Lasă-l să plece



Atunci când un om drag încearcă să ți se smulgă din suflet, lasă-l să plece. Nu insista să-l oprești, nu te opune și nu încerca să-l convingi să rămână, e alegerea sa și atunci lasă-l să plece.
Dacă mângâierile tale nu-l mai alină, lasă-l să plece.
Dacă e nevoie de argumente și de justificări pentru a-l îndupleca să nu te părăsească, dacă trebuie să-l convingi că-l iubești, atunci lasă-l să plece.
Dacă nu mai contează nimic din ce vă unea cândva, dacă s-a transformat din iubitul tău în stăpânul tău, lasă-l să plece.
Dacă nu se mai grăbește să vină la tine, dacă nu mai simte nevoia să-și împartă bucuriile, tristețile și visurile cu tine, lasă-l să plece. 
Dacă simți și înțelegi că ai devenit doar un rău necesar pentru el, atunci lasă-l să plece.
Dacă pentru a te iubi trebuie să fii altfel, să devii altcineva, atunci lasă-l să plece.
Dacă trebuie să inventezi jocuri necinstite pentru a-i redeștepta interesul, dacă trebuie să faci pe inabordabila ca să-i captezi din nou atenția fiindcă el e atras doar de răceala ta și de joc, nicidecum de tine, cea adevărată și îndrăgostită, lasă-l să plece.
Dacă trebuie să îi cerșești atenția și mângâierea, dacă nu te mai face să te simți frumoasă și dorită, lasă-l să plece.
Dacă nu te mai privește ca la început, dacă ochii lui au devenit seci și goi când se uită înspre tine, atunci lasă-l să plece.
Dacă durerile tale îi sunt indiferente, dacă nu te mai ascultă, dacă nevoile tale îi par niște poveri, lasă-l să plece.
Dacă trebuie doar chinuit, pus pe jar, fiert și torturat cu artă numai ca să nu i se urce la cap că-l iubești, lasă-l să plece.
Dacă inima lui nu mai bate cu putere în preajma ta, dacă este indiferent că ești lângă el sau departe de el, atunci lasă-l să plece.
Dacă iubește doar iubirea și felul în care poate cuceri femeile, demonstrând doar ce bărbat e el, lasă-l să plece.
Dacă nu-ți mai observă zâmbetul, dacă îl enervează prezența ta, dacă e iritat de lacrimile tale în loc să ți le șteargă cu un sărut, atunci lasă-l să plece.
Dacă nu mai vrea să privească în aceeași direcție cu tine, dacă toate valorile pentru care l-ai iubit la început au dispărut ca prin farmec, lasă-l să plece.
Dacă-ți dă semne că nu te-ar mai dori, dacă ai înțeles deja că în viața lui acum e o altă femeie, atunci lasă-l să plece.
Dacă îți vinde doar speranțe deșarte, dacă nici nu te vrea și nici nu te alungă, lasă-l să plece.
Dacă ți-a spus deja că nu te mai iubește, nu-l implora, nu te agăța de el, chiar lasă-l cu adevărat să plece.

Lasă-l să plece, redă-i libertatea aceea pe care acum crede că a pierdut-o alături de tine, fericirea aceea pe care nu simte că o mai așteaptă în brațele tale. Deschide-i larg ușa casei și a sufletului și condu-l până în prag cu un zâmbet plin de dragostea aceea pe care i-ai dăruit-o mereu cât timp ați fost împreună. Lasă-l să plece și să rămână amintindu-și de tine demnă, caldă și frumoasă, senină și înțeleaptă, așa cum erai atunci când l-ai cucerit. Lasă-l să plece cu amintirea ta în prag urându-i noroc și fericire, surâzătoare și enigmatică, fluturând o batistă. Și după ce ai închis ușa în urma lui, plângi. Plângi atât cât ai nevoie, plângi mult, dar nicio lacrimă în plus peste. Apoi șterge-ți obrajii, limpezește-ți privirea să poți vedea cât mai bine și cât mai departe, îmbracă cele mai frumoase haine, machiază-te subtil și gingaș, apoi ieși în lume zâmbitoare, privind cu încredere înainte, dincolo de orizont. Undeva, cândva, vei întâlni un om cu o inimă frumoasă, iubitoare și caldă, care abia așteaptă să-i deschizi ușa sufletului tău...
Lasă-l să vină!

Fragment din cartea Iubitelor mele prietene, autori Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu





Nu e treaba mea ce cred alții despre mine.





- O cunoști pe Xuleasca?, mă întreabă cineva.
- Nu. Cine este, ar trebui să o știu?
- Ăăă, nu știu, dar am văzut că nu te are la suflet și te critică pe net.
- Eu nu am auzit niciodată de această persoană, dar se pare că ea a auzit de mine. Asta spune tot. 😊 
Nu cunosc persoane care se ocupă cu bârfe pe net și nici nu aș vrea ca asemenea persoane să "mă aibă la suflet”. Ar fi dezonorant pentru mine să mă placă persoane cu caractere îndoielnice și cu apucături dubioase. 

Nu este prima dată când aflu că X sau Y nu mă suportă... fără ca măcar să mă cunoască. Ar fi culmea să-mi pese de părerile și de sentimentele unor necunoscuți.
Ca să cunoști un om este nevoie să știi mult mai mult decât că a scris câteva cărți sau să analizezi ce postează pe rețelele de socializare...

Probabil că unii își imaginează că eu stau toată ziua pe net să citesc ce se spune despre mine. Doamne ferește! Nu am timp și nici nu mă interesează. Așa cum nici în viața reală nu ies pe stradă să opresc fiecare trecător ca să-l întreb dacă mă cunoaște și ce părere are despre mine, nici în lumea virtuală nu am asemenea preocupări. 
Așa cum nici în viața reală nu aș sta să ascult insultele cuiva, nici pe net nu stau să citesc enormitățile unora. 
Sunt fetiță mare și nu mă îmbufnez doar pentru că o mână de oameni nu încap pe aceeași planetă cu mine. Pot trăi liniștită și pot fi foarte fericită și dacă există oameni care nu mă plac. Iar dacă eu nu mă supăr pe cei care mă vorbesc de rău, ei de ce se supără că nu-mi pasă? 😁