Trăind cu bucurie...




Am fost într-o cafenea și am văzut un domn în etate care savura un cappuccino, cu o poftă copilarească. Ținea cu ambele mâini ceașca, mirosea delicioasa bautură, iar după ce lua o înghițitură își lingea buzele încântat și privea oamenii din jur, zâmbind cu o bucurie neobișnuită. Era singur, dar savura din plin momentul. 
Mi-a plăcut mult starea lui și m-a binedispus. Se simțea bine acolo, singur, privind lumea. Văzându-l, mi-am amintit de ziua în care am savurat și eu acest cappuccino (în decembrie,  într-o cafenea din Dublin) și cât de tare m-am bucurat de el.

Am impresia că mulți dintre noi am uitat să ne bucurăm cu adevărat de momentele simple, de noi înșine, așa cum suntem și cu ceea ce avem la îndemână.

Nu de mult, a fost la mine în vizită o fetiță drăgălașă, care se bucura de orice descoperea, a admirat ceașca în care i-am pus ceai și a îmbrățișat o pernă, de care își atingea obrazul, zâmbind cu mult drag. Mângâia perna și o strângea la piept, iar bucuria ei m-a făcut să-mi dau seama cât de fericiți sunt cei capabili să se bucure de orice lucru... 
Avem atâtea bunătăți la îndemână, avem oameni minunați de care să ne bucurăm, dar parcă nu mai savurăm nimic cu bucurie, facem totul mecanic, nu ne mai ținem companie unul altuia, stăm cu ochii pe telefoane, vorbim doar banalități și despre lucuri negative, nu comunicăm cu adevărat, nu ne cunoaștem cu adevărat unii pe ceilalți... 
Parcă suntem dependenți de nefericire, suntem aspri cu noi înșine, ne concentrăm doar pe ceea ce nu avem, pe ceea ce nu ne-a reușit și asupra acelora care nu ne iubesc, în loc să ne bucurăm de ceea ce avem, de cei dispuși să își împartă o bucățică din viață cu noi... 
Oferiți-vă răgaz să savurați momentele și să vă bucurați de lucruri, de oameni și de voi înșivă, bucurați-vă de o cafea bună, de o conversație cu un om plăcut, de o baie caldă, de o lectură frumoasă, oferiți-vă câteva clipe de bucurie pură... Meritați.

Să vă fie viața bucurie, dragii mei!




  1. Emoționant actul observării și frumos spus! Nici noi nu știm uneori de ce, dar mi se pare că așa facem. Poate (și) din asta învățam să fim noi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, nu ne oferim bucuria de a fi din nou copii, desi undeva in adancul nostru mai avem acest imbold. Ne place sa fim ca un copil cateodata, dar consideram ca nu ne sta bine. Persoana aceea cu ceascacde cappuccino se bucura ca un copil. Oare trebuie sa ajungem batrani ca sa ne permitem sa fim fericiti ca nniste copii?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am fost colega de serviciu cu tine cativa ani...dar nu am stiut ce fel de om esti. Imi pare rau ca nu am stiut, as fi avut multe de invatat de la tine. Oricum, mi-ai placut mereu, esti un om luminos, un, mereu amabil si dispus sa ajute. Mi-ai ramas in suflet si cand ii spun cuiva ca am lucrat cu tine nu ma crede. Sa ai noroc in viata si ma bucur pentru succesul tau!

    RăspundețiȘtergere