Oglinda unei anumite lumi



“Nu trăieşti cu lumea și lumea nu trăiește în locul tău…” - mi-a spus tata când mi-am făcut griji pentru prima dată de ceea ce spune lumea. 

Oamenii din jurul tău sunt doar nişte spectatori. Ei asistă la spectacolul vieţii tale şi nu are nicio importanţă dacă lor le place sau nu cum ai decis să-ți duci existența. Ai tot dreptul să faci alegeri după bunul tău plac, cât timp trăieşti după principii morale sănătoase iar cursul pe care-l dai vieții tale nu intervine nefericit asupra vieții altora. Iar părerea celorlalți nu este și nici nu ar trebui să fie importantă. Fiindcă nu ei trăiesc în locul tău, nu ei îşi vor asuma responsabilitatea deciziilor tale şi nu ei vor plăti pentru greşelile tale. Nu ceilalţi se vor bucura de reuşitele tale şi nu ei vor suferi în locul tău. Nu ei îți vor purta durerile și nu ei îți vor plânge dezamăgirile și neputințele. Nu ei trăiesc în locul tău, aşa cum, la sfârşit, nu ei vor muri în locul tău. 
Oamenii pot aproba sau dezaproba felul în care îţi trăieşti viaţa, însă, nu uita că ei sunt doar niște simpli spectatori, fiindcă viața ta, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu dureri, o vei trăi doar tu, nu alții.

Dar, de când sunt oamenii oameni, lumea a crezut dintotdeauna că știe destule despre unul și despre altul – de fapt, despre toți! -, astfel încât să își permită să vorbească verzi și uscate, să judece, să condamne, să râdă superior sau să anuleze.

Acum a venit rândul meu să vorbesc despre această lume care îi înspăimântă pe unii atât de mult încât le influențază deciziile. Îmi voi spune și eu părerea despre lumea aceea care crede că știe despre alții suficient încât să își permită să își dea cu părerea, să arate cu degetul înspre ei și să-i critice. Despre aceeași lume care pe mine nu m-a menajat deloc, o lume care mi-a arătat cât de crudă, urâtă și nedreaptă este, încă de când eram doar un copil. O lume alcătuită din mici Dumnezei închipuiți, care au trăit și trăiesc cu impresia că sunt în măsură să decidă pentru ceilalți ce e corect și ce e greșit, ce ar trebui să facă unii și ce nu, ce e frumos și ce e urât, ce să condamne, să execute, să distrugă... O lume plină de ipocrizie și de prejudecăți și, mai ales, de interese ascunse, de scopuri personale deloc nobile și înălțătoare.
Este adevărat că, din nefericire, au reușit să mă rănească și să mă încarce de complexe atunci când eram copil, când vedeam lumea ca pe un fel de autoritate morală superioară, când credeam că aceeași lume decide normalitatea și că tot ceea ce crede și spune ea ar avea vreo valoare reală, una plină de bunăvoință. Dar, azi, știu că gura acestei lumi nu are nicio valoare, fiindcă acum știu cine alcătuiește lumea aceea rea, lumea care știe tot despre toți și cum este ea în realitate. 
Acum știu foarte bine cine sunteți voi, cei care nu au loc de alții pe pământ. Și mai știu exact cât valorează părerile voastre.   
Acum știu că voi sunteți doar niște nefericiți care trăiesc ieftin și în special cu impresia că dacă-i vor face și pe alții nefericiți, se vor simți mai bine. Sau împliniți.
Sunteţi aceia care vă simţiţi ameninţaţi de oricine vi se pare superior, de oricine are mai mult decât voi, de oricine ştie mai mult decât voi, de oricine înseamnă mai mult, de oricine este mai iubit şi mai plăcut de oamenii buni şi de aceea vă pierdeţi minţile şi începeţi războaie odioase - ca să distrugeţi pe oricine vi se pare că v-ar pune în umbră.
Sunteţi aceia care suferiţi de o frustrare aproape patologică și care invidiaţi pe oricine şi pentru orice: pentru un salariu mai mare, pentru o maşină mai scumpă, pentru haine de calitate, pentru vacanţe, pentru fericire și iubire.
Sunteți aceia care ați fost răi de mici copii, pentru că ați avut părinți răi, care v-au dat un exemplu rău și care nu v-au crescut cu iubire și cu valori morale solide, care să nu dispară o dată cu prima neîmplinire. Și, din nefericire, sunteți aceia care vă învățați copiii să fie exact ca voi: răi, egoiști, invidioși, rasiști, intoleranți și să discrimineze. 
Sunteţi aceia care-i priviți cu milă pe copiii care cresc în "familii dezmembrate", fără a avea habar că sunt copii care cresc foarte fericiți cu un singur părinte. În orice caz, mult mai fericiți și mai buni decât mulți dintre voi, cei care aţi crescut în familii "unite" dar dezbinate cu adevărat, în care existau numai certuri, reproşuri şi nici un pic de armonie şi de iubire. În familii de la care n-aţi învăţat nimic despre respect, despre libertatea de a fi cine vrei să fii, despre dragoste şi sacrificiu în numele iubirii.
Sunteţi aceia care duminica mergeţi la biserică să vadă lumea din ce familii fericite şi morale faceți parte, iar acasă vă certați ca ultimii oameni.
Sunteţi aceia care de îndată ce ieșiți din biserică înjuraţi primul întâlnit care vă iese în cale dacă vă incomodează cu ceva. 
Sunteți aceia care chiar în biserică fiind, în loc să vă rugați sau să ascultați slujba, criticați și priviți cu ochi răi credincioșii: ba că femeile n-au părul acoperit, ba că sunt machiate, ba că bărbații nu se închină la toate icoanele. Sau cine știe ce vi se mai năzare.
Sunteţi aceia care azi stați cu un om la masă, apoi îl bârfiţi cu următorii cu care mâncaţi.
Sunteți aceia care vă folosiți de oameni, care vă erijați în prieteni, dar abandonați omul de îndată ce nu vă mai este util și nu mai servește scopurilor voastre. 
Sunteți aceia care luați de la alții cu ambele mâini, dar care nu dați niciodată nimic, nimănui.
Sunteți aceia care dați năvală când omului îi este bine, dar care deveniți invizibili când omul este bolnav, singur și nefericit.  Normal, că doar pentru cei ca voi s-a născut proverbul „La plăcinte înainte, la război, înapoi”.
Sunteți aceia care nu știți să respectați un om cu care ați avut o relație și nu mai puteți trăi dacă nu-l denigrați în fața tuturor și dacă nu-l distrugeți.
Sunteți aceia care vă ascundeți după zâmbete glazurate, dar care aveți sufletele încărcate cu ură și pelin. 
Sunteți aceia care se bucură de eșecurile altora, de înstrăinări, dezbinări, despărțiri, de pierderi materiale, de căderile și dezamăgirile lor.
Sunteţi aceia care vă faceţi cruci şi nu uitați de pomeniri, dar care nu ştiţi să respectaţi şi morţii altora şi îi vorbiţi de rău. 
Sunteţi aceia care băgaţi intrigă între cunoscuți, care nu suportaţi să vedeţi oameni uniți, prietenii frumoase și cupluri fericite.
Sunteţi aceia care în loc să aduceți oamenii la un loc, îi dezbinaţi; care în loc să construiţi, dărâmați, care în loc să iertaţi, vă răzbunaţi. Și care în loc să iubiţi, urâţi.
Sunteţi ipocriţi şi nesinceri chiar şi cu voi înşivă, atât de slabi sunteți. N-aveţi nicio emoţie frumoasă şi vă hrăniţi cu răutăţi şi cu nefericirea altora, altfel n-aţi discuta cu atâta plăcere, bucurie şi lipsă de minimă decenţă despre necazurile şi durerile tuturor.

Ăştia sunteţi voi, "lumea" care azi încă trăieşte cu impresia că e în măsură să îşi dea cu părerea despre unul și despre altul, care crede că este suficient de bună și de morală încât să-și dea coate și să îi arate pe alții cu degetul... Și sper că acum înţelegeți de ce unii nu dau nici măcar doi bani pe părerile voastre, pe ceea ce credeţi şi spuneţi.
De la voi am învăţat să nu fiu după chipul și asemănarea voastră. Şi poate de aceea aţi vorbit şi vorbiţi mereu rău despre mine, pentru că nu sunt ca voi și nu sunt de partea voastră. Pentru că am știut să aleg o altă lume, una frumoasă, o lume cu care voi nu vă identificați și la care doar aspirați neputincioși și fără șansă atâta vreme cât nu vă veți schimba.
Sunt imună la tot ceea ce spuneţi despre mine şi la toate încercările voastre disperate să mă răniţi, să mă speriaţi, să mă minimalizaţi și să îmi stricați reputația. 
Vorbiți de rău despre alții doar pentru că nu aveți nimic bun de spus despre voi înșivă. 
Iar dacă atunci când eram copil mă simţeam mică în faţa voastră, azi ştiu că, de fapt,  voi sunteţi mici. Extrem de mici şi de slabi, pentru că răutatea asta înseamnă: slăbiciune și să fii mărunt. Și doar bunătatea înseamnă putere și măreție. 

Și nu, nu am să vă urăsc niciodată, nu am să vă las să îmi degradați sufletul. Nimeni și nimic nu merită să-mi sacrific darurile neprețuite și imposibil de înțeles pentru voi pe care mi le-a dat Dumnezeu și viața.


55 de comentarii

  1. Irina...esti extraordinara.Esti un om curajos si iti multumesc pentru tot ce am invatat de la tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu in locul tau, la ce barbat ai langa tine, nici nu as fi pierdut timpul sa le scriu cuvintele astea oamenilor de nimic. Relaxeaza-te si bucura-te de iubirea din jurul tau. E mai sanatos si mai benefic pentru tine. De scuipat si aratat cu degetul oricine poate si o face, chiar daca 90% nu sunt sinceri in ceea ce spun.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos si adevarat mai scrii ,cind citesc parca imi vad viata mea multumesc irina

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mi se pare un post dur, ci mai mult tind sa cred ca este o realitate spusa fara ocolisuri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am fost de partea celor care te-au judecat gresit....pina cind te-am cunoscut cu adevarat.Iarta-ma!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu imi amintesc o fetita frumoasa si dulce care isi impartea toate dulciuile din Germania cu toti copiii de pe strada.Si imi amintesc ca avea un caine pe care il iubea foarte mult,ca radea mereu,ca isi iubea tatal si ca mergea mereu cu el de mana.Imi mai amintesc ca desenai si cantai frumos,ca noi te aplaudam de pe trotuar.Imi amintesc de un copil tare frumos si de un tatic protector.Ma bucur ca te-am regasit aici!Ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  7. Dumnezeu m-a binecuvantat cu tine. Voi fi recunoscatoare parintilor tai pentru aceasta frumoasa mostenire. Sarut mainile si sufletul tau pur! Te iubesc Irina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Stiu despre ce vorbesti Irina, si eu am fost crescuta de tata, mama a murit cand aveam 5 ani. Am crescut mai bine decat copiii care aveau familia intreaga. M-am lovit de multe dintre situatiile enumerate de tine, insa acestea nu au facut decat sa ma intareasca si sa ma pregateasca pt viata.

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina, puțini în ziua de azi mai știu să ofere ceva, fără să aștepte ceva în schimb, care să-ți fie alături în cele mai grele momente, și să nu le pară rău pe urmă. Pentru că așa e lumea, și așa a fost dintotdeauna .. Sunt mici excepții, de prieteni adevărați, care îți demonstrează asta până la capăt, dar din păcate sunt foarte puțini. Fiindcă oamenilor, le e mai ușor să critice, decât să ajute, mai ușor să judece, decât să înțeleagă, pentru că nu vor asta. Asta e lumea în care trăim, lumea în care nici apropiaților tăi nu le "cade" bine să vadă că tu ai ceva, că ai reușit în viață, că acuma ți-e mai bine, neștiind câte lucruri rele, și prin câte ai trecut ca să ajungi unde ești, oamenii nu mai au valori, toți caută doar bani, faimă, plăcere, popularitate, fără a oferi nimic în schimb. Nu mai știu ce e aia iubire de aproape, solidaritate, sinceritate, dragoste, și alte sentimente .. Păcat, fiindcă în loc să ajutăm, suntem nepăsători, în loc să iubim, urâm, în loc să fim mai buni, suntem din ce în ce mai răi ..
    Eu îți doresc un An Nou fericit, iar tot ceea ce ți-ai propus, să ți se împlinească, și nu da importanță unor oameni lipsiți de sentimente, trăiește-ți viața așa cum vrei, cu bune, cu rele, toate sunt trecătoare, și tu răspunzi pentru deciziile tale, nu alții ! Multă sănătate, fericire, și să ți se implinească toate dorințele !
    Nihil Sine Deo ! :)
    M.J

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina,si eu am suferit din prcina oamenilor rai.Ma bucur sa vad, acum pentru prima data ca cineva le arata adevarata fata. Ca cineva nu se ascunde, obisnuindu-se cu ideea unei lumi urate si rele,cum am facut eu...din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Doamne, parca as fi citit franturi din trecutul meu, bucatele din sentimentele pe care le-am simtit si eu candva. Va multumesc pentru exemplul de OM pe care ni-l dati tuturor. Diferenta dintre noi e ca eu am fost crescuta de bunicii din partea tatalui dupa ce m-a parasit mama. Bunicilor mei le datorez totul (Dumnezeu sa-i odihneasca!), ei m-au crescut exact asa cum mi-as dori si eu sa-mi cresc copiii: cu iubire, respect, bun simt. In urma cu aproape 5 luni am fost victima unui accident rutier in urma caruia am ramas imobilizata (sper sa nu mai fiu mult timp) si am avut sansa de a vedea cine imi este intr-adevar alaturi, cine ma iubeste cu adevarat. Din pacate pretul pe care l-am platit este destul de scump, dar nu ma las biruita...lupt cu toate resursele mele pentru a ma ridica si la propriu, caci la figurat m-am ridicat deja. Am avut multe surprize neplacute, dar cel mai mult m-au coplesit surpizele placute din partea unor oameni de la care nu asteptam nimic.

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu meritau nici macar aceasta postare, e deja prea multa risipa de cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu merita sa ti irosesti timpul ...raspunzandu-le...nu merita bici macar sa te gandesti la astfel de persoane... Indiferenta este cea mai buna metoda de de a le demonstra k ei nu conteaza...nu merita luati in considerare... Si daca nu ii doare indiferenta ta ...atunci cuvintele sunt de prisos...pentru ca in prostia lor ...vor crede ca au reusit sa te atinga cu otrava loro...facandu-te sa ai si tu un sentiment de ura...SI NU MERITA ACESTA SATISFACTIE ...

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sincera sa fiu, mi-au dat lacrimile! Te iubesc, suflet bland, totusi zbuciumat in copilarie! Iti iubesc verticalitatea (desi nu te cunosc personal). Te admir foarte mult. Te pup si iti doresc numai succese si sa intalnesti oameni minanti ca tine! Ye pup! <3

    RăspundețiȘtergere
  16. Irina, esti extraordinara! Tot ce scrii tu poate fi numita "lectura pentru suflet". Imi place cum abordezi fiecare problema cu atata pasiune. Imi place cum vezi viata. Nu mai baga atat in seama rautatile celorlanti. Esti o persoana minunata si toata lumea stie asta! Continua sa scrii cat mai mult pentru a umple sufletele goale a persoanelor ca mine. Te pup

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu se merita Irina! Esti trecuta prin viata, ar trebui draga mea, sa treci peste toate de acest gen.,,, cu nepasare! Esti minunata! Scrii, exact pe sufletul nostru! Numai bine, iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cât adevăr în spusele tale ! Foarte mulți oameni sunt cum i-ai descris, din păcate.

    RăspundețiȘtergere
  19. Oamenii sunt rai ,majoritatea,si se simt
    bine cand ii vad pe altii cazuti ,dar trebuie sa mergem mai departe si sa ne gandim ca ,fiecare va plati pana la urma ,nimeni nu este nemuritor!Pacat ca in loc sa ne ajutam ,ne facem rau ,dar asa sunt majoritatea ,nu se gandesc ca pot fi si ei in acerasi situatie!Nu mai fiti suparata ca viata merge inainte si trebuie sa ne bucuram de prezent .Un an nou fericit va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Foarte bine faceti...sunteti luptatoare. Un articol interesant despre o lupta ce o avem fiecare cu lumea si ,, parerea" celorlalti. Sa nu ne degradam sufletele nici macar cu un gand rau. Sa avem curajul si puterea sa fim noi insine intr-o lume care vrea sa ne fure acest minunat dar...sufletul. :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Dar cate din comportamentele de mai sus imi par familiare...Si totusi, nu ca i-as gasi vreo scuza, dar cam toata generatia parintilor nostri, crescuti sub comunism, a fost atinsa de ideea "toti sa fim la fel"(de ce sa fie altul "mai cu mot"?!).

    RăspundețiȘtergere
  22. Slava Domnului ca te.ai salvat cu finalul!
    Ai mare,mare ingaduinta fata de neputinta omeneasca!Acesti oameni,sufera si vor continua sã sufere cat vor trai...Daca macar o clipa ar privi cu intelepciunea ta si ar simti cu inima ta,probabil s.ar schimba radical.

    RăspundețiȘtergere
  23. Ati realizat o radiografie excelenta a societatii romanesti in general. Exceptiile sunteti dumneavoastra si nu foarte multi semeni. Un an nou cu liniste sufleteasca, sanatate si implinirea dointelor.

    RăspundețiȘtergere
  24. ....am citit cartea ta...mai exact in 12 ore am terninato...pentru ca odata luata in mana nu am putut sa ii mai dau drumul...m am indragostit de la inceput de emotia care a starnit o Robert eroinei...m am regasit in multe ,multe pasaje din cartea ta...fiind la randu mi o femeie care reuseste sa adune in preajma ei oamenii...l am iubit pe Robert..si S vrea sa cred ca,exista cu adevarat o astfel de poveste in reala ta viata..ca un barbat chiar poate iubi asa...este o carte simpla..usor de citit..dar cu atatea emotii care le transmite..trairi...mi s a parut ca Irina sunt eu....era ca si cum tu scriai despre mine...in viata mea pana acum am fost iubita...insa niciodata dar niciodata n am apartinut cuiva total....te iubesc Irina...si iubesc fluturii....ella-pitesti

    RăspundețiȘtergere
  25. Dragă Irina, am auzit dectine de blogul tă, de ""fluturii"" tăi, dar dintr-un oarecare spirit de corectitudine, din pricina faptului că şi eu am un blog am decis să nu te citesc de frică să nu-ți fur ideile, de teamă să nu-mi trag inspirația din scrierile tale.
    Azi am cedat ispitei de a citi împinsă de curiozitate din pricina comentariului făcut de o bună prietenă care te urmăreşte.
    Mă bucur că nu laşi pe nimeni să-ți degradeze sufletul...aşa şi trebuie.
    Spui că nu-ți mai pasă, dar fiecare emoție din spatele cuvintelor tale strigă contrariul.
    Evident, e doar percepția mea...care nu e musai adevărul.
    Cu toate astea eu ştiu că atunci când nu-mi pasă nu simt nevoia să scriu despre ce nu-mi pasă.
    Şi scriu tocmai pentru că-mi pasă şi faptul că aştern frământările mele în cuvinte "pe hârtie" mă eliberează.
    E ca şi cum mi-aş striga urletul de durere şi aş scăpa măcar de o parte din suferință.
    Aşa că...poate acum chiar nu-ți mai pasă.
    Sper din toată inima să ajungi la libertatea de a nu mai avea nevoie de validarea nimănui.
    Când unii povestesc despre ce li se pare lor că spui sau faci nu spun de fapt nimic despre tine, în schimb vorbesc mult despre ei.
    Succes in tot ce faci! Oana Rotariu, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  26. Suflet drag si frumos, bine cum stii ai cunoscut mai multe categorii de oameni... Esti foarte iubita si nu uita ca si acei care te displac iti cunosc valoarea! Te iubim frumusetea noastra si sa stii ca esti minunata! :*

    RăspundețiȘtergere
  27. Doar cine e valoros este adus in discutii,versus barfe si rautati. Asa ca ,esti importanta Irina draga. Esti un om minunat!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Cred ca toti am intalnit astfel de "umbre nefericite". Nu merita osteneala, Irina. Continua sa scrii si sa ne incanti cu randurile tale, restul e nimic.

    RăspundețiȘtergere
  29. Va admir pentru nobletea sufleteasca si va respect pentru taria caracterului. In micimea lor multi nu vor sti niciodata sa aprecieze sclipirea diamantului, ci numai cei asemenea Dumneavoastra vor gusta din fructele fericirii. Dumnezeu sa va ocroteasca!

    RăspundețiȘtergere
  30. Ai fost prea blanda in ,,rautatea ta".Sau cum ai spus alta data ,,ei sunt prea saraci ...in inima lor. Sa ai un an bun si frumos ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  31. Irina ,esti minunata !. Esti o luptatoare ,chiar daca ai trecut prin greutati, ai dovedit ca esti o persoana deosebita , inteleapta care cunosti foarte bine oamenii ,inteligenta si apreciata . Iti doresc mult succes ,atat pe plan personal cat si profesional !.

    RăspundețiȘtergere
  32. Foarte frumos si tot odata adevarat,imi place tot ce scrii pt ca totul este scris cu emotie si din suflet.Iti multumesc ca existi si ca mai exista oameni ca tine.

    RăspundețiȘtergere
  33. CITA DURERE ,S-A ADUNAT IN ACEST SUFLET ...?FRUMOS,CORECT,OMENESTE.

    RăspundețiȘtergere
  34. Ma identific in cele scrise de dumneavoastra, fiind si eu tinta acestei categorii mici, care in primul rand nu-L au pe Dumnezeu in inima.Chiar daca nu va cunosc, va port un respect deosebit pentru ceea ce faceti la nivel profesional, pentru coloana vertebrala care o aveti. Acesti oameni vor fi mereu, ce ne ramane este sa ne rugam pentru ei, deoarece ei duc o lupta mult mai grea ca a noastra, o lupta cu ura care ii macina, cu invidia, in schimb noi suntem binecuvintati, avem oameni minunati in jur. Multa sanatate va doresc si tot ce este mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  35. Irinuca....te rog frumos nu te mai supara pe toti tampitii care nu au altceva de facut decat sa judece, sa critice, sa barfeasca...fac toate astea pentru ca nu au capacitatea de a crea lucruri minunate ca tine...lasa-i in plata Domnului pentru ca fiecare plateste pentru ceea ce face.....oricum indiferenta doare mai tare decat asa sa te vada ca te incarci negativ de prostiile care le debiteaza...esti un suflet sincer si deschis dar nu prea multi apreciaza stilul asta....din nefericire in tara asta multi oameni sunt frustrati neavand decat vietile lor amare si atunci dau in altii....te iubesc, sufletel....Florina

    RăspundețiȘtergere
  36. Nu-mi place etichetarea oamenilor in buni sau rai, pentru ca e imposibil sa fii bun cu toti sau pe de-antregul rau cu toti. Pentru unii esti bun, iar pentru altii esti rau. Bine si Rau sunt doar concepte umane, ceva care nu e uman nu poate fi clasificat drept bun sau rau. Oamenii devin ''monstrii'' cand admit ca sunt prea slabi ca sa ramana umani. Nu-i nimic nou, oamenii pot fi rai, cruzi, jelosi pe ce are altcineva, de aceea incearca sa il coboare la nivelul lor; destul de ciudat, daca esti o persoana prea buna cu atat e mai greu de trait. Oamenii s-au nascut buni, dar unii devin rai din cauza lumii. Altii aleg sa ignore ceea ce i-ar putea rani si isi creeaza o lume proprie care sa ii protejeze, de aceea devin insensibili la ceea ce se petrece in jurul lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos spus ! Adevarat ! Subscriu in totalitate !

      Ștergere
    2. si cum ar trebui sa le spunem nemernicilor care ne distrug vietile,casniciile,care isi bat joc de noi?RAI,asa se numesc.Iar buni sunt oamenii normali care isi vad de viata lor si se poarta cinstit

      Ștergere
  37. Câte lumi sânt într-o lume........

    RăspundețiȘtergere
  38. esti iubita si respectata, Irina! cine nu stie cat esti de iubita.........SA STEA DEPARTE SI DEOPARTE DE SUFLETUL TAU......

    RăspundețiȘtergere
  39. O lectie de viata Irina,multumim!!!!sentimentele sunt trairi sufletesti,la fel si iubirea nu se învata în nici o scoala.cei care nu le au,nu sunt multumiti daca nu fac rau celor din jur.unica satisfactie pe care o au este aceea de a face rau celor care nu sunt la fel ca ei....Mi e dor sa te gasesc si în cel lalt volum.Irina talentul ti l a dat Dzeu .îl meriti esti minunat de buna!!!Sofia S

    RăspundețiȘtergere
  40. O lectie de viata super reala Irina....multumim!!!numai pers.ca tine cu suflet mare,recunosc cîta dreptate ai avut...

    RăspundețiȘtergere
  41. Super felicitări pentru curajul pe care l-ai aratat scriind acest post!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  42. Acesti oameni au o mare putere asupra ta!!!!!Asta pentru ca tu ii bagi in seama si le permiti sa te tulbure. Faptul ca ai consumat atata energie pt a scrie acest text le confera o putere extraordinara. Daca nu vei renunta sa ii mai pomenesti verbal si in scris, te discreditezi in fata celor care te citesc si iti distrugi sanatatea! Daca nu reusesti singura, nu e nicio rusine sa ceri ajutor specializat. Crede-ma, sunt frustari inradacinate foarte adanc in mintea ta, legate de acesti oameni, care iti fac mult rau! Nu te cobori la nivelul lor! Nu-i mai pomeni cu nicio ocazie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e rau, ca macar o data, acestia sa afle ca ea stie ce zace in ei !!!!! Apoi, intr-adevar, sa uite de existenta lor ...

      Ștergere
    2. Cunoscind-o pe Irina stiu ca n-are nimeni putere asupra ei....poate doar oamenii pe care ii iubeste,dar in nici un caz astia pe care Irina i-a descris foarte bine.Ea le-a dat peste nas cu toate aceste adevaruri si a aratat lumii cine o musca de dos si cine sunt mirlanii si prefacutii care se cred indreptatiti sa o birfeasca pe ea.Faptul ca ii pomeneste nu e rau,uneori trebuie sa aratam ca stim cum stau lucrurile,ca prea ne cred prosti unii....

      Ștergere
  43. Foarte frumos si cu mult curaj.Te felicit si te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  44. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  45. Trist, dar adevarat, putini dintre semenii nostri m-ai au scrupule. Eu va doresc un An nou plin de bucurii si tot binele din lume :) .

    RăspundețiȘtergere
  46. Esti excelenta parca vorbesc eu ,asta mi se intimpla si mie oamenii pe care ii credeam prietenii nu suporta sucesul si sanatatea pe care mi le-am recapatat ,nu pot sa vada ca ma simnt si ca arat bine la virsta mea ca ajut si pe alti ,nu ma vroiau bonlava si anonima ,rautaea unora este cumplita .

    RăspundețiȘtergere
  47. Nu stii daca vei citi sau nu acest comentariu,dar in speranta ca o vei face vreau sa iti multumesc pentru cartile minunate pe care le scris cu suflet si dragoste.Sa-ti multumesc ca mi-ai oferit posibilitatea sa cunosc un om frumos.Sa-ti multumesc ca m-ai lasat sa patrund macar in curtea palatului sufletului tau.Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  48. Ce nu au reusit sa iti fure,e educatia data de el,amintirea lui,iubire ta pt el....Ce e mai important pastrezi in inima!!!Asta nu iti poate fura nimeni!

    RăspundețiȘtergere
  49. EU CRED CA PREA MULTA AMARACIUNE S-A ACUMULAT IN SUFLET SI NU FACE BINE NIMANUI ASA CEVA. TREBUIE SA STIM SI SA IERTAM, DACA DORIM SI NOI LA RANDUL NOSTRU SA FIM IERTATI. LA URMA URMEI CUI FOLOSESTE ATATEA REPROSURI SI SA TRAIESTI O VIATA NUMAI CU TOT FELURI DE RESENTIMENTE DIN ASTEA, FARA NICI UN GRAM DE IUBIRE. NU MA ZIDESTE CU NIMICA.

    RăspundețiȘtergere