnave mintal, desigur, fiindcă un om sănătos și echilibrat nu are porniri din acestea obsesive. 
Primesc uneori câte un mesaj de la cititori care-mi arată că nu știu care scriitor se leagă de mine. Și chiar zilele trecute am primit o postare de genul acesta, unde un autor debitase niște baliverne la adresa mea (ce jenant! Despre oricine altcineva ar fi scris, la fel de penibilă și fără rost mi s-ar fi părut acea postare). Am citit doar începutul, nu am avut chef să parcurg cu privirea toată polologhia aceea ieftină – cu mintea nici atât! - , știam deja scopul postării și că, de obicei, asemenea rânduri atrag comentacii cu apetit pentru lături. Așa că am plecat de acolo, de pe pagina respectivă, contrar așteptărilor unora de a da vreo replică. Replică? La ce? La zoaie dezgustătoare? La desfrâu de limbaj? La depravare intelectuală? Niciodată. Există un nivel sub care nu pot și nu voi coborî vreodată. Nici măcar forțată de comportamentul altora. 
Și atunci, retoric, mi-am zis în sinea mea că în loc să fi scris postarea aia plină de lături, nu mai bine tu, scriitorule, dădeai un share unui caz social? Dacă tot ai o comunitate, de ce nu mobilizezi oamenii să faceți împreună ceva bun și frumos? În fine, pe urmă m-am trezit din visul meu utopic. Speram la prea mult. 
Aș vrea să vă mai rog încă o dată să nu-mi mai trimiteți astfel de porcării, nu mă interesează ce răutăți scriu unii despre mine și chiar nu am timp de prostii. Prefer să citesc ceva frumos, să comunic constructiv cu cititorii mei, nu să văd cum cineva decade de la calitatea de om de omenie și se face de rușine public, înjosindu-se printr-o atitudine nedemnă. Și spun asta fiindcă mie mi se pare trist că un autor care ar trebui să promoveze cultura și valorile morale, se ocupă cu mizerii și degradează în felul acesta ocupația nobilă de scriitor. Și este la fel de trist că își subestimează cititorii atât de mult încât le așterne dinaintea ochilor cuvinte care murdăresc un alt om și îi instigă la comportament antisocial, la ură sau fie că dă apă la moară doar unor flecăreli ieftine, rușinoase pentru niște persoane mature, de calitate. Și, cel mai trist dintre toate este să crezi că nu te poți vinde fără a face compromisuri degradante (mie mi-ar sta în gât pâinea câștigată făcând rău) cât și lipsa totală a rușinii... Știți ce spun, rușinea aia de a nu avea o limită dincolo de care devii indecent și penibil, rușinea de a te lua ca boala de omul sănătos, rușinea de a te porci, de a arăta cât de superficial ești, de a recunoaște în văzul lumii cât ești de invidios. Sau rușinea față de omul ăla pe care îl spurci gratuit, rușinea la gândul că ai putea da ochii cu el într-o zi. 
Iar ca o încununare a tristeții din viața lor, adevărul-adevărat este că acești autori care se ocupă mai curând cu orice altceva decât cu vreo creație literară de excepție, nici măcar nu sunt la nivelul celor care scriu cu adevărat frumos, profund, dumnezeiește, cei care ar merita să aibă mult succes dar nu-l au și care, poate, ar fi mult mai îndreptățiți să fie frustrați și să-și compare operele cu scrierile amatorilor, ale celor care mai mult cochetează cu scrisul. Ei rămân decenți, rămân demni, rămân Oameni. Rămân ceea ce sunt cu adevărat: scriitori. Și au alături elita, intelectualii, cititorii decenți și pasionați de literatură, nu de mahala. Iar dacă îi urmărești pe rețelele de socializare ai numai de câștigat și de învățat de la ei. Iar eu pe ei îi citesc, nu pe plângăcioșii închipuiți și frustrații care sunt convinși că nimeni nu scrie la fel de bine ca ei și care se vaită că n-au loc sub soare din cauza succesului meu. 
Sunt scriitori care scriu foarte bine, alții bine, unii sunt mediocri și sunt și din cei care scriu deplorabil, însă când ai o comunitate și ești urmărit de admiratori, e mare lucru. Înseamnă că ești binecuvântat și ai șansa să faci ceva frumos pentru lumea asta în care trăim cu toții. Și atunci contează enorm nu numai că scrii capodopere au ba, ci și exemplul pe care îl dai celor care te citesc, contează ce le transmiți oamenilor și contribuția ta la evoluția societății. E amuzant că unii se pretind a fi culți și superiori din punct de vedere intelectual, mândri nevoie mare că sunt citiți de oameni culți ca ei și inteligenți de n-a văzut pământul, dar își tratează cititorii ca pe o turmă de idioți, le bagă pe gât prostii și îi instigă la răutăți. Și da, din păcate, unii dintre cititorii lor culți și inteligenți merg cu turma și dovedesc și ce defecte au, fiindcă răutatea pe care o afișează public nu va fi niciodată un motiv de mândrie. 
Au venit peste mine susținătorii (iertare, nu pot să le spun cititorii) unei scriitoare și mă insultă prin mesaje, mă amenință cu moartea... Pe bune?! Aș vrea să o întreb pe acea doamnă și nu numai pe ea, când instigați mase de oameni împotriva cuiva care nu v-a greșit cu nimic, despre care știți că-și vede de viața lui și face lucruri bune, vă gândiți că printre cei care vă citesc sunt și persoane labile psihic și imbecile, vă gândiți și la consecințele răutăților voastre aruncate fără discernământ înspre mine? V-ați gândit măcar o clipă cum ar fi dacă aș instiga și eu lumea împotriva voastră - mai ales că eu am și ce spune rău despre voi? Știu, v-ați dori asta de dragul publicității. V-ar prinde de minune. Ei bine, nu. Nu am de gând să decad până într-atât, să mă dedau la acte murdare și grosolane și mai ales nu simt nevoia să mă apăr în fața proștilor (scuze, considerați cumva că o persoană inteligentă și de calitate se comportă ca voi?!). 
Rămân același om, nu intru în troaca nimănui, nu ripostez, știu că unii asta așteaptă, să îi bag în seamă, să le arăt că mă deranjează. Nu, nu mă deranjează! Nu-mi pasă. Voi pentru mine NU existați. Am treburi importante de făcut, cu toate că, știu, unora le stă în gât fiecare acțiune a mea. Dar am oameni de ajutat, am proiecte importante de care să mă ocup, am lângă mine suflete pe care le iubesc și mă iubesc, îmi place să-mi trăiesc viața curat și frumos, în pace și bucurie. Eu nu trebuie să mă apăr în fața nimănui, poate spune oricine orice dorește, m-am obișnuit să fiu bârfită gratuit în cei 7 ani de când sunt pe locul 1 în topul vânzărilor de carte (vă rog să mă scuzați!), m-am obișnuit cu ideea că succesul vine la pachet cu hateri și cu multe nedreptăți din partea invidioșilor. 
Acestea fiind spuse, le doresc mult succes și fericire tuturor! Atâta succes și fericire încât să nu mai simtă nevoia să facă rău, ci să simtă nevoia să contribuie la evoluția și înfrumusețarea lumii. 
Dar să nu uite că ceea ce este scris, rămâne scris... Și suntem ceea ce lăsăm în sufletele altora. 
Niciun om nu ar trebui să fie rău cu un alt om, mai ales cu unul care nu i-a greșit vreodată. 
Purtarea celor care se ocupă cu prostii îmi întărește convingerea că acele persoane sunt extrem de singure și nefericite și că nu au oameni de bine în preajma lor, că nu au oameni care să-i iubească sau măcar cărora să le pese suficient de mult de ei încât să îi oprească din căderea lor în noroi, din demența lor. Pentru că eu, dacă m-aș purta așa, prietenii mei m-ar lua la rost, m-ar ajuta să-mi înving demonii invidiei. 
Așa că nu, nu mă supăr pe voi. Doar vă compătimesc. Cum e vorba aceea? "La tăți ni-i greu…" Noroc că nu tuturor la fel. 😁 
Faptul că voi îmi dați importanță și eu vouă nu, spune totul, ce părere aveți? 
Știu, unii se vor simți băgați în seamă în urma acestei postări. Nu vă flatați. Este doar o replică generală cu scop educativ. Efortul meu de a scrie toate acestea va deschide mintea cuiva, sunt sigură... Și atunci lumea va fi mai frumoasă măcar cu încă un om.



  1. Nu pot să înțeleg răutatea acelor oameni oricât mă străduiesc. Dacă nu îți place de un om sau de ceea ce face el, pur și simplu nu trebuie să-l urmărești. Dar să incurajezi spre amenințări și altele de acest gen chiar nu este normal. În loc de invidie, ar trebui să se lupte să devină și ei o versiune atât de bună încât să aibă același succes. Personal vă admir pentru că nu vă pasă de astfel de răutăți și pentru că nu le lăsați să vă afecteze! Dv știți cel mai bine ce aveți de făcut și sunt sigură că în ciuda răutăților nu o să vă opriți.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te ador,Irina Binder!Ești o minune de om.Să ai o viață frumoasă,o meriți!

    RăspundețiȘtergere
  3. lumea este trista si de aici cred ca apare rautatea ...ai dreptate , in loc sa lase ceva in urma, ceva care sa infrumuseteze viata si lumea asta ei improasca totul cu ura si urat

    RăspundețiȘtergere
  4. Că nu îi bucură succesul meu pot înțelege... dar ar trebui să îi bucure măcar faptul că din banii pe care îi câștig am făcut multe lucruri frumoase, am construit și reparat case pentru oameni necăjiți, am salvat vieți, am cumpărat cărucioare cu rotile, proteze, tratamente, am ajutat copii olimpici, susțin lunar câteva familii cu copii, plătesc meditații, plătesc psihologi să se ocupe de copii abuzați, am închiriat apartamente pentru oameni care au ajuns pe stradă, fac donații peste donații... știu, nu e frumos să te lauzi, eu nu mă laud, nu fac toate acestea pentru imagine, fac asta pentru că așa simt, rar am vorbit despre proiectele mele caritabile, unele au ajuns în presă fără voia mea, alteori a trebuit să vorbesc deoarece au fost implicați și alți oameni cărora le datoram mulțumiri publice și poate că ar trebui să dau exemplu cu ceea ce fac, poate așa se mobilizează și alții. Prietenii mei m-au copiat, au deschis Asociații umanitare, s-au apucat de tot fell de proiecte, au construit case, au utilat spitale...
    Nu consider că fac ceva extraordinar, consider normalitate să oferi atunci când ai mai mult decât alții.
    Pot înțelege frustrarea unora, invidia, dar unii exagerează și decad foarte rău... și este foarte trist, nu câștigă nimic, pierd timp, imagine și își pierd susținători. Fac lumea asta mai urâtă decât este, în loc să se folosească de accesul la public pentru a constui ceva frumos, fac mizerii... Din păcate știu că nu se vor schimba, asta este, fiecare pasăre pe limba ei piere. În urma mea poate nu vor rămâne capodopere literare, dar vor rămâne niște povești de viață, vor rămâne niște lucruri frumoase, vor rămâne oameni frumoși și tot ceea ce am construit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti un exemplu pentru noi toti! Multumesc ca ma inspiri si imi faci viata mai frumoasa!

      Ștergere
  5. Te citesc de la inceput si nu m-ai dezamagit niciodata!
    Am invatat multe de la tine si mi-ai alinat sufletul in momente grele. Te iubesc si te admir pentru ca esti un om minunat!

    RăspundețiȘtergere
  6. "Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
    Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
    Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
    Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” - Iisus Hristos -
    Fii binecuvântat etern, cu liniste, bucurie, pace si fericire, drag Suflet frumos !

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea Irina este normal sa faca spume la gura invidiosii.Ai succes, esti iubita, faci mult bine,ajuti enorm,te plimbi prin toata lumea si ai ce ei nu vor avea niciodata.
    Am vazut si eu o autoare romanca pe care poate o cunosti si care te vorbea de rau pe un grup de carti.Unii te aparau si ii jignea si pe ei!
    Nu ii baga in seama. :*

    RăspundețiȘtergere