Și atunci, retoric, mi-am zis în sinea mea că în loc să fi scris postarea aia plină de lături, nu mai bine tu, scriitorule, dădeai un share unui caz social? Dacă tot ai o comunitate, de ce nu mobilizezi oamenii să faceți împreună ceva bun și frumos? În fine, pe urmă m-am trezit din visul meu utopic. Speram la prea mult.
Aș vrea să vă mai rog încă o dată să nu-mi mai trimiteți astfel de porcării, nu mă interesează ce răutăți scriu unii despre mine și chiar nu am timp de prostii. Prefer să citesc ceva frumos, să comunic constructiv cu cititorii mei, nu să văd cum cineva decade de la calitatea de om de omenie și se face de rușine public, înjosindu-se printr-o atitudine nedemnă. Și spun asta fiindcă mie mi se pare trist că un autor care ar trebui să promoveze cultura și valorile morale, se ocupă cu mizerii și degradează în felul acesta ocupația nobilă de scriitor. Și este la fel de trist că își subestimează cititorii atât de mult încât le așterne dinaintea ochilor cuvinte care murdăresc un alt om și îi instigă la comportament antisocial, la ură sau fie că dă apă la moară doar unor flecăreli ieftine, rușinoase pentru niște persoane mature, de calitate. Și, cel mai trist dintre toate este să crezi că nu te poți vinde fără a face compromisuri degradante (mie mi-ar sta în gât pâinea câștigată făcând rău) cât și lipsa totală a rușinii... Știți ce spun, rușinea aia de a nu avea o limită dincolo de care devii indecent și penibil, rușinea de a te lua ca boala de omul sănătos, rușinea de a te porci, de a arăta cât de superficial ești, de a recunoaște în văzul lumii cât ești de invidios. Sau rușinea față de omul ăla pe care îl spurci gratuit, rușinea la gândul că ai putea da ochii cu el într-o zi.
Iar ca o încununare a tristeții din viața lor, adevărul-adevărat este că acești autori care se ocupă mai curând cu orice altceva decât cu vreo creație literară de excepție, nici măcar nu sunt la nivelul celor care scriu cu adevărat frumos, profund, dumnezeiește, cei care ar merita să aibă mult succes dar nu-l au și care, poate, ar fi mult mai îndreptățiți să fie frustrați și să-și compare operele cu scrierile amatorilor, ale celor care mai mult cochetează cu scrisul. Ei rămân decenți, rămân demni, rămân Oameni. Rămân ceea ce sunt cu adevărat: scriitori. Și au alături elita, intelectualii, cititorii decenți și pasionați de literatură, nu de mahala. Iar dacă îi urmărești pe rețelele de socializare ai numai de câștigat și de învățat de la ei. Iar eu pe ei îi citesc, nu pe plângăcioșii închipuiți și frustrații care sunt convinși că nimeni nu scrie la fel de bine ca ei și care se vaită că n-au loc sub soare din cauza succesului meu.
Sunt scriitori care scriu foarte bine, alții bine, unii sunt mediocri și sunt și din cei care scriu deplorabil, însă când ai o comunitate și ești urmărit de admiratori, e mare lucru. Înseamnă că ești binecuvântat și ai șansa să faci ceva frumos pentru lumea asta în care trăim cu toții. Și atunci contează enorm nu numai că scrii capodopere au ba, ci și exemplul pe care îl dai celor care te citesc, contează ce le transmiți oamenilor și contribuția ta la evoluția societății. E amuzant că unii se pretind a fi culți și superiori din punct de vedere intelectual, mândri nevoie mare că sunt citiți de oameni culți ca ei și inteligenți de n-a văzut pământul, dar își tratează cititorii ca pe o turmă de idioți, le bagă pe gât prostii și îi instigă la răutăți. Și da, din păcate, unii dintre cititorii lor culți și inteligenți merg cu turma și dovedesc și ce defecte au, fiindcă răutatea pe care o afișează public nu va fi niciodată un motiv de mândrie.
Au venit peste mine susținătorii (iertare, nu pot să le spun cititorii) unei scriitoare și mă insultă prin mesaje, mă amenință cu moartea... Pe bune?! Aș vrea să o întreb pe acea doamnă și nu numai pe ea, când instigați mase de oameni împotriva cuiva care nu v-a greșit cu nimic, despre care știți că-și vede de viața lui și face lucruri bune, vă gândiți că printre cei care vă citesc sunt și persoane labile psihic și imbecile, vă gândiți și la consecințele răutăților voastre aruncate fără discernământ înspre mine? V-ați gândit măcar o clipă cum ar fi dacă aș instiga și eu lumea împotriva voastră - mai ales că eu am și ce spune rău despre voi? Știu, v-ați dori asta de dragul publicității. V-ar prinde de minune. Ei bine, nu. Nu am de gând să decad până într-atât, să mă dedau la acte murdare și grosolane și mai ales nu simt nevoia să mă apăr în fața proștilor (scuze, considerați cumva că o persoană inteligentă și de calitate se comportă ca voi?!).
Rămân același om, nu intru în troaca nimănui, nu ripostez, știu că unii asta așteaptă, să îi bag în seamă, să le arăt că mă deranjează. Nu, nu mă deranjează! Nu-mi pasă. Voi pentru mine NU existați. Am treburi importante de făcut, cu toate că, știu, unora le stă în gât fiecare acțiune a mea. Dar am oameni de ajutat, am proiecte importante de care să mă ocup, am lângă mine suflete pe care le iubesc și mă iubesc, îmi place să-mi trăiesc viața curat și frumos, în pace și bucurie. Eu nu trebuie să mă apăr în fața nimănui, poate spune oricine orice dorește, m-am obișnuit să fiu bârfită gratuit în cei 7 ani de când sunt pe locul 1 în topul vânzărilor de carte (vă rog să mă scuzați!), m-am obișnuit cu ideea că succesul vine la pachet cu hateri și cu multe nedreptăți din partea invidioșilor.
Acestea fiind spuse, le doresc mult succes și fericire tuturor! Atâta succes și fericire încât să nu mai simtă nevoia să facă rău, ci să simtă nevoia să contribuie la evoluția și înfrumusețarea lumii.
Dar să nu uite că ceea ce este scris, rămâne scris... Și suntem ceea ce lăsăm în sufletele altora.
Niciun om nu ar trebui să fie rău cu un alt om, mai ales cu unul care nu i-a greșit vreodată.
Purtarea celor care se ocupă cu prostii îmi întărește convingerea că acele persoane sunt extrem de singure și nefericite și că nu au oameni de bine în preajma lor, că nu au oameni care să-i iubească sau măcar cărora să le pese suficient de mult de ei încât să îi oprească din căderea lor în noroi, din demența lor. Pentru că eu, dacă m-aș purta așa, prietenii mei m-ar lua la rost, m-ar ajuta să-mi înving demonii invidiei.
Așa că nu, nu mă supăr pe voi. Doar vă compătimesc. Cum e vorba aceea? "La tăți ni-i greu…" Noroc că nu tuturor la fel. 😁
Faptul că voi îmi dați importanță și eu vouă nu, spune totul, ce părere aveți?
Știu, unii se vor simți băgați în seamă în urma acestei postări. Nu vă flatați. Este doar o replică generală cu scop educativ. Efortul meu de a scrie toate acestea va deschide mintea cuiva, sunt sigură... Și atunci lumea va fi mai frumoasă măcar cu încă un om.
