Tatăl meu avea o vorbă pentru cei care obișnuiau să își
dea cu părerea despre alții: "Dacă te uiți printr-o fereastră n-ai de unde să știi ce
se întâmplă în casa aceea. N-ai cum să știi ce se află dincolo de
perdele."
Dar lumea a crezut dintotdeauna că știe destul despre
unul și despre altul, astfel încât să își permită să vorbească verzi și
uscate.
Azi, a venit rândul meu să vorbesc despre această lume,
despre lumea în care am trăit și trăiesc eu, desigur, despre lumea care crede
că știe despre mine suficient încât să își permită să își dea cu părerea, să mă
judece și să mă critice. O lume care nu m-a menajat deloc, o lume care mi-a
arătat cât de crudă, urâtă și nedreaptă este, încă de când eram mic copil. O lume
alcătuită din mici Dumnezei închipuiți, care au trăit și trăiesc cu impresia că
sunt în măsură să decidă ce e corect și ce e greșit, ce ar trebui să facă unii
și ce nu, ce e frumos și ce e urât, ce să condamne, să execute, să distrugă... O lume plină de ipocrizie și de prejudecăți.
Este adevărat, au reușit să mă rănească și să mă încarce
de complexe atunci când eram copil, când vedeam lumea ca pe un fel de
autoritate morală, când credeam că lumea decide normalitatea și că tot ceea ce
crede și spune ar avea o valoare... Dar azi, știu că nu are nicio valoare ceea
ce spune lumea, fiindcă azi știu din cine este alcătuită lumea care vorbește
aiurea și cum este ea.
Și, pentru că lumea a considerat mereu că este în măsură
să îmi spună cine am fost și ce am meritat, cine sunt și ce merit, cred că ar trebui
să lămuresc niște aspecte despre această lume, ca să nu se mai amăgească unii
că mă afectează ceea ce spun, crezând că mă uit în gura oricui și că nu știu să
fac diferența dintre oamenii care contează și cei care nu.
Azi știu cine sunteți și nu mai dau nici măcar 2 bani pe
ceea ce credeți și spuneți despre mine, pentru că am învățat să fac diferența dintre
lumea bună și lumea proastă. Și am învățat că așa este dat: să existe și una și
alta și că fiecare alege de care parte vrea să fie.
Azi știu că voi sunteți doar acei nefericiți care m-ați
rănit încă de când eram copil. Sunteți aceia care ați găsit mereu o satisfacție
bolnavă în tristețea mea și în durerile mele.
Sunteți aceia care ați fost răi de mici copii, pentru că
ați avut părinți răi, care v-au dat un exemplu rău și care nu v-au crescut cu
iubire. Altfel, nu îmi imaginez de ce părinții voștri și voi ați simțit nevoia
să îmi spuneți de nenumărate ori că mama m-a părăsit, că e o femeie ușoară,
deși n-ați cunoscut niciodată adevărul din familia mea, ci doar v-ați dat cu părerea
minților limitate.
Sunteţi aceeia care, cu o răutate de nedescris, aţi
strigat de multe ori după mine spunându-mi că tata nu ar fi tatăl meu bun, că
era prea bătrân şi că şi-a asumat rolul de tată doar că să-i salveze reputaţia
mamei mele.
Sunteți aceia care m-ați invidiat pentru notele de zece
și pentru premii și care n-ați putut accepta că o fetiță crescută doar de tată,
care are în grijă toate responsabilitățile gospodărești, mai are și timp de
învățat și de aceea ați spus despre mine că mi-am câștigat notele cu dulciuri
și alte cadouri pe care le primeam de la familia mea din Germania și pe
care tata le-ar fi oferit profesorilor.
Sunteţi aceia care v-aţi prefăcut că sunteţi prietenii
lui tata, dar care l-aţi turnat mereu la securitate ba că are valută, ba că are
bani de aur şi din cauza cărora tata, bolnav şi bătrân a fost bătut de
securitate de câteva ori.
Sunteţi aceia care râdeaţi de tata şi-l consideraţi
fraier că o respecta pe mama, că o primea cu flori şi că îi pupa mâna.
Sunteţi aceia care m-aţi privit cu milă când eram copil,
crezând că nu cresc fericită într-o familie "dezmembrată", fără a
avea habar că am fost mai fericită decât voi, care aţi crescut în familii
dezbinate cu adevărat, în care existau numai certuri, reproşuri şi nici un pic
de armonie şi iubire, de unde n-aţi învăţat nimic despre respect, despre
libertatea de a fi cine vrei, despre dragoste şi sacrificiu în numele iubirii.
Sunteţi aceia care m-aţi invidiat mereu pentru lucrurile
frumoase pe care le aveam, pentru că deşi eram o fetiţă care întreţineam
singură o casă, eram mereu îngrijită, iar casa mea era curată.
Părinţii voştri sunt aceia care veneau la tatăl meu, îi cereau bani împrumut,
mâncau la masa lui, plecau cu plasa plină, apoi îl vorbeau de rău. Azi, voi faceți la fel ca ei.
Sunteţi aceia care la serbări, l-aţi întrebat cu aroganţă
pe tata: "Maică-sa aia de ce nu
vine?", fără să ţineţi cont că eram şi eu de faţă.
Sunteţi aceia care duminica mergeaţi la Biserică să vadă
lumea ce familie fericită şi morală sunteţi, iar seara, acasă vă băteaţi mamele, soţiile și copiii.
Sunteţi aceia care de îndată ce ieşeaţi din Biserică
înjuraţi primul întâlnit care vă ieşea în cale dacă vă incomoda cu ceva. Iar azi sunteţi aceia care
de îndată ce ieşiţi din Biserică uitaţi cum ar trebui să fiţi.
Sunteţi aceia care vă băteaţi caii cu sălbăticie şi care
omoraţi câinii şi pisicile aruncându-i pe râu, care călcați melcii fără milă, care nu dați câteva firimituri la păsări ca să nu vă murdărească pervazul...
Sunteţi aceia care v-aţi bătut joc de munca unui copil, distrugându-mi toată grădina şi toate florile, doar ca să vă distraţi
văzându-mă plângând după ele.
Sunteţi aceia care de îndată ce tata a murit, i-aţi furat
din casă tot ce aţi putut, inclusiv jocul de şah care ar fi trebuit să îmi
rămână mie ca amintire preţioasă.
Sunteţi aceia care azi mâncaţi cu un om la masă, apoi îl
bârfiţi cu următorii cu care mâncaţi.
Sunteţi aceia care vă înşelaţi partenerii de viaţă, care
n-aveţi scrupule, care vă trataţi părinţii urât, care nu vă iubiţi copiii şi nu
le oferiţi o educaţie bună.
Sunteţi aceia care trăiţi doar ca să faceţi o impresie
bună lumii, dar în sinea voastră sunteţi urâţi, neputincioşi şi degradaţi.
Sunteţi aceia care vă închipuiţi că sunteţi suficient de
morali şi de buni încât să arătaţi cu degetul către oricine nu vă este pe plac.
Sunteţi aceia care vă simţiţi ameninţaţi de oricine vi se
pare superior, de oricine are mai mult, ştie mai mult, înseamnă mai mult, de
oricine este mai iubit şi mai plăcut de lume şi de aceea vă pierdeţi minţile şi
începeţi războaie odioase ca să distrugeţi pe oricine vi se pare că v-ar pune
în umbră.
Sunteţi aceia care suferiţi de frustrare patologică, care
invidiaţi pe oricine şi pentru orice: pentru un salariu mai mare, pentru o
maşină mai scumpă, pentru haine de calitate, pentru vacanţe, pentru fericire.
Sunteți aceia care v-ați folosit de mine, care mi-ați
declarat prietenie pe viață, iar acum, doar pentru că nu v-am făcut pe plac sau
pentru că am ales un drum separat de voi, mă detestați și căutați să-mi faceți
rău.
Sunteți aceia care ați luat de la mine cu ambele mâini,
dar care nu mi-ați dat niciodată nimic.
Sunteți aceia care nu mi-ați fost aproape când am suferit, nici când am fost bolnavă, nici când am rămas singură.
Sunteți aceia care nu mi-ați fost aproape când am suferit, nici când am fost bolnavă, nici când am rămas singură.
Sunteți aceia care nu știți să respectați un om cu care
ați avut o relație și nu mai puteți trăi dacă nu-l distrugeți.
Sunteți aceia care vă ascundeți după zâmbete glazurate, dar care aveți sufletele încărcate cu ură.
Sunteți aceia care, atunci când un om are un necaz, vă bucurați primii și plecați primii.
Sunteți aceia care defilați cu principii morale, dar care le încălcați cel mai mult.
Sunteți aceia care vă ascundeți după zâmbete glazurate, dar care aveți sufletele încărcate cu ură.
Sunteți aceia care, atunci când un om are un necaz, vă bucurați primii și plecați primii.
Sunteți aceia care defilați cu principii morale, dar care le încălcați cel mai mult.
Sunteţi aceia care vă faceţi cruci şi daţi pomeni, dar care
nu ştiţi să respectaţi şi morţii altora şi îi vorbiţi de rău, așa cum faceți
despre tatăl meu.
Sunteţi aceia care vă bucuraţi de necazurile cuiva, care
râdeţi de eșecurile oamenilor, care vă bucuraţi când unii divorţează, se
ceartă, se dezbină...
Sunteţi aceia care băgaţi intrigă, care nu suportaţi să
vedeţi oameni fericiţi, prieteni, cupluri frumoase.
Sunteţi aceia care în loc să uniţi, dezbinaţi, care în
loc să construiţi, distrugeţi, care în loc să iertaţi, vă răzbunaţi, care în loc
să iubiţi, urâţi.
Sunteţi ipocriţi şi nesinceri chiar şi cu voi înşivă.
N-aveţi nicio emoţie frumoasă şi vă hrăniţi cu răutăţi şi cu nefericirea
altora, altfel, n-aţi discuta cu atâta plăcere şi lipsă de decenţă despre
necazurile şi durerile tuturor.
Ăştia sunteţi voi, lumea care azi încă trăieşte cu
impresia că e în măsură să îşi dea cu părerea despre mine şi despre viaţa mea,
care crede că este suficient de bună și de morală încât să mă arate pe mine cu
degetul și să îmi critice alegerile... şi sper că acum aţi înţeles de ce nu dau nici 2 bani pe părerile
voastre, pe ceea ce credeţi şi spuneţi.
De la voi am învăţat să nu fiu ca voi. Şi poate de aceea
aţi vorbit şi vorbiţi mereu despre mine, pentru că nu sunt ca voi și de partea
voastră. Pentru că am știut să aleg lumea frumoasă, o lume cu care voi nu vă
identificați și la care doar aspirați neputincioși.
Sunt imună la tot ceea ce spuneţi despre mine şi la toate
încercările voastre disperate să mă răniţi, să mă speriaţi, să mă minimalizaţi
și să îmi stricați reputația. Iar dacă atunci când eram copil mă simţeam mică
în faţa voastră, azi ştiu că voi sunteţi, de fapt, mici... extrem de mici şi de
slabi, pentru că răutatea înseamnă slăbiciune, iar bunătatea înseamnă putere și
măreție.
Și nu, nu am să vă urăsc niciodată, nu am să vă las să îmi degradați sufletul... nu meritați atâta sacrificiu.
Irina...esti extraordinara.Esti un om curajos si iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine!
RăspundețiȘtergereEu in locul tau, la ce barbat ai langa tine, nici nu as fi pierdut timpul sa le scriu cuvintele astea oamenilor de nimic. Relaxeaza-te si bucura-te de iubirea din jurul tau. E mai sanatos si mai benefic pentru tine. De scuipat si aratat cu degetul oricine poate si o face, chiar daca 90% nu sunt sinceri in ceea ce spun.
RăspundețiȘtergereFrumos si adevarat mai scrii ,cind citesc parca imi vad viata mea multumesc irina
RăspundețiȘtergereNu mi se pare un post dur, ci mai mult tind sa cred ca este o realitate spusa fara ocolisuri.
RăspundețiȘtergereAm fost de partea celor care te-au judecat gresit....pina cind te-am cunoscut cu adevarat.Iarta-ma!
RăspundețiȘtergereEu imi amintesc o fetita frumoasa si dulce care isi impartea toate dulciuile din Germania cu toti copiii de pe strada.Si imi amintesc ca avea un caine pe care il iubea foarte mult,ca radea mereu,ca isi iubea tatal si ca mergea mereu cu el de mana.Imi mai amintesc ca desenai si cantai frumos,ca noi te aplaudam de pe trotuar.Imi amintesc de un copil tare frumos si de un tatic protector.Ma bucur ca te-am regasit aici!Ovidiu
RăspundețiȘtergereDumnezeu m-a binecuvantat cu tine. Voi fi recunoscatoare parintilor tai pentru aceasta frumoasa mostenire. Sarut mainile si sufletul tau pur! Te iubesc Irina!
RăspundețiȘtergereStiu despre ce vorbesti Irina, si eu am fost crescuta de tata, mama a murit cand aveam 5 ani. Am crescut mai bine decat copiii care aveau familia intreaga. M-am lovit de multe dintre situatiile enumerate de tine, insa acestea nu au facut decat sa ma intareasca si sa ma pregateasca pt viata.
RăspundețiȘtergereIrina, puțini în ziua de azi mai știu să ofere ceva, fără să aștepte ceva în schimb, care să-ți fie alături în cele mai grele momente, și să nu le pară rău pe urmă. Pentru că așa e lumea, și așa a fost dintotdeauna .. Sunt mici excepții, de prieteni adevărați, care îți demonstrează asta până la capăt, dar din păcate sunt foarte puțini. Fiindcă oamenilor, le e mai ușor să critice, decât să ajute, mai ușor să judece, decât să înțeleagă, pentru că nu vor asta. Asta e lumea în care trăim, lumea în care nici apropiaților tăi nu le "cade" bine să vadă că tu ai ceva, că ai reușit în viață, că acuma ți-e mai bine, neștiind câte lucruri rele, și prin câte ai trecut ca să ajungi unde ești, oamenii nu mai au valori, toți caută doar bani, faimă, plăcere, popularitate, fără a oferi nimic în schimb. Nu mai știu ce e aia iubire de aproape, solidaritate, sinceritate, dragoste, și alte sentimente .. Păcat, fiindcă în loc să ajutăm, suntem nepăsători, în loc să iubim, urâm, în loc să fim mai buni, suntem din ce în ce mai răi ..
RăspundețiȘtergereEu îți doresc un An Nou fericit, iar tot ceea ce ți-ai propus, să ți se împlinească, și nu da importanță unor oameni lipsiți de sentimente, trăiește-ți viața așa cum vrei, cu bune, cu rele, toate sunt trecătoare, și tu răspunzi pentru deciziile tale, nu alții ! Multă sănătate, fericire, și să ți se implinească toate dorințele !
Nihil Sine Deo ! :)
M.J
Irina,si eu am suferit din prcina oamenilor rai.Ma bucur sa vad, acum pentru prima data ca cineva le arata adevarata fata. Ca cineva nu se ascunde, obisnuindu-se cu ideea unei lumi urate si rele,cum am facut eu...din pacate.
RăspundețiȘtergereSublim!!
RăspundețiȘtergereDoamne, parca as fi citit franturi din trecutul meu, bucatele din sentimentele pe care le-am simtit si eu candva. Va multumesc pentru exemplul de OM pe care ni-l dati tuturor. Diferenta dintre noi e ca eu am fost crescuta de bunicii din partea tatalui dupa ce m-a parasit mama. Bunicilor mei le datorez totul (Dumnezeu sa-i odihneasca!), ei m-au crescut exact asa cum mi-as dori si eu sa-mi cresc copiii: cu iubire, respect, bun simt. In urma cu aproape 5 luni am fost victima unui accident rutier in urma caruia am ramas imobilizata (sper sa nu mai fiu mult timp) si am avut sansa de a vedea cine imi este intr-adevar alaturi, cine ma iubeste cu adevarat. Din pacate pretul pe care l-am platit este destul de scump, dar nu ma las biruita...lupt cu toate resursele mele pentru a ma ridica si la propriu, caci la figurat m-am ridicat deja. Am avut multe surprize neplacute, dar cel mai mult m-au coplesit surpizele placute din partea unor oameni de la care nu asteptam nimic.
RăspundețiȘtergereNu meritau nici macar aceasta postare, e deja prea multa risipa de cuvinte...
RăspundețiȘtergereNu merita sa ti irosesti timpul ...raspunzandu-le...nu merita bici macar sa te gandesti la astfel de persoane... Indiferenta este cea mai buna metoda de de a le demonstra k ei nu conteaza...nu merita luati in considerare... Si daca nu ii doare indiferenta ta ...atunci cuvintele sunt de prisos...pentru ca in prostia lor ...vor crede ca au reusit sa te atinga cu otrava loro...facandu-te sa ai si tu un sentiment de ura...SI NU MERITA ACESTA SATISFACTIE ...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSincera sa fiu, mi-au dat lacrimile! Te iubesc, suflet bland, totusi zbuciumat in copilarie! Iti iubesc verticalitatea (desi nu te cunosc personal). Te admir foarte mult. Te pup si iti doresc numai succese si sa intalnesti oameni minanti ca tine! Ye pup! <3
RăspundețiȘtergereIrina, esti extraordinara! Tot ce scrii tu poate fi numita "lectura pentru suflet". Imi place cum abordezi fiecare problema cu atata pasiune. Imi place cum vezi viata. Nu mai baga atat in seama rautatile celorlanti. Esti o persoana minunata si toata lumea stie asta! Continua sa scrii cat mai mult pentru a umple sufletele goale a persoanelor ca mine. Te pup
RăspundețiȘtergereNu se merita Irina! Esti trecuta prin viata, ar trebui draga mea, sa treci peste toate de acest gen.,,, cu nepasare! Esti minunata! Scrii, exact pe sufletul nostru! Numai bine, iti doresc!
RăspundețiȘtergereCât adevăr în spusele tale ! Foarte mulți oameni sunt cum i-ai descris, din păcate.
RăspundețiȘtergereOamenii sunt rai ,majoritatea,si se simt
RăspundețiȘtergerebine cand ii vad pe altii cazuti ,dar trebuie sa mergem mai departe si sa ne gandim ca ,fiecare va plati pana la urma ,nimeni nu este nemuritor!Pacat ca in loc sa ne ajutam ,ne facem rau ,dar asa sunt majoritatea ,nu se gandesc ca pot fi si ei in acerasi situatie!Nu mai fiti suparata ca viata merge inainte si trebuie sa ne bucuram de prezent .Un an nou fericit va doresc!
Foarte bine faceti...sunteti luptatoare. Un articol interesant despre o lupta ce o avem fiecare cu lumea si ,, parerea" celorlalti. Sa nu ne degradam sufletele nici macar cu un gand rau. Sa avem curajul si puterea sa fim noi insine intr-o lume care vrea sa ne fure acest minunat dar...sufletul. :)
RăspundețiȘtergereDar cate din comportamentele de mai sus imi par familiare...Si totusi, nu ca i-as gasi vreo scuza, dar cam toata generatia parintilor nostri, crescuti sub comunism, a fost atinsa de ideea "toti sa fim la fel"(de ce sa fie altul "mai cu mot"?!).
RăspundețiȘtergereSlava Domnului ca te.ai salvat cu finalul!
RăspundețiȘtergereAi mare,mare ingaduinta fata de neputinta omeneasca!Acesti oameni,sufera si vor continua sã sufere cat vor trai...Daca macar o clipa ar privi cu intelepciunea ta si ar simti cu inima ta,probabil s.ar schimba radical.
Ati realizat o radiografie excelenta a societatii romanesti in general. Exceptiile sunteti dumneavoastra si nu foarte multi semeni. Un an nou cu liniste sufleteasca, sanatate si implinirea dointelor.
RăspundețiȘtergere....am citit cartea ta...mai exact in 12 ore am terninato...pentru ca odata luata in mana nu am putut sa ii mai dau drumul...m am indragostit de la inceput de emotia care a starnit o Robert eroinei...m am regasit in multe ,multe pasaje din cartea ta...fiind la randu mi o femeie care reuseste sa adune in preajma ei oamenii...l am iubit pe Robert..si S vrea sa cred ca,exista cu adevarat o astfel de poveste in reala ta viata..ca un barbat chiar poate iubi asa...este o carte simpla..usor de citit..dar cu atatea emotii care le transmite..trairi...mi s a parut ca Irina sunt eu....era ca si cum tu scriai despre mine...in viata mea pana acum am fost iubita...insa niciodata dar niciodata n am apartinut cuiva total....te iubesc Irina...si iubesc fluturii....ella-pitesti
RăspundețiȘtergereDragă Irina, am auzit dectine de blogul tă, de ""fluturii"" tăi, dar dintr-un oarecare spirit de corectitudine, din pricina faptului că şi eu am un blog am decis să nu te citesc de frică să nu-ți fur ideile, de teamă să nu-mi trag inspirația din scrierile tale.
RăspundețiȘtergereAzi am cedat ispitei de a citi împinsă de curiozitate din pricina comentariului făcut de o bună prietenă care te urmăreşte.
Mă bucur că nu laşi pe nimeni să-ți degradeze sufletul...aşa şi trebuie.
Spui că nu-ți mai pasă, dar fiecare emoție din spatele cuvintelor tale strigă contrariul.
Evident, e doar percepția mea...care nu e musai adevărul.
Cu toate astea eu ştiu că atunci când nu-mi pasă nu simt nevoia să scriu despre ce nu-mi pasă.
Şi scriu tocmai pentru că-mi pasă şi faptul că aştern frământările mele în cuvinte "pe hârtie" mă eliberează.
E ca şi cum mi-aş striga urletul de durere şi aş scăpa măcar de o parte din suferință.
Aşa că...poate acum chiar nu-ți mai pasă.
Sper din toată inima să ajungi la libertatea de a nu mai avea nevoie de validarea nimănui.
Când unii povestesc despre ce li se pare lor că spui sau faci nu spun de fapt nimic despre tine, în schimb vorbesc mult despre ei.
Succes in tot ce faci! Oana Rotariu, cu drag!
Suflet drag si frumos, bine cum stii ai cunoscut mai multe categorii de oameni... Esti foarte iubita si nu uita ca si acei care te displac iti cunosc valoarea! Te iubim frumusetea noastra si sa stii ca esti minunata! :*
RăspundețiȘtergereDoar cine e valoros este adus in discutii,versus barfe si rautati. Asa ca ,esti importanta Irina draga. Esti un om minunat!!!!!!
RăspundețiȘtergereCred ca toti am intalnit astfel de "umbre nefericite". Nu merita osteneala, Irina. Continua sa scrii si sa ne incanti cu randurile tale, restul e nimic.
RăspundețiȘtergereVa admir pentru nobletea sufleteasca si va respect pentru taria caracterului. In micimea lor multi nu vor sti niciodata sa aprecieze sclipirea diamantului, ci numai cei asemenea Dumneavoastra vor gusta din fructele fericirii. Dumnezeu sa va ocroteasca!
RăspundețiȘtergereAi fost prea blanda in ,,rautatea ta".Sau cum ai spus alta data ,,ei sunt prea saraci ...in inima lor. Sa ai un an bun si frumos ca tine!
RăspundețiȘtergereEsti Minunata, fata draga! <3
RăspundețiȘtergereIrina ,esti minunata !. Esti o luptatoare ,chiar daca ai trecut prin greutati, ai dovedit ca esti o persoana deosebita , inteleapta care cunosti foarte bine oamenii ,inteligenta si apreciata . Iti doresc mult succes ,atat pe plan personal cat si profesional !.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos si tot odata adevarat,imi place tot ce scrii pt ca totul este scris cu emotie si din suflet.Iti multumesc ca existi si ca mai exista oameni ca tine.
RăspundețiȘtergereCITA DURERE ,S-A ADUNAT IN ACEST SUFLET ...?FRUMOS,CORECT,OMENESTE.
RăspundețiȘtergereMa identific in cele scrise de dumneavoastra, fiind si eu tinta acestei categorii mici, care in primul rand nu-L au pe Dumnezeu in inima.Chiar daca nu va cunosc, va port un respect deosebit pentru ceea ce faceti la nivel profesional, pentru coloana vertebrala care o aveti. Acesti oameni vor fi mereu, ce ne ramane este sa ne rugam pentru ei, deoarece ei duc o lupta mult mai grea ca a noastra, o lupta cu ura care ii macina, cu invidia, in schimb noi suntem binecuvintati, avem oameni minunati in jur. Multa sanatate va doresc si tot ce este mai bun.
RăspundețiȘtergereIrinuca....te rog frumos nu te mai supara pe toti tampitii care nu au altceva de facut decat sa judece, sa critice, sa barfeasca...fac toate astea pentru ca nu au capacitatea de a crea lucruri minunate ca tine...lasa-i in plata Domnului pentru ca fiecare plateste pentru ceea ce face.....oricum indiferenta doare mai tare decat asa sa te vada ca te incarci negativ de prostiile care le debiteaza...esti un suflet sincer si deschis dar nu prea multi apreciaza stilul asta....din nefericire in tara asta multi oameni sunt frustrati neavand decat vietile lor amare si atunci dau in altii....te iubesc, sufletel....Florina
RăspundețiȘtergereNu-mi place etichetarea oamenilor in buni sau rai, pentru ca e imposibil sa fii bun cu toti sau pe de-antregul rau cu toti. Pentru unii esti bun, iar pentru altii esti rau. Bine si Rau sunt doar concepte umane, ceva care nu e uman nu poate fi clasificat drept bun sau rau. Oamenii devin ''monstrii'' cand admit ca sunt prea slabi ca sa ramana umani. Nu-i nimic nou, oamenii pot fi rai, cruzi, jelosi pe ce are altcineva, de aceea incearca sa il coboare la nivelul lor; destul de ciudat, daca esti o persoana prea buna cu atat e mai greu de trait. Oamenii s-au nascut buni, dar unii devin rai din cauza lumii. Altii aleg sa ignore ceea ce i-ar putea rani si isi creeaza o lume proprie care sa ii protejeze, de aceea devin insensibili la ceea ce se petrece in jurul lor.
RăspundețiȘtergereFrumos spus ! Adevarat ! Subscriu in totalitate !
Ștergeresi cum ar trebui sa le spunem nemernicilor care ne distrug vietile,casniciile,care isi bat joc de noi?RAI,asa se numesc.Iar buni sunt oamenii normali care isi vad de viata lor si se poarta cinstit
ȘtergereCâte lumi sânt într-o lume........
RăspundețiȘtergereesti iubita si respectata, Irina! cine nu stie cat esti de iubita.........SA STEA DEPARTE SI DEOPARTE DE SUFLETUL TAU......
RăspundețiȘtergereO lectie de viata Irina,multumim!!!!sentimentele sunt trairi sufletesti,la fel si iubirea nu se învata în nici o scoala.cei care nu le au,nu sunt multumiti daca nu fac rau celor din jur.unica satisfactie pe care o au este aceea de a face rau celor care nu sunt la fel ca ei....Mi e dor sa te gasesc si în cel lalt volum.Irina talentul ti l a dat Dzeu .îl meriti esti minunat de buna!!!Sofia S
RăspundețiȘtergereO lectie de viata super reala Irina....multumim!!!numai pers.ca tine cu suflet mare,recunosc cîta dreptate ai avut...
RăspundețiȘtergereSuper felicitări pentru curajul pe care l-ai aratat scriind acest post!!!!!!!
RăspundețiȘtergereAcesti oameni au o mare putere asupra ta!!!!!Asta pentru ca tu ii bagi in seama si le permiti sa te tulbure. Faptul ca ai consumat atata energie pt a scrie acest text le confera o putere extraordinara. Daca nu vei renunta sa ii mai pomenesti verbal si in scris, te discreditezi in fata celor care te citesc si iti distrugi sanatatea! Daca nu reusesti singura, nu e nicio rusine sa ceri ajutor specializat. Crede-ma, sunt frustari inradacinate foarte adanc in mintea ta, legate de acesti oameni, care iti fac mult rau! Nu te cobori la nivelul lor! Nu-i mai pomeni cu nicio ocazie!
RăspundețiȘtergereNu e rau, ca macar o data, acestia sa afle ca ea stie ce zace in ei !!!!! Apoi, intr-adevar, sa uite de existenta lor ...
ȘtergereCunoscind-o pe Irina stiu ca n-are nimeni putere asupra ei....poate doar oamenii pe care ii iubeste,dar in nici un caz astia pe care Irina i-a descris foarte bine.Ea le-a dat peste nas cu toate aceste adevaruri si a aratat lumii cine o musca de dos si cine sunt mirlanii si prefacutii care se cred indreptatiti sa o birfeasca pe ea.Faptul ca ii pomeneste nu e rau,uneori trebuie sa aratam ca stim cum stau lucrurile,ca prea ne cred prosti unii....
ȘtergereFoarte frumos si cu mult curaj.Te felicit si te imbratisez cu drag.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereTrist, dar adevarat, putini dintre semenii nostri m-ai au scrupule. Eu va doresc un An nou plin de bucurii si tot binele din lume :) .
RăspundețiȘtergereEsti excelenta parca vorbesc eu ,asta mi se intimpla si mie oamenii pe care ii credeam prietenii nu suporta sucesul si sanatatea pe care mi le-am recapatat ,nu pot sa vada ca ma simnt si ca arat bine la virsta mea ca ajut si pe alti ,nu ma vroiau bonlava si anonima ,rautaea unora este cumplita .
RăspundețiȘtergereNu stii daca vei citi sau nu acest comentariu,dar in speranta ca o vei face vreau sa iti multumesc pentru cartile minunate pe care le scris cu suflet si dragoste.Sa-ti multumesc ca mi-ai oferit posibilitatea sa cunosc un om frumos.Sa-ti multumesc ca m-ai lasat sa patrund macar in curtea palatului sufletului tau.Multumesc.
RăspundețiȘtergereCe nu au reusit sa iti fure,e educatia data de el,amintirea lui,iubire ta pt el....Ce e mai important pastrezi in inima!!!Asta nu iti poate fura nimeni!
RăspundețiȘtergereEU CRED CA PREA MULTA AMARACIUNE S-A ACUMULAT IN SUFLET SI NU FACE BINE NIMANUI ASA CEVA. TREBUIE SA STIM SI SA IERTAM, DACA DORIM SI NOI LA RANDUL NOSTRU SA FIM IERTATI. LA URMA URMEI CUI FOLOSESTE ATATEA REPROSURI SI SA TRAIESTI O VIATA NUMAI CU TOT FELURI DE RESENTIMENTE DIN ASTEA, FARA NICI UN GRAM DE IUBIRE. NU MA ZIDESTE CU NIMICA.
RăspundețiȘtergere