Aseară am fost nemernică.



Dacă zilele trecute m-am lăudat că am fost drăguţă, azi voi recunoaște că aseară am fost nemernică. Da, uneori îmi permit o asemenea extravaganță...
Am făcut exact acelaşi lucru pe care îl detest la alţii: am ocupat locul de parcare al unui vecin. Dar am făcut-o forţată de împrejurări, pentru că locul meu era din nou ocupat şi pentru că am găsit acel loc gol. Am ajuns acasă târziu, la miezul nopţii şi am parcat unde am găsit. În sinea mea am sperat că acel loc nu e alocat. Totuşi, ca orice om de bună credinţă şi cu un minim respect pentru semeni, care nu consideră că spaţiile publice sunt codru sau grădina mea personală, am lăsat un bilet pe bord cu numărul meu de telefon. M-am gândit că probabilitatea să mă sune cineva noaptea e prea mică… 
Şi totuşi, m-a sunat. Ora 2.20, în toiul nopţii. Am uitat de faza cu parcarea şi acel apel m-a speriat... Pentru că, de obicei, când sună telefonul noaptea, se întâmplă ceva rău cu cineva, undeva…
“Alo, sunt cu parcarea.” – mi-a spus o voce bărbătească.  

Nu, nu îl condamn pe om că a preferat mai mult să îşi apere un drept care i se cuvenea în loc să fie mai mult om sau domn și să treacă cu vederea abuzul meu…
M-am alarmat şi am luat repede o haină peste pijama. Am coborât scările în grabă şi mă simţeam vinovată că i-am creat omului neplăcerea de a aştepta să îmi mut eu maşina şi că i-am consumat şi din credit pentru că a fost nevoit să mă sune…
Mă aştepta afară, împreună cu iubita (sau soţia), în ger groaznic, nu în maşină. Asta poate aşa, ca să mă simt şi mai prost, probabil… 
De îndată ce am ajuns afară am constatat cu surprindere că lângă maşina mea (lângă locul lui de parcare) era un loc gol. Mai încolo era alt loc gol, iar vis-à-vis, peste drum, încă vreo două locuri goale… şi am înţeles că ar fi avut unde să parcheze, dar nu a vrut. 
Amândoi mă priveau cu un fel de reproș (că poate dispreț e prea mult spus) şi, din atitudinea femeii am înţeles că ea era mai supărată ca el.
Mi-am cerut scuze şi le-am explicat că nu am avut unde parca atunci când am ajuns şi că nu ştiam că e un loc alocat. Răspunsul lui a fost o afirmație cu bip, iar în completarea mitocăniei lui a venit și ea: „Acuma ştii, da? Că dacă eram rea, îi chemam pe ăia să-ți ridice mașina!“, mi-a spus ea cu un ton răstit, susținându-și bărbatul în fața mea, ca o mămică posesivă și protectoare. 
Nu contest dreptatea omului. Şi nu, nici nu am pretenţia ca el să fi făcut aşa cum aş fi făcut eu, să fi parcat în altă parte şi să îmi ierte abuzul, apreciind că măcar am lăsat numărul de telefon şi bucurându-se că are totuși unde să parcheze...
Ceea ce m-a uimit a fost atitudinea femeii de lângă el. Pentru că rolul femeii nu e numai să îngrijească un bărbat (cu spălat, hrănit, etc.) şi nici doar de a-l face fericit. Unul dintre rolurile esenţiale este de a-l „educa”, de a-l maniera, de a-l învăța/stimula să fie bun şi mai ales domn (dacă el nu a venit în relație la pachet cu toate aceste calități). 
Eu, ca femeie, nu aş fi încurajat acel gest de a suna în mijlocul nopţii un om ca să îşi mute maşina... ci aş fi încurajat toleranţa şi omenia. Nu aş fi găsit satisfacţie în faptul că un om a greşit şi nu aş fi încurajat bărbatul de lângă mine să pedepsească sunând în toiul nopții, trezind un om din somn și chemându-l afară în ger să-și mute mașina... 
De parcă el nu face abuz niciodată și parchează mereu strict pe locul lui...
Cam despre asta este vorba... şi sper că au înţeles mesajul meu acele femei care se simt „protejate” şi mândre lângă bărbaţi bădărani, lipsiţi de maniere, care sunt impulsivi, care înjură şi se poartă că grobienii indiferent cu cine și unde, în public, în magazine, în trafic, în pădure la iarbă verde...
Cred că rolul omului de lângă noi nu este să ne încurajeze spiritul războinic, ci să ne ajute să evoluăm spiritual, să ne purtăm civilizat și omenește...
Nu toţi am pornit de acasă cu o educaţie bună şi cu valori morale, dar oamenii de lângă noi au rolul frumos de a ne ajuta să fim, în sfârşit, oamenii excepţionali care putem fi. Nu neapărat pentru a face bine societăţii, nu pentru a transforma lumea într-una frumoasă (deși am putea), ci pentru noi înşine, pentru mulţumirea sufletească de a reuşi să fim altfel decât cei pe care-i condamnăm pentru indiferență și dezumanizare într-o lume egoistă şi imună la iubire şi la frumos. Și pentru cei care ne urmează şi preiau de la noi exemplul...






  1. Cercel Nicoleta9 ianuarie 2015, 12:32

    Cred ca "nemernica" e foarte dur spus. Nu reflecta corect povestea.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar asa au tratat-o cei doi...
    multa lume,oameni putini

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vad nicio nemernicie in comportamentul tau. Cred ca multi dintre noi procedam la fel intr-o asemenea situatie. Iar oamenii ca respectivii nu merita atentie din partea noastra.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tinand cont ca al tau era ocupat de un alt ,,nemernic,,...Daca tu nu ai deranjat pe cel ce ti-á ocupat locul,te-au deranjat altii pe tine..Data viitoare stii...apara ce e al tau.Si nu esti nemernica,e prea mult spus...

    RăspundețiȘtergere
  5. ....si daca ar fi un caz singular, poate am putea trece cu vederea. Dar din pacate mitocaniile sunt la tot pasul, foarte multi oameni au proasta impresie ca ei sunt cu mult mai destepti si interesanti decat semenii lor....si lor li se cuvine si li se permite totul....Sunt plecata din tara de 6 ani, dar in fiecare an vin in concediu...sunt din ce in ce mai dezamagita, in special de oameni....pacat ....

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne,Doamne,Doamne si iar Doamne!!!! ce facem? unde suntem????
    cunosc genul de cupluri care au pisat in loc de sange si o cutie de conserva in loc de inima!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Nemernică" era așa, în comparație cu postarea de zilele trecute "O zi în Paradis", în care am relatat cât de răbdătoare pot fi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Măcar se eliberase locul tău? :) Eu nu suport să-mi găsesc locul ocupat (al meu e proprietate, nu e închiriat, e bucățica mea de asfalt), mai ales că este anunț mare în parcare că toate locurile sunt proprietate personală, dar dacă omul își lasă nr de tel în geam, îl sun și gata. Că oricum se simte prost, dar o fi avut el un motiv de a parca acolo. Dar la 2 noaptea n-aş suna :)) Aș parca pe stradă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. Locul meu era tot ocupat... de unul căruia i-am lăsat vreo 3 bilețele. Dar mi-a fost milă să chem să-i ridice mașina, chiar dacă m-a sfidat... m-am gândit să nu-l las fără câteva sute de lei... :)

      Ștergere
    2. Servus,
      si eu am avut o "cearta" cu un vecin pe un loc de parcare. Nu avea platit niciun loc pentru cele 2 masini care le tinea in parcare, si ii placea sa parcheze pe locul pentru care am platit.
      Politia comunitara nu a rezolvat situatia mai bine ca mine.
      I-am blocat masina in parcare, si m-am dus pe jos la munca, pana cand m-au cautat la lucru cei de la Politia Comunitara.
      Am platit cu aceeasi moneda, din motiv de nesimtire si "perservernta" cu care-mi ocupa locul platit.
      Oameni si oameni...Life goes on..

      Ștergere
  9. Buna ziua,

    Sunt in cu totul de-acord cu tine Irina, dar am totusi o remarca, nu toti/toate persoanele de langa noi accepta acea modelare(sa folosesc expresia lui Mihaela Tatu) de care spui in text, "precum ca noi femeile am avea rolul să îngrijească un bărbat (cu spălat, hrănit, etc.) şi nici doar de a-l face fericit. Unul dintre rolurile esenţiale este de a-l „educa”, de a-l maniera, de a-l învăța/stimula să fie bun şi mai ales domn (dacă el nu a venit în relație la pachet cu toate aceste calități)" . Crede-ma ca am incercat de mii si mii de ori dar nu am reusit sa schimb nimic in acest sens, ba mai mult parca din contra face tocmai opusul la ce spun eu, precum un copil mic, cand ii spui sa nu puna mana acolo ca e ...... (foc, arde, etc.) acolo pune ..........
    Te rog sa ma scuzi ca am indraznit sa fac aceasta remarca, dar nu m-am putut abtine.... crede-ma ca tare mult mi-as fii dorit sa se intample acest lucru, dar din pacate nu...
    Multumesc esti o fiinta minunata!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că există bărbați care nu pot fi schimbați... am văzut și văd mereu. Dar ar fi de ajutor și dacă femeia de lângă ei nu le-ar mai încuraja purtarea necivilizată... așa cum a fost în cazul ăsta.

      Ștergere
  10. Vai...ce oameni.
    ai mai putut adormi cand ai ajuns inapoi in casa?ca pe mine daca ma trezesti nu mai adorm pana dimineata...

    RăspundețiȘtergere
  11. Educatia incepe din familie , de la mama, in primul rand , deci...TREBUIE sa ne dam silinta de a ne educa pruncii ; niste copii bine educati cu siguranta nu vor deveni .... ca si cei de mai sus (ma refer la ambii )...

    RăspundețiȘtergere
  12. De multe ori constrans de imprejurari si eu mai parchez, in timpul zile, prin diverse parcari unde vad ca locul este platit. Imi las cartea de vizita pe bord si incerc sa-mi rezolv cat mai repede treaba. Foarte putini oameni s-au suparat pe mine in situatia asta, doar pentru ca le-am lasat numarul si au inteles ca am fost constrans, sau am avut intentia de a nu supara prin simplu fapt ca am lasat un numar de contact.
    Irina draga, da..atitudinea acelei femei a fost deplasata..ignora anumite reactii si nu-i judeca. Nu te cobora la nivelul lor de inteligenta, concetreaza-te pe ce stii tu sa faci cel mai bine. Sa ne incanti cu sufletul tau bun.
    O seara faina

    RăspundețiȘtergere
  13. Asa e.Conteaza foarte mult femeia de langa un barbat, mai ales cand barbatul isi arata latura negativa si cand incearca sa-si arate "masculinitatea" prin tot felul de rautati.O poveste asemanatoare am trait eu, dar in postura iubitei care astepta in masina :) Intr-o seara am ajuns cu iubitul acasa. Locul lui de parcare era ocupat de o masina. Nefiind o persoana cu tact si rabdare, iubitul s-a enervat imediat, a inceput sa vorbeasca urat si se pregatea sa sune la politie ca sa-i ridice masina omului. Eu, muta, ma tot uitam la masina parcata. Am vazut un numar telefon, inscriptionat pe masina si l-am rugat sa sune la numarul acela inainte de a face fapta lui de "vitejie".Spre surprinderea mea, m-a ascultat, a sunat, iar omul cu masina a venit in cateva minute. Pana a venit am reusit sa-l mai calmez si sa discute omeneste cu el. Omul cu pricina, venise la blocul vecin ca sa repare instalatia de apa calda de la subsolul blocului, instalatie care avea legatura si cu blocul lui. Iubitul i-a explicat unde ar putea sa parcheze si-a cerut scuze ca l-a sunat si am urcat linistiti in casa. Mi-a multumit apoi ca i-am spus de numarul de telefon si ca nu a apucat sa sune la politie. O mica intamplare, nimic semnificativ :).Ca si concluzie, la povestea ta, Irina: daca si femeia de langa barbatul acela, ar fi fost putin cu capul pe umeri, ar fi putut sa potoleasca nervii barbatului ei.Fiindca stim doar ca barbatii sunt mai impulsivi, iar noi, femeile, prin dragostea noastra, putem incerca sa ii temperam si sa le aratam ca lumea poate fi mai buna.

    RăspundețiȘtergere