Oamenii sunt frumoşi când sunt fericiţi



Am fost la un restaurant cu oameni dragi și am stat afară pe terasă. La un moment dat, am observat un cuplu care dansa pe una dintre aleile terasei. Erau frumoşi şi euforici. M-am bucurat de fericirea lor şi nici o clipă nu m-am gândit că făceau ceva nepotrivit, chiar dacă acel restaurant nu era unul în care să se danseze de obicei. Dar ei nu aveau niciun stres. Erau în lumea lor. Şi erau foarte frumoşi.
La o masă alăturată erau patru fete tinere care şuşoteau şi râdeau de cei doi care dansau, de parcă aceştia făceau ceva indecent sau nebunesc. Am privit în jur şi am realizat că nu toată lumea se bucura de buna dispoziţie a celor doi. Unii se uitau ciudat, alţii strâmbau din nas a dezaprobare, de parcă cei doi făceau ceva care să deranjeze.
Atunci am realizat că numai românii sunt refractari la fericirea şi la buna dispoziţie a altora. Ce, nu-i aşa? Nu suntem obtuzi? Dacă mâine aţi vedea un cuplu dansând pe stradă sau într-un loc public, nu aţi considera că cei doi sunt săriţi de pe fix, beţi sau drogaţi? Sincer? :)

Într-una dintre vacanţele mele în străinătate am descoperit un bar cu muzică country. Mi-a plăcut mult energia de acolo, veselia şi faptul că se dansa. Am învăţat unul dintre dansurle de grup şi seara mergeam acolo. M-am distrat minunat. Copii, tineri şi oameni foarte bătrâni dansau cu o plăcere nemaipomenită. Bucuria şi energia lor erau molipsitoare. Erau oameni din toate colțurile lumii, dar care se purtau de parcă erau prieteni de-o viață.

Într-o noapte, am simţit nevoia să iau puţin aer... de fapt, să plâng undeva, singură. Eram tristă şi aveam senzaţia că mă strângeau pereţii casei. Am plecat la Belvedere - un refugiu aflat pe drumul către Poiana Braşov, de unde se poate vedea tot oraşul. Era trecut de miezul nopţii. Din când în când mai oprea câte o maşină, pasagerii coborau să admire oraşul, să facă poze, apoi plecau. Eu stăteam cuminte în mașină, cu luminile stinse și cu geamurile coborâte, să simt aerul răcoros și să mă bucur de liniște.
La un moment dat, am văzut un cuplu coborând dintr-o maşină. Erau fericiţi şi jucăuşi. După felul în care erau îmbrăcaţi, am tras concluzia că veneau de la o petrecere din Poiana Braşov.
După ce s-au contrazis pe tema unei clădiri pe care nu o identificau în peisajul din noapte, s-au sărutat, s-au îmbrăţişat şi au început să danseze. Fără muzică. Ea fredona ceva, un vals. Am căutat valsul lui Shostakovich și l-am pus să se audă suficient de tare încât să îl audă şi ei. Au privit amândoi spre maşina mea, apoi au început să danseze cu şi mai mult elan. Au dansat tot valsul, iar când s-a terminat, mi-au făcut cu mâna zâmbind şi au urcat în maşina cu care s-au făcut nevăzuţi în noapte.
Episodul acela mi-a schimbat starea sufletească. Bucuria lor m-a contaminat și m-am întors acasă neplânsă, fredonând valsul. :)

Cred că ar trebui să învăţăm să ne bucurăm de bucuria altora. Să nu mai fim refractari la ceea ce este frumos, la dragostea oamenilor, la fericirea lor.
Când vedeţi oameni dansând, nu-i faceţi să se simtă stingheri. Încurajaţi-i cu zâmbete, cu aplauze şi alăturaţi-vă lor. Oamenii sunt atât de frumoşi când sunt fericiţi!






  1. Din păcate în ziua de azi vedem mult prea puțini oameni fericiți! Dar și acesta este un motiv să ne bucurăm pentru ei, pentru că sunt rari și frumoși :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună dimineața, Irina. Parcă ne-am fi trezit cu aceleași gânduri! La asta mă gândeam înainte de a deschide calculatorul... la faptul că românii au uitat să fie veseli și nu privesc fericirea altora cu ochi buni. Sunt genul de om care, când aude o melodie care-i place, o cântă cu bucurie și dansează ca și cum nimeni nu s-ar uita :) Nu mai spun ce păreri emit cei din jur despre mine, că sună mai mult a diagnostice :)) Unii parcă așteaptă scuze pentru că le-am tulburat nefericirea...
    Mi-ai înseninat ziua cu acest articol. Te îmbrățișez cu drag și îți doresc o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  3. Așa este dra Irina, eu cu ani în urma am pozat niște oameni în vârstă fffericiti și m-au întrebat de ce îi pozez că nu sunt staruri, răspunsul meu,,, mi-a fost dat să văd bătrâni fffericiti """!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. E o caracteristica a romanilor,ai dreptate!Ce pacat!In loc sa ne incarcam cu energia pozitiva ce o degaja fericitii,sa ne alimentam optimismul cum ca inca mai exista iubire pe pamant....

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos ! O sa plec in concediu si Vreau sa dansez !!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Iri, când mai pui poze cu tine? :) vrem să îți vedem chipul frumos! :*

    RăspundețiȘtergere
  7. La multi ani fericiti impreuna! Va doresc tot ce e mai bun pentru voi Alex si Iri!!!! :* pupici

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos Irina. Intr-adevar asa este frumos sa te bucuri de fericirea celuilal sau macar sa nu o deranjezi. Din pacate oamenii sunt rai si invidiosi si nu prea fac asta

    frumoasa descrierea ta

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  9. Din păcate nici atunci când spui cuiva ca te bucuri pentru el/ea/ei nu te mai crede nimeni ! Înconjurați de prea multă invidie si răutate nu pot înțelege cum cineva se poate bucura pentru frumosul ce li se întâmplă !

    RăspundețiȘtergere
  10. A truth without love is a lie...asta spunea candva marele actor Italian Marcelo Mastroiani. Sa nu uitam sa zambim doar asa putem intelege fericirea celor din jurul nostru.
    Felicitari pentru postare si blog.

    RăspundețiȘtergere
  11. Are dreptate Mastroiani! Multi vorbesc despre iubire ca si cum ar vorbi despre o reteta de mancare, fara a sti macar din ce ingrediente este facuta! Nu o cunosc pentru simplul fapt ca nu sunt dispusi sa vrea asta. Apriori o catalogheaza ca ceva fals, inexistent, pervers, imposibil! Chiar si cand o vad sub ochii lor, o resping! "Imposibil! Nu poate sa existe asa ceva! Nu mi se poate intampla tocmai mie!" De multe ori or fi avut si dreptate, dar asta nu inseamna ca nu exista!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ladies, este damen vals; alegeți-vă cu foarte mare atenție partenerul! Alegerea vă poate schimba viața...

    RăspundețiȘtergere