Excesul de bunătate te poate lăsa singur




Bun cu alții trebuie să fii doar până când bunătatea ta este în detrimentul tău. Până când a face bine cuiva = a-ți face ție un defavor sau chiar un rău.
Am stat de vorbă cu un om tare drag și bun, un om înțelept, corect și foarte responsabil care, când i-am spus că vreau să ajut pe cineva, mi-a spus: "Te-ai întrebat vreodată de ce unii dintre cei cărora tu le plângi de milă și pe care vrei să-i ajuți au ajuns în situațiile în care se află? Te-ai gândit vreodată că unii dorm așa cum își aștern? Că primesc exact ceea ce oferă?"

Îmi place să ajut, cu atât mai mult cu cât am avut și eu nevoie de ajutor în viață și știu cum e să nu se ofere nimeni să te ajute. Știu cum e să fii doar compătimit, nu și ajutat, sau cum e ca alții să știe că ai necazuri, dar să nu vină să își ofere ajutorul, ci să aștepte să le bați la ușă ca să le ceri... Mi-am spus că eu nu voi fi indiferentă, că eu nu voi aștepta ca oamenii să-mi bată la ușă să-mi ceară, că atât cât voi putea voi ajuta... însă am pierdut dreapta măsură și am început să mă implic mai mult decât este cazul și mai ales acolo unde nu e cazul.
Apropo de dreapta măsură, am citit o carte foarte bună care se numește "Arta de a găsi dreapta măsură". Neapărat să citiți această carte ( o găsiți aici: Arta de a găsi dreapta măsură), din care veți învăța că trebuie să existe o dreaptă măsură în toate: în felul de a trăi, în alegeri, în a ajuta... 
Dreapta măsură asigură echilibrul și pacea în toate. Eu n-am înțeles asta și mi-am pierdut liniștea din dorința de a ajuta mai mult decât este cazul și de a ajuta oameni care, după ce că sunt ajutați, mai devin și obraznici și revendică drepturi pe care nu le au. Uite așa descopăr oamenii care la nevoie au o față și care când sunt nemulțumiți de ceva au altă față, iar asta mă ajută să mă distanțez de ei.
Bunătatea fără dreaptă măsură este prostie. Dar totul este o lecție și iată că eu am învățat că trebuie să fiu mai atentă pe cine ajut, nu de alta, dar cel mai înverșunat dușman îți devine uneori tocmai acela pe care l-ai ajutat cel mai mult... 

Am intoleranță la obraznici, la nerecunoscători, la oportuniști, la cei care confundă bunătatea cu prostia și mai ales la cei care mușcă mâna care i-a ajutat.
Dreapta măsură și bunătatea înseamnă să spui NU uneori, să îți vezi de viața ta și să-i lași pe unii să se descurce singuri... fără să te simți vinovat că nu-i poți schimba, că nu le poți arăta adevărul din ei, că nu-i poți salva de ei înșiși.



Câinii latră... ursul zâmbește





Când numele tău nu vinde destul, ce faci? Te agăți de numele celor care au succes. Și cum faci asta? Simplu, pentru mințile murdare: denigrându-i. Aruncând mizerii înspre ei, cu răutate, fără niciun motiv. Bine, asta dacă nu punem la socoteală că invidia este un motiv de a urî pe cineva și de a deveni obsedat de persoana pe care o invidiezi, pentru că asta presupune a te dedica defăimării acelui om. Din păcate, asta e valabil pentru persoanele bolnave mintal, desigur, fiindcă un om sănătos și echilibrat nu are porniri din acestea obsesive. 
Primesc uneori câte un mesaj de la cititori care-mi arată că nu știu care scriitor se leagă de mine. Și chiar zilele trecute am primit o postare de genul acesta, unde un autor debitase niște baliverne la adresa mea (ce jenant! Despre oricine altcineva ar fi scris, la fel de penibilă și fără rost mi s-ar fi părut acea postare). Am citit doar începutul, nu am avut chef să parcurg cu privirea toată polologhia aceea ieftină – cu mintea nici atât! - , știam deja scopul postării și că, de obicei, asemenea rânduri atrag comentacii cu apetit pentru lături. Așa că am plecat de acolo, de pe pagina respectivă, contrar așteptărilor unora de a da vreo replică. Replică? La ce? La zoaie dezgustătoare? La desfrâu de limbaj? La depravare intelectuală? Niciodată. Există un nivel sub care nu pot și nu voi coborî vreodată. Nici măcar forțată de comportamentul altora. 
Și atunci, retoric, mi-am zis în sinea mea că în loc să fi scris postarea aia plină de lături, nu mai bine tu, scriitorule, dădeai un share unui caz social? Dacă tot ai o comunitate, de ce nu mobilizezi oamenii să faceți împreună ceva bun și frumos? În fine, pe urmă m-am trezit din visul meu utopic. Speram la prea mult. 
Aș vrea să vă mai rog încă o dată să nu-mi mai trimiteți astfel de porcării, nu mă interesează ce răutăți scriu unii despre mine și chiar nu am timp de prostii. Prefer să citesc ceva frumos, să comunic constructiv cu cititorii mei, nu să văd cum cineva decade de la calitatea de om de omenie și se face de rușine public, înjosindu-se printr-o atitudine nedemnă. Și spun asta fiindcă mie mi se pare trist că un autor care ar trebui să promoveze cultura și valorile morale, se ocupă cu mizerii și degradează în felul acesta ocupația nobilă de scriitor. Și este la fel de trist că își subestimează cititorii atât de mult încât le așterne dinaintea ochilor cuvinte care murdăresc un alt om și îi instigă la comportament antisocial, la ură sau fie că dă apă la moară doar unor flecăreli ieftine, rușinoase pentru niște persoane mature, de calitate. Și, cel mai trist dintre toate este să crezi că nu te poți vinde fără a face compromisuri degradante (mie mi-ar sta în gât pâinea câștigată făcând rău) cât și lipsa totală a rușinii... Știți ce spun, rușinea aia de a nu avea o limită dincolo de care devii indecent și penibil, rușinea de a te lua ca boala de omul sănătos, rușinea de a te porci, de a arăta cât de superficial ești, de a recunoaște în văzul lumii cât ești de invidios. Sau rușinea față de omul ăla pe care îl spurci gratuit, rușinea la gândul că ai putea da ochii cu el într-o zi. 
Iar ca o încununare a tristeții din viața lor, adevărul-adevărat este că acești autori care se ocupă mai curând cu orice altceva decât cu vreo creație literară de excepție, nici măcar nu sunt la nivelul celor care scriu cu adevărat frumos, profund, dumnezeiește, cei care ar merita să aibă mult succes dar nu-l au și care, poate, ar fi mult mai îndreptățiți să fie frustrați și să-și compare operele cu scrierile amatorilor, ale celor care mai mult cochetează cu scrisul. Ei rămân decenți, rămân demni, rămân Oameni. Rămân ceea ce sunt cu adevărat: scriitori. Și au alături elita, intelectualii, cititorii decenți și pasionați de literatură, nu de mahala. Iar dacă îi urmărești pe rețelele de socializare ai numai de câștigat și de învățat de la ei. Iar eu pe ei îi citesc, nu pe plângăcioșii închipuiți și frustrații care sunt convinși că nimeni nu scrie la fel de bine ca ei și care se vaită că n-au loc sub soare din cauza succesului meu. 
Sunt scriitori care scriu foarte bine, alții bine, unii sunt mediocri și sunt și din cei care scriu deplorabil, însă când ai o comunitate și ești urmărit de admiratori, e mare lucru. Înseamnă că ești binecuvântat și ai șansa să faci ceva frumos pentru lumea asta în care trăim cu toții. Și atunci contează enorm nu numai că scrii capodopere au ba, ci și exemplul pe care îl dai celor care te citesc, contează ce le transmiți oamenilor și contribuția ta la evoluția societății. E amuzant că unii se pretind a fi culți și superiori din punct de vedere intelectual, mândri nevoie mare că sunt citiți de oameni culți ca ei și inteligenți de n-a văzut pământul, dar își tratează cititorii ca pe o turmă de idioți, le bagă pe gât prostii și îi instigă la răutăți. Și da, din păcate, unii dintre cititorii lor culți și inteligenți merg cu turma și dovedesc și ce defecte au, fiindcă răutatea pe care o afișează public nu va fi niciodată un motiv de mândrie. 
Au venit peste mine susținătorii (iertare, nu pot să le spun cititorii) unei scriitoare și mă insultă prin mesaje, mă amenință cu moartea... Pe bune?! Aș vrea să o întreb pe acea doamnă și nu numai pe ea, când instigați mase de oameni împotriva cuiva care nu v-a greșit cu nimic, despre care știți că-și vede de viața lui și face lucruri bune, vă gândiți că printre cei care vă citesc sunt și persoane labile psihic și imbecile, vă gândiți și la consecințele răutăților voastre aruncate fără discernământ înspre mine? V-ați gândit măcar o clipă cum ar fi dacă aș instiga și eu lumea împotriva voastră - mai ales că eu am și ce spune rău despre voi? Știu, v-ați dori asta de dragul publicității. V-ar prinde de minune. Ei bine, nu. Nu am de gând să decad până într-atât, să mă dedau la acte murdare și grosolane și mai ales nu simt nevoia să mă apăr în fața proștilor (scuze, considerați cumva că o persoană inteligentă și de calitate se comportă ca voi?!). 
Rămân același om, nu intru în troaca nimănui, nu ripostez, știu că unii asta așteaptă, să îi bag în seamă, să le arăt că mă deranjează. Nu, nu mă deranjează! Nu-mi pasă. Voi pentru mine NU existați. Am treburi importante de făcut, cu toate că, știu, unora le stă în gât fiecare acțiune a mea. Dar am oameni de ajutat, am proiecte importante de care să mă ocup, am lângă mine suflete pe care le iubesc și mă iubesc, îmi place să-mi trăiesc viața curat și frumos, în pace și bucurie. Eu nu trebuie să mă apăr în fața nimănui, poate spune oricine orice dorește, m-am obișnuit să fiu bârfită gratuit în cei 7 ani de când sunt pe locul 1 în topul vânzărilor de carte (vă rog să mă scuzați!), m-am obișnuit cu ideea că succesul vine la pachet cu hateri și cu multe nedreptăți din partea invidioșilor. 
Acestea fiind spuse, le doresc mult succes și fericire tuturor! Atâta succes și fericire încât să nu mai simtă nevoia să facă rău, ci să simtă nevoia să contribuie la evoluția și înfrumusețarea lumii. 
Dar să nu uite că ceea ce este scris, rămâne scris... Și suntem ceea ce lăsăm în sufletele altora. 
Niciun om nu ar trebui să fie rău cu un alt om, mai ales cu unul care nu i-a greșit vreodată. 
Purtarea celor care se ocupă cu prostii îmi întărește convingerea că acele persoane sunt extrem de singure și nefericite și că nu au oameni de bine în preajma lor, că nu au oameni care să-i iubească sau măcar cărora să le pese suficient de mult de ei încât să îi oprească din căderea lor în noroi, din demența lor. Pentru că eu, dacă m-aș purta așa, prietenii mei m-ar lua la rost, m-ar ajuta să-mi înving demonii invidiei. 
Așa că nu, nu mă supăr pe voi. Doar vă compătimesc. Cum e vorba aceea? "La tăți ni-i greu…" Noroc că nu tuturor la fel. 😁 
Faptul că voi îmi dați importanță și eu vouă nu, spune totul, ce părere aveți? 
Știu, unii se vor simți băgați în seamă în urma acestei postări. Nu vă flatați. Este doar o replică generală cu scop educativ. Efortul meu de a scrie toate acestea va deschide mintea cuiva, sunt sigură... Și atunci lumea va fi mai frumoasă măcar cu încă un om.


Ce nu-mi place în Dubai



Pe facebook am postat multe impresii din vacanța pe care mi-am petrecut-o în Dubai, am povestit despre ceea ce mi-a plăcut, dar trebuie să vă spun și ceea ce nu mi-a plăcut. Ceea ce nu-mi place și m-a întristat este diferența uriașă, contrastul trist dintre oamenii prea bogați și cei săraci (care muncesc pentru cei bogați). Unii sunt atât de bogați încât plătesc 25 de milioane de euro pentru un număr de mașină preferențial... Iar unii sunt atât de săraci încât împart camera cu câte 9 persoane și muncesc ca sclavii pentru niște salarii mizere, bani pe care îi trimit familiilor lăsate acasă în Pakistan, Afganistan, India, Nepal, Africa...
Nu știu cum sunt alții, dar mie mi-a stat în gât uneori când am fost servită și întâmpinată de acei oameni prea supuși, temători, singuri, epuizați, dar mereu cu zâmbetul pe buze, extrem de atenți și de grijulii. Nu au o amabilitate falsă, nu sunt lingușitori, sunt sinceri... și recunoscători că au șansa să muncească. 
Așa a fost și cu Nilusha, o fată din Sri Lanka, camerista care s-a ocupat de camera noastră  de hotel timp de 2 săptămâni.
De când mă știu, când mă cazez la hotel, am grijă să las camera în ordine, nu îmi place să adune cineva după mine, să-mi strângă lucrurile împrăștiate prin cameră, să găsească mizerie în urma mea. Ține de respectul de sine, dar și de respectul față de cameristele hotelului. Consider că este suficient pentru cameriste să aranjeze patul și să se ocupe de curățenie, că nu trebuie să le dau de muncă în plus și nici să le îngreunez munca lăsând dezastru în urma mea.
Am fost în vacanțe cu oameni care făceau dezastru în camera de hotel în care erau cazați, iar dacă le-am făcut observație mi-au spus că există cameriste care să facă ordine, că "pentru asta sunt plătite". Pe unii i-am convins să fie mai ordonați, pe alții doar după ce le-am spus că dacă o cameristă găsește o cameră în care oaspetele arată că-și bate joc, îi ia periuța de dinți și freacă vasul de toaletă cu ea. 😁
Nu, dragii mei, nimeni nu este plătit pentru a fi bătaia de joc a cuiva... Ca să înțelegi ce simte celălalt este suficient un exercițiu de imaginație și să te pui în locul lui. De câte ori fac curățenie în casa mea și sunt epuizată după ce schimb două paturi și dau cu aspiratorul, mă întreb cum rezistă cameristele care au de schimbat zeci de paturi într-o zi... Și am aflat asta în Dubai, de la Nilusha. Ea muncește în fiecare zi, nu are nicio zi liberă, primește doar o lună de concediu o dată pe an. Are 30 de camere în care trebuie să facă zilnic curățenie: să schimbe paturile, să aspire, să curețe băile, să schimbe prosoapele, să șteargă oglinzile și praful...
Știți ce salariu are? 1300 lei. Pentru acești bani muncește ca o sclavă zilnic și nu are o viață. Seara, abia reușește să-și spele hainele și să își facă puțină ordine în camera în care doarme. Practic se mută dintr-o închisoare în alta, nu vede soarele, nu vede lumea... Nu o întreabă nimeni dacă mai poate și mulți dintre clienții hotelului fac dezastru în camere și îi dau foarte mult de lucru doar pentru că sunt dezordonați, iar unii chiar nesimțiți.
Fata aceasta m-a cucerit cu gingășia ei, cu amabilitatea și zâmbetul inocent. Îmi aducea zilnic apă în cameră și mă sfătuia să mă hidratez, îmi ura o zi frumoasă și îmi spunea să nu-mi fac griji pe afară că Dubaiul este foarte safe. Probabil că i-a plăcut de mine pentru că i-am spus să nu schimbe așternuturile și prosoapele zilnic, că eu sunt ordonată și că trebuie să încercăm să nu mai facem atâta risipă de apă și de efort omenesc.
Am stat de vorbă cu ea și i-am aflat povestea. A plecat pentru un trai mai bun. Care trai? Să muncești ca o sclavă înseamnă trai? Să exiști doar 30 de zile din 365, să ai tangență cu lumea, cu oamenii dragi, cu puțină afecțiune, să vezi soarele, să-ți permiți să te întinzi relaxat în patul tău doar 30 de zile pe an înseamnă trai?
Dar ea este recunoscătoare că își poate ajuta mama bolnavă de diabet. Îi este recunoscătoare mamei care a crescut-o pe ea și pe frații ei cu multă trudă și cu mult stres...
Am întrebat-o cum rezistă să lucreze fără a avea măcar o zi liberă pe săptămână și mi s-a plâns doar de dureri de spate. “După ce schimb câteva paturi abia mă mai pot mișca.” mi-a spus.
Ca Nilusha sunt foarte mulți... Trăiesc printre oameni foarte bogați, printre turiști fericiți și muncesc pentru confortul și bucuria acestora. 
Nici nu îndrăznesc să viseze. Trăiesc în spații limitate, cu orizontul limitat, cu visurile limitate. Trăiesc doar pentru a-și asigura hrana și un loc de dormi și pentru a-și ajuta familiile lăsate acasă. Un șofer de Uber a izbucnit în plâns când l-am întrebat dacă și familia lui este în Dubai... 
Am vrut să știți și această parte a strălucitorului și opulentului Dubai... și, cine știe, poate că cineva mai puțin ordonat și mai puțin atent va ține cont de povestea aceasta și va încerca să păstreze camera de hotel ordonată și poate chiar va lăsa la plecare o cutie cu bomboane și ceva bacșiș pentru cameristă...
Acea cameristă ar putea fi mama ta, sora ta, fiica ta, cea mai bună prietenă a ta... Ar putea fi una dintre miile de femei românce plecate de acasă pentru "un trai mai bun"... 



20 de sfaturi pentru un 2020 fericit



1. Fă-ți o listă cu obiective și visuri de realizat anul acesta. Pune lista undeva la vedere, să nu treacă nicio zi fără să o citești. Nu uita să pui sănătatea printre priorități. 
Nu te abandona în muncă și nu te irosi în proiecte care nu îți aduc satisfacții. Evită goana, agitația și stresul. Organizează-ți timpul și banii cât mai eficient. 

2. Nu amâna nimic din ceea ce ți-ai propus. Nu amâna să schimbi ceea ce nu îți place la tine, ceea ce te nemulțumește, ceea ce te abate de la țelurile tale. Iar dacă într-o zi te-ai abătut de la planurile tale, nu renunța. Ia-o de la capăt în următoarea zi. 
Nu lăsa pe nimeni și nu lăsa planurile nimănui să te distragă de la planurile tale. 

3. Fă-ți ordine în casă. Renunță la toate lucrurile care nu-ți sunt folositoare și pe care le-ai păstrat sperând că-ți vor trebui cândva. Mai bine dăruiește-le. Donează-le. O casă ordonată și aerisită te va face să te simți și să te organizezi mult mai bine.

4. Evită să intervii în viața și în planurile altora dacă nu îi poți ajuta concret. Nu mai da sfaturi și nu te implica în lucruri care nu te privesc. Nu influența deciziile nimănui și nu deveni răspunzător pentru alegerile și eșecurile altora. Fiecare trebuie să învețe să își rezolve problemele singur. Oferă-ți sprijinul doar la nevoie și doar dacă ți se solicită, iar dacă vreo problemă te depășește direcționează omul către o persoană competentă: doctor, psiholog, avocat, mediator, autorități, familie, etc.

5. Gândește mereu pozitiv. Fii optimist. De gândurile tale depind starea ta de bine, frumusețea ta și calitatea sănătății tale.

6. Învață să deosebești problemele reale de cele închipuite. Nu te mai lamenta pentru lucruri pe care nu le poți schimba. Schimbă-ți tu percepția asupra lor și încearcă să înțelegi că viața înseamnă să primești și bine și rău. Ambele te ajută să evoluezi. 

7. Fii autentic și asumat. Nu imita pe nimeni, nu copia, nu deveni altă persoană doar pentru a te face acceptat și plăcut de cei care te vor altfel decât ești. Nu te mai compara cu alții, nu mai aspira la ceea ce au alții, fii așa cum îți este ție bine și oferă-ți strict ceea ce îți trebuie cu adevărat și ceea ce te face fericit. Nu trebuie să fii ca nimeni, nu trebuie să ai exact ce au alții. Ai grijă ce idoli și ce repere ai. 

8. Încearcă să ai așteptări realiste de la tine și de la oamenii din viața ta. Nu cere mai mult decât oferi și nu promite mai mult decât poți oferi. Să nu depinzi de nimeni și nu lăsa pe nimeni să depindă de tine. Nu te lăsa folosit și nu te folosi de oameni. 

9. Ai încredere în tine, nu te lăsa descurajat. Poți și meriți mai mult decât crezi sau decât îți spun ceilalți. Nu te lăsa influențat de părerile și de limitele celorlalți. 

10. Iubește-te. Fii bun cu tine, oferă-ți tot ceea ce e mai bun. Oferă-ți mâncare sănătoasă, odihnă, relaxare și lucruri frumoase. Nu accepta niciun abuz din partea nimănui. Nu lăsa pe nimeni să-ți fure pacea interioară și să te întunece. 

11. Oferă-ți timp pentru tine, pentru a face ceea ce-ți place. Mergi la teatru, la concerte, fă mișcare, scrie-ți gândurile și trăirile într-un jurnal, scrie scrisori, ascultă muzică și călătorește. Încearcă lucruri noi. Fă din fiecare zi a vieții tale o sărbătoare. 

12. Fă-ți o listă cu (cel puțin) 12 cărți pe care să le citești. Fiecare carte citită te va face să trăiești câte o poveste nouă, să înveți lucruri noi, să te dezvolți pe plan spiritual. 

13. Nu lăsa să treacă nicio zi fără să faci ceva bun pentru tine și măcar o faptă bună pentru omenire. Orice gest de bunătate te va face să te simți minunat și va da un exemplu bun semenilor. 

14. În zilele mai grele nu te bloca în stări negative, ci caută bucurii în lucrurile mărunte. Vizionează un film, fă o plimbare în natură, caută compania cuiva drag, fă voluntariat pentru o cauză nobilă. În orașul tău vei găsi cu siguranță un adăpost pentru animale unde să poți fi de ajutor, o casă de copii, un azil de bătrâni. 
Nu uita să te rogi și să fii mereu recunoscător pentru tot ceea ce ai. 

15. Fii onest cu tine și cu ceilalți, fii asertiv și hotărât. Fii corect cu oricine. Respectă-i pe ceilalți, dar mai ales respectă-te pe tine. Fii decent. Nu te înjosi pentru nimic în lume. Oferă un exemplu frumos. 

16. Evită conflictele de orice fel. Stai departe de bârfe, de intrigi și de răutăți. Acestea doar îți degradează calitatea umană și te atrag în anturaje în care nu ar trebui să fii. Nu căuta să te răzbuni și nu îți face dreptate dacă asta înseamnă să decazi la acte grosolane. Nimeni nu merită să-ți degradezi sufletul și să devii urât. Răzbunarea cea mai mare este exemplul de omenie și de integritate pe care le poți oferi iertând și întorcându-le spatele celor nedemni de respectul tău. 

17. Evită oamenii negativi, toxici, manipulatori, falși și răi, care se plâng mereu de orice și de oricine, care sunt tot timpul în conflict cu cineva, care au mereu ceva de reproșat. Înconjoară-te de oameni buni, sinceri și pozitivi, de la care să poți învăța și care să te facă mereu să-ți dorești să devii mai bun. 

18. Învață să deosebești oamenii care merită dragostea ta și timpul tău de cei care nu le  merită. Nu îți irosi sentimentele și lacrimile pentru oamenii care nu sunt demni de ele. Cine te-a părăsit fără să-i pese că te-a rănit nu mai merită nimic înafară de uitare. 

19. Nu uita de dreapta măsură din tot ceea ce oferi, din tot ceea ce primești, din tot ceea ce ești, din tot ceea ce spui și din tot ceea ce pretinzi. Nimeni nu-ți datorează mai mult decât îi oferi și nimănui nu-i datorezi mai mult decât îți oferă.  

20. Zâmbește, fii pace, bucurie și iubire. Iubirea să-ți fi motivația în orice alegere și decizie, iubirea să-ți fie în fiecare zâmbet, în fiecare cuvânt, în fiecare atingere și în fiecare bătaie a inimii.

An nou fericit!