Răni fizice, răni sufleteşti




Îmi amintesc că într-o zi, în adolescenţă, m-am rănit la un picior. Un băiat m-a împins, am căzut peste o grămadă de pietre şi m-am ales cu o tăietură.
După ce mi-a oblojit rana, tata a aşteptat răbdător să îmi treacă furia şi să mă opresc din plâns. Dar eu nu mă puteam opri. Nu durerea rănii mă făcea să plâng, ci ciuda că acel băiat îmi făcuse o nedreptate şi că nu-l pedepsea nimeni, nici măcar tata, de la care m-aş fi aşteptat ca măcar să-l certe.
Stăteam afară pe treptele casei şi plângeam privind în gol. Tata s-a aşezat lângă mine şi mi-a spus:
- Să ştii că rana asta nu e chiar atât de gravă. Ba chiar te ajută.
- Cum adică mă ajută? am întrebat intrigată.
- Rana de la picior se va vindeca, iar tu ai învăţat ceva important pentru viitor: cum să te protejezi de căzături, cum să te fereşti de cei care te împing, dar şi faptul că rănile se vindecă. Data viitoare nu o să te mai sperie o rană…
- Da, dar nu e corect ce mi-a făcut! am spus enervată de blândeţea şi de înţelepciunea tatălui meu.
- Tu n-ar trebui să îţi faci griji pentru cum se poartă alţii. Aceea e povara lor. Important este că tu te-ai purtat corect şi că nu tu ai fost cea care a rănit. Tu ai o rană superficială la picior, care se va vindeca, dar băiatul acela va avea mereu o rană sufletească ştiind că ţi-a făcut rău. Tu îl poţi privi cu demnitate oricând pentru că nu ai conştiinţa încărcată că i-ai făcut vreun rău. Dar el, ori de câte ori te va vedea, îşi va aminti că ţi-a făcut un rău. Iartă-l. Cândva o să îl doară mai rău decât te doare pe tine rana asta acun. Ruşinea e cea mai urâtă rană. Şi nu se vindecă niciodată.
Aparent, uităm rănile pe care le provocăm altora. Dar conştiinţa nu rămâne datoare şi va avea grijă să ne amintească de toate greşelile noastre.
Privind în urmă la cei care m-au rănit, m-au nedreptăţit şi nu s-au purtat corect, mă simt cuprinsă de compasiune, nu de ură, teamă sau ciudă. Pentru că rănile şi dezamăgirile mele au trecut, pentru că eu din toate experienţele am învăţat cum să mă protejez şi cum să devin mai puternică, pentru că sufletul meu nu e tulburat de remuşcări, în timp ce ei au răni permanente şi o conştiinţă încărcată care nu le permite să mă privească cu demnitate.
Acum știu că nu mai trebuie să irosesc lacrimi pentru răni superficiale, fiindcă rănile se vindecă și fără să mă consum eu, că ele se vindecă şi fără ca eu să pierd timp prețios în care aș putea fi fericită. Acum știu că o rană nu-l transformă pe cel rănit într-o victimă şi că, de multe ori, adevărata rană o are cel care lovește, nu cel care este lovit. 
Și am înțeles, în sfârșit, ce povară poartă în suflet oamenii care m-au rănit, care nu se pot bucura atunci când mă întâlnesc – nu pentru că nu le sunt agreabilă, ci pentru că eu le amintesc cât de urâți și de răi au fost cândva…  


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Multi ranesc crezand ca e un drept al lor! Si nu le pasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina, esti extraordinara! Ai un talent deosebit, se vede ca scrii cu sufletul si ai o putere magica sa atingi sufletele. Bine ar fi sa poata simti si cei care nu se poarta asa cum trebuie si care ranesc...
    Cu aceste randuri mi-ai luat durerea si frustrarea pe care o simteam dupa un episod care s-a intamplat zilele trecute. Ma chinuie gandurile de cateva nopti... Iti multumesc ca mi-ai oferit o alta perspectiva!
    Te iubesc, fata frumoasa! Iti multumesc pentru ceea ce invat de la tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Gânduri bune cu drag!

      Ștergere
    2. Irina, in viata am avut parte de "lovitura" unei prietene. A fost crunt, am suferit, dar nu i-am purtat ura, ciuda, sau ceva de acest gen. Simplu: puteam oricand sa o privesc, fara dusmanie, pentru ca "NU STIAM CINE ESTE" A incercat prin diverse persoane cunoscute, membrii familiei mele, sa o
      las sa isi ceara iertare. Nu am acceptat pentru ca "nu o cunosteam" si, desi lovitura a fost pentru mine "o lectie de viata", am raspuns de fiecare data ca:"mie nu mi-a facut niciun rau, nu are de ce sa isi ceara scuze". Nu ne-am mai vazut desi in copilarie locuiam pe aceeasi ulita, vis-s-vis. Bunicile prietene, mamele asemenea, iar eu credeam ca ea este cea mai buna prietena a mea. Dezamagirea a fost dureroasa, dar timpul vindeca ranile, iar Dumnezeu aseaza episoadele vietii in asa fel, ca totul sa decurga frumos. Ea a ramas cu povara pe suflet,indiferenta doare faorte tare; mie viata mi-a oferit o alta sansa, am avut realizari, copii minunati si o viata cu mult mai linistita si mai frumoasa ca a ei. Dupa astfel de prieteni nu poti regreta. Imi pare rau ca a murit cu aceasta povara in suflet. Tatal tau a avut perfecta dreptate. Invata din loviturile primite, pentru a putea lupta cu "valurile vietii". Cu mult drag.

      Ștergere
  3. Am sa-i citesc fetitei mele povestea asta...pentru ca ea sufera mult din cauza prietenelor care o dezamagesc...
    Multumesc Irina! Ne daruiesti atat de mult!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumos :-* bravo Irina ne dai lectii de viata :-) te pup si te imbratisez cu drag :-) :-* :-* :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Pupici și îmbrățișări înapoi!

      Ștergere
  5. atat de mult imi plac intelepciunile tatalui tau... multumesc mult ca ne impartasesti "lumea ta" minunata !

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulțumesc! Mulțumesc! și iar Mulțumesc! Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari pentru inspiratia pura si curata!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu ...te iubesc si te ador..Irina...ești unică. ..!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare om e unic! Mulțumesc mult! Gânduri bune cu drag!

      Ștergere
  9. Irina am vrea si noi sa-ti veden jurnalele,scrisul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să vi le arăt cândva... am mai postat pagini, dar pe facebook...

      Ștergere
  10. am "mancat " Fluturi! e nemaipomenita! nu vrei s-o traduci in spaniola?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Mi s-a mai propus. Dacă primesc vreo propunere de la vreo editură, mai vedem...

      Ștergere
  11. esti foarte talentata, felicitari! Dar chiar am o mica indoiala in privinta faptului ca tu doar ai fost victima raului si niciodata cauza lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Nu cred că există om care să nu fi fost cauza vreunui rău, fie că a fost cu intenție sau nu...
      Cert este că intențiile mele au fost bune... și nu am făcut rău voit, decât poate când eram copil și mai aveam apucături haiducești. :)

      Ștergere
  12. ... M-a lasat fara cuvinte ...
    Stai un pic sa ma adun
    Am inceput sa fac cunostinta cu ele doua volume de fluturi la indemnul unui verisor. Nu credeam ca o sa fiu in stare sa trec de la agonie la extaz asa fara sa vreau. Tin neaparat sa iti multumesc tie si in special Celui de Sus ca m-i te-a adus in cale si in suflet. Iti urez ca pe viitor sa ai in continuare puterea, dragostea si iubirea de care ai nevoie.
    Multumesc din suflet copil bun si bland al nemarginitului univers presurat de atata dragoste si "fluturi". Multumesc pentru curajul de a scrie cu atata patos si dragoste. Sa ne auzim cu bine ! Sanatate ca-i mai buna decat toate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mulțumesc, Chiba Nicolae Florin pentru că mă citești și pentru gândurile bune!
      Să ai parte de bine, de sănătate, iubire și de oameni buni!

      Ștergere
    2. Doamne ajută ! Mulţumesc din suflet ! Numa' de bine să ai parte !

      Ștergere
  13. Sarut mana doamna! Mare dreptate aveti! Brava pentru modul In care exprimati In scris aceasta dreptate! Ma Inclin In fata dumneavoastra si a harului cu care bunul Dumnezeu va Inzestrat!

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc Irina! De asta aveam nevoie astazi! Ma voi stradui sa raspund celui care m-a ,,impins'' cu intelepciunea ta! Multa sanatate !

    RăspundețiȘtergere
  15. Când publici alta carte ? Se vede ca ești o persoana cu un suflet superb si gânduriletale ma lliniștesc . Am citit ambele volume de cel puțin 40 de ori si tot nu ma pot satura . Pupici dulci si gânduri bune :"

    RăspundețiȘtergere
  16. Irina, tocmai am terminat de citit "Fluturi"... 2 zile nu m-am miscat din fotoliu, iar fetita mea de doar 1 an tragea de mine si de carte, vedeam cum imi simte lipsa, pt ca astea 2 zile a trebuit sa stea cu tati, pt ca mami era captivata de carte. Imi place cum scrii, pui suflet in fiecare fraza, asteptam cu disperare finalul sa vad ce se intampla, dar trebuie sa marturisesc faptul ca pe cat de captivanta a fost cartea, pe atat de mult m-ai lasat in plop cu finalul. Sper din inima sa existe o continuare candva, cu un final, indiferent daca e fericit sau nu, dar sa aiba un final. Felicitari pt. scrieri!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mare om tatăl tău...Într-o zi am sa-i spun fetiţei mele acelaşi lucru.Iar tu eşti minunată!

    RăspundețiȘtergere
  18. Doamne cat de frumos vorbesti. De fiecare data cand iti citesc cate o postare imi ridici moralul si imi faci ziua mai frumoasa😊😊 esti un inger pe pamant care ne lumineaza zilele, iti multumim pt asta. Sa iti de-a Dumnezeu multa sanatate si sa fii fericita ca meriti din plin, esti un suflet minunat😊👼 te pup si te imbratisez cu drag😊😙

    RăspundețiȘtergere
  19. Îți mulțumesc că exiști.
    Îți mulțumesc pentru tot ce scrii, dar mai ales pentru cum așterni pe hârtie sentimentele !!!
    Mulțumesc pentru că mi-ai mângâiat sufletul.
    Mulțumesc că exiști.

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina, iti mulțumesc ca din toate experiențele tale, ne oferi si noua sfaturi si învățături frumoase si folositoare, ne oferi un gând bun care ne mângâie inima. Sa ai o zi frumoasa plină de fluturi

    RăspundețiȘtergere
  21. florentina zama15 iunie 2016, 08:39

    Multumim..cat adevar ..!!

    RăspundețiȘtergere