Azi m-a bucurat...



... faptul că, deși toată săptămâna am auzit despre despre ploi care ne vor ține în case în acest weekend, nu m-am lăsat descurajată și am ales să ies. Și bine am făcut! Aveam nevoie de aer, de mișcare și de peisaje care să-mi umple sufletul. 
Este adevărat, nu a fost soare, dar nici nu a plouat pe unde am trecut și am poposit noi. 
Dacă aș fi stat în casă, aș fi ratat o zi superbă. 
Pentru voi, câteva momente surprinse azi... 




Mai multe poze de azi, aici: Poze 28 iunie



"Tu miroşi a flori de măr, iar eu miros a tocăniţă..."



Tocmai asta e. Nu trebuie să miroşi a tocăniţă cu multă ceapă călită, decât strict în timpul în care o găteşti. Iar dacă totuşi alegi să miroşi la fel şi după ce ai terminat de bucătărit, n-ar trebui să te aştepţi ca el să te adulmece ca pe un buchet de zambile proaspăt culese. 
Nu înţeleg de ce, după o perioadă de relație (de cuplu), unele femei nu se mai îngrijesc. Se obişnuiesc cu ideea că bărbaţii lor sunt oricum ai lor şi le cunosc deja şi nu mai încearcă să fie misterioase, frumoase şi feminine. 
Cum ar putea să te perceapă un bărbat dacă îl întâmpini mirosind a mâncare, transpirată şi îmbrăcată într-un trening lălâi sau cu nişte haine de "stat prin casă", eventual și destrămate sau pătate? Am scris mai demult un articol despre îngrijirea personală şi spuneam acolo că nu le înţeleg pe femeile care nu îşi acordă puţin timp pentru ele, care par că nu găsesc nicio plăcere în a se îngriji şi a se răsfăţa cu băi calde şi creme parfumate. Iar acum mă întreb de ce unele femei nu îşi mai doresc să fie frumoase? De ce după ce îşi termină treburile prin casă nu fac un minimum de efort să fie aranjate şi îmbrăcate drăguț, feminin, fie şi cu un capot sau o cămașă de noapte, dar frumoase? 
"Iubitul meu parcă nici nu mă mai vede, nu mai e tandru, nu mai e cum a fost..." - am auzit adesea. Dar tu mai eşti cum ai fost? Ştiu, el ar trebui să te iubească oricum şi probabil că te iubeşte oricum, dar nu îl poţi condamna pentru faptul că nu mai vede în tine femeia de care s-a îndrăgostit atunci când tu făceai orice ca să fii frumoasă pentru el. Vede ceea ce ai devenit, ceea ce îi arăți, iar dacă ai fi sinceră cu tine, ai recunoaşte că acum pari o cumătră lălâie, nu o femeie dezirabilă, frumoasă, sexy, minunată. 
Tu ai putea să fii tandră şi să te simţi atrasă de bărbatul tău dacă el ar veni lângă tine neîngrijit, trăznind a miros de bere şi a produse cu care a muncit, dacă te-ar îmbrățișa transpirat, prăfuit şi cu hainele atârnând pe el alandala? Sunt lucruri care contează şi care mă duc cu gândul la zicala: "Dacă tu nu te respecţi, cum ai vrea să te respecte ceilalţi?" 
Observ din ce în ce mai des femei care nu se mai preocupă de ele, care nu-şi mai acordă atenţie, care par că s-au abandonat rutinei şi nepăsării. Umblă cu părul neîngrijit, nevopsit de luni de zile, tocit, fără formă. Manichiura şi pedichiura lasă de dorit, nu îşi ascund imperfecţiunile tenului, nu fac nici cel mai mic efort să fie frumoase. Din nou frumoase, pentru că au fost cândva, sub aspectul lor neglijent încă se mai ghicește frumusețea de odinioară. Şi nu mă voi extinde cu subiectul până la ţinute total neadecvate locurilor în care merg. Deși ar trebui să știe oricine că nu este de ajuns să faci un duş şi să te îmbraci cu ceea ce ţi se pare mai comod, uneori mai trebuie să fii atent și la ceea ce pui pe tine. 
Cineva mi-a spus aşa: "Eu cred că femeile din România se aranjează numai când merg la nunţi și botezuri." Mi s-a părut exagerată afirmaţia, dar cu timpul am realizat că aşa este. Unele femei exact aşa procedează, cel puţin o bună parte dintre femeile din mediul rural şi cele din generaţia trecută - de la care multe dintre noi nu am prea avut ce învăţa în privința îngrijirii personale, cele care prin exemplul propriu ne-au transmis că este foarte important să ai o casă curată, să faci de mâncare, să fii mamă, să munceşti, dar mai puţin să fii o femeie îngrijită... 
Atunci când vă supărați că bărbaţii voştri îşi sucesc gâtul după femei frumoase, încercaţi să aflaţi ce anume îi atrage la ele. Să fiţi geloase sau invidioase nu este deloc constructiv. Mai bine învăţaţi ce e important să știți de la cele care vi se par un exemplu frumos. 
Desigur, faptul că suntem cochete, feminine şi aranjate, că ştim să fim femei în cele mai frumoase sensuri nu ne garantează că bărbații noștri nu vor găsi alte doamne sau domnișoare care să le placă mai mult decât noi. Dar dacă vor pleca, măcar nu ne vom învinovăţi că i-am gonit cu mirosul de tocăniţă cu multă ceapă...



Lista




“Oamenii se pot îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.”
Lewis Cass


Copleşită de reproşurile făcute de cineva apropiat, mi-am amintit de o întâmplare din copilărie, când i-am reproşat lui tata că niciodată nu aştepta să se usuce gresia după ce o spălam şi intra în casă încălţat, lăsând urme pe ea. Atât de tare m-am enervat atunci, încât i-am turnat o listă întreagă de nemulţumiri şi de reproşuri, amintindu-i şi de alte dăţi când m-a supărat.
Tata m-a ascultat calm şi, deşi mă aşteptam să îşi ceară iertare şi să-mi promită că nu mă va mai supăra, mi-a spus:
- Dar bine n-am făcut nimic? N-am făcut nimic bun?
- Ba da, dar...
- Atunci, te rog ca, data viitoare când te superi că am făcut ceva greşit şi ai de gând să-mi reproşezi, să îmi spui mai întâi tot ce am făcut bine şi abia după aceea ce am făcut rău. Sau ţi se pare corect să îmi aminteşti numai de greşeli, iar faptele bune să le treci cu vederea?

Frustrată de atitudinea neaşteptată a tatălui meu şi convinsă că lista de lucruri greşite pe care le-a făcut era mult mai lungă decât lista cu lucruri bune, am luat o foaie, am împărţit-o în două şi m-am apucat să scriu lucrurile greşite în partea stângă. Partea din dreapta am lăsat-o pentru lucrurile bune, pe care aveam de gând să le scriu mai târziu.
În partea cu lucruri greşite am scris că tata nu era destul de atent când spălam gresia, că uitase de o rugăminte de-a mea, că lăsase nişte rufe în ploaie cât timp am fost la şcoală, că uita diverse lucruri prin curte şi atât. Oricât m-am străduit să îmi amintesc şi alte greşeli de-ale lui, n-am mai găsit niciuna.
În partea cu lucruri bune pe care le-a făcut tata am scris faptele frumoase care îmi aduseseră bucurie în ultima vreme, dorinţe pe care mi le-a îndeplinit şi gesturi drăguţe în care am regăsit eforturi, sacrificii şi multă dragoste. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât îmi aminteam mai multe lucruri frumoase şi îmi dădeam seama că greşelile pentru care îl acuzam nu ar fi meritat nici măcar amintite pe lângă atâtea lucruri frumoase pentru care ar fi trebuit să îi mulţumesc.
Dintr-o dată m-a cuprins un sentiment de vinovăţie şi am simţit cât de nedreaptă am fost cu tata. Am regretat că l-am învinovăţit pentru un lucru minor, când el ar fi meritat recunoştinţă pentru toată bunătatea lui.

Trăim într-o lume în care auzim şi rostim mai multe reproşuri decât complimente şi jignim mai mult decât alintăm. O asemenea atitudine ne tulbură pacea sufletească şi armonia din relaţii. Imaginaţi-vă că reproşurile sunt pietre pe care le aruncaţi în ceilalţi, iar cuvintele frumoase sunt mângâieri. Gândiţi-vă bine înainte să decideţi ce ar merita fiecare: lovituri sau mângâieri. Sau, şi mai bine, aşteptaţi o noapte şi vedeţi a doua zi dacă mai este cazul să o apostrofaţi pe persoana care v-a necăjit. În acest timp faceţi o listă, nu neapărat scrisă, ci imaginară, şi treceţi pe ea mai întâi faptele bune şi gesturile frumoase ale acelei persoane, oricât de mici ar fi, şi abia apoi lucrurile care vă deranjează. Ar fi nedrept să amintiţi câteva greşeli banale înainte să mulţumiţi pentru tot ceea ce vi s-a oferit frumos. În spatele fiecărui gest frumos se află iubirea. Iar în spatele fiecărei greşeli se află o slăbiciune omenească. Şi de slăbiciuni nu suntem scutiţi niciunul dintre noi.
Data viitoare când simţiţi că este cu adevărat necesar să purtaţi o discuţie în care îi reproşaţi ceva cuiva, aveţi grijă să treceţi în revistă şi ceea ce a făcut bun acea persoană. Nu o certaţi prea aspru, încercaţi să înţelegeţi ce a determinat-o să acţioneze în modul care v-a deranjat pe voi, Analizaţi totul obiectiv şi, cine ştie?, poate că nu ar fi rău ca, atunci când nu le înţelegem celorlalţi slăbiciunile şi greşelile, să facem o lista cu propriile noastre greşelile şi faptele bune... Rezultatul s-ar putea să ne surprindă.



Fragment din Cartea Insomnii

http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina

Cartea Insomnii poate fi comandată aici:
📖 Elefant ➡️ Insomnii - Irina Binder
📖 Bookzone (livrează și în alte țări) ➡️ Insomnii - Irina Binder
📖 Diverta ➡️ Insomnii - Irina Binder
📖 Libris ➡️ Insomnii - Irina Binder
📖 Cărturești ➡️ Insomnii - Irina Binder



Uneori eșuăm...






În viață se mai întâmplă și să eșuăm. Oricât de buni am fi, oricât ne-am strădui, oricât de mult am iubi, la un moment dat tot se poate întâmpla să nu fim părintele, prietenul, partenerul, fratele sau colegul care ar trebui să fim sau care se aşteaptă să fim... Indiferent dacă intenţia noastră a fost onorabilă, rezultatul se poate să fie unul dezastruos, aşa că suntem judecaţi după eşecul demersului nostru, şi nu după onorabilitatea intenţiei.
Eșecul descurajează. Sentimentele de vinovăție și de neputință ne determină să facem pași înapoi, iar asta este greșit. Cu atât mai mult trebuie să pășim înainte, să îmbrățișăm cu toată dragostea, să ne cerem iertare, să le spunem celor pe care i-am dezamăgit că-i iubim și că ne dorim să fim suficient de buni pentru ei, dar suntem oameni, prin urmare supuși greșelilor, rătăcirilor, slăbiciunilor...  eșecului.
Când vă simţiţi descurajaţi de eşecurile repetate şi vi se pare că la capătul tunelului vostru nu se va întrezări în veci vreo luminiţă, vă rog să vă amintiţi de Thomas Edison, cel care a inventat becul. Până când i-a reuşit experimentul şi a produs un bec care să reziste la curentul electric, a făcut nu mai puţin de 2 000 de experimente!! Prin urmare, 2 000 de eşecuri. Întrebat despre uriaşul număr de eşecuri, Edison a spus că sunt 2 000 de succese – deoarece a văzut  2 000 de moduri în care nu funcţionează un bec.
Aşadar, continuaţi să încercaţi. Unele dintre cele mai celebre personalităţi ale vremurilor noastre au fost refuzate de zeci de ori înainte de a deveni maeştri în cinematografie, artă, laureaţi ai premiilor Nobel, Oscar şi altele.
Şi în viaţa personală este la fel. Încercaţi. Uneori, un eșec este cea mai necesară lecție pentru evoluția noastră. Totul este să fim sinceri cu noi înşine și să ne recunoaștem înfrângerile. Şi da, să ne iertăm sincer pentru neputințele și slăbiciunile noastre. Nu suntem perfecţi, suntem perfectibili.

Pentru cineva drag care a eșuat. Eu aștept doar o îmbrățișare.


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii