Ai grijă ce spui, ce scrii...



Deodată cu evoluţia tehnologiei au “evoluat” şi minţile perverse şi diabolice.
Îmi povestea o prietenă cum şi-a pierdut jobul din cauză că o colegă de-a ei a înregistrat-o (filmat-o pe ascuns) cu telefonul mobil când vorbea despre şefa lor… Femeia n-a spus ceva urât sau neadevărat, povestea strict o întâmplare care îi făcea nedreptate. Dar cum şefa e orgolioasă şi nu şi-a asumat că va fi şi discutată de angajaţi (mai ales când îi tratează aiurea), a dat-o pe biata femeie afară. N-a contat că era o angajată bună şi serioasă, că are copil mic, rate la bancă şi că tocmai veneau sărbătorile.

Trăim într-o epocă în care trebuie să fim foarte atenţi ce dovezi oferim. Da, dovezi, pentru că orice spunem sau scriem se poate transforma într-o dovadă care poate fi folosită împotriva noastră.
Trebuie să fim atenţi ce dăm în scris, fiindcă nu ştim când cineva va arăta altcuiva sau tuturor cele scrise de noi, lucruri pe care le-am spus într-un moment de slăbiciune sau furie, cu încrederea că ne descărcăm sufletul în faţa unui prieten sau confident de încredere.
Trebuie să fii nebun să ai curaj să bârfeşti pe cineva în scris... Sau să te cerţi. Habar nu ai când toate cele spuse de tine vor deveni eticheta care te va descrie pe tine ca om în fața lumii. 

Învăţaţi-vă copiii să fie precauți. Să nu se lase atrași în discuții compromițătoare și să nu răspundă la provocări teribiliste, fiindcă am văzut fetiţe provocate să bea sau să facă diverse glume doar ca să fie filmate pe ascuns, iar filmele au ajuns pe youtube… O mică indiscreţie se poate plăti foarte scump… Copiii nu au discernământ şi din păcate au şi multe exemple proaste de la care să înveţe prostii.

Lumea devine din ce în ce mai pestriță, mai lipsită de scrupule, mai dornică să facă rău... de aceea trebuie să fim precauți. Ne putem aştepta să fim înregistraţi când vorbim cu cineva la telefon sau chiar să fim filmaţi (fără să știm) când avem vreo discuţie cu cineva.
O altă prietenă mi-a povestit că o colegă de-a ei este atât de paranoică încât, ori de câte ori iese din birou, lasă telefonul pe înregistrare ca să vadă ce s-a vorbit în birou în lipsa ei.

Trăim într-o epocă a înscenărilor, a dării în vileag, a celor care divulgă tot ce știu și care se folosesc de orice detaliu atunci când vor să facă rău. 

Pe mine nu mă mai miră nimic. Dar am învăţat că trebuie să fiu foarte precaută, fiindcă trăiesc într-o lume în care e foarte greu să mai deosebeşti chipurile de măşti.






  1. Ce bine ca atentionezi lumea despre asta,Irinuca draga!Prietena mea a divortat din cauza ca o nebuna i-a aratat sotului ei tot ce au discutat pe facebook cand aceasta se plangea ca nu e fericita,ca mama sotului se poarta urat....ea zicea unumai adevarul,isi descarca sufletul ca la o prietena...
    E plina lumea de perversi si de nebuni.
    Te imbratisez,draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi amintesc ca eram in liceu cand o colega ma intreba obsesiv ce spun profesorii despre absentele ei indelungate de la scoala. Si cand am cedat i-am scris un rand pe un biletel "N-a zis decat Puica (o chema Puiu pe stimabila, asa ca adaptam) ....." Desigur ca biletelul a ajuns la profa si a urmat un calvar.
    Dar mi-o fost lectie, de atunci! Multumesc ptr ganduri! Inca suntem naivi multi dintre noi! Si asa cum am citit eu mai demult o invatatura, spune doar atat cat iti permiti sa pierzi!

    Te salut, om frumos!

    si eu ma numesc tot Irina!

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Nu gândi.
    2. Dacă gândești - nu spune.
    3. Dacă gândești și spui - nu scrie.
    4. Dacă gândești, spui și scrii - nu semna.
    5. Dacă gândești, spui, scrii și semnezi - nu te mira de nimic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ieri am trăit ceva asemănător la munca......doar ca mi-a ajutat D-zeu și m-am descurcat fără probleme .Ești o dulce...îți mulțumesc pentru sfaturi....Te pup.Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte mare adevar , uneori si noi m ai gresim , eu recunosc am gresit dar am gresit fiind provocata ls randul meu de oamenii pe care i-am crezut prieteni . Purtau masti , bineanteles , de aceea am devenit m-ai precauta . Succes in continuare .

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Irina,

    Ma numesc Anca (Si Monica :-)) si am descoperit relativ recent scriitura ta. Talentul tau. Te felicit si iti multumesc, faci multi oameni fericiti, scrisul tau are un caracter aproape grafic (cel putin pentru mine, asa simt eu!)
    As vrea sa imi permiti sa nu fiu insa, de acord cu tine in ceea ce priveste articolul de astazi! Irina, nu trebuie sa fim lasi, zau ca nu! Trebuie sa nu fim rai si barfitori, trebuie sa fim constienti de ceea ce gandim si - mai ales - de ceea ce gandim cu voce tare! Dar nu trebuie sa fim lasi, nu trebuie sa giram cu tacerea si moralitatea noastra monstruozitatile pe care le fac altii. Oamenii acestia trebuie demascati. Oamenii acestia trebuie expusi. Am cel putin tot atatea exemple ca in articolul tau, in care gura mea - asa zis mare - m-a costat relatii, joburi si implicit, timp si bani. Dar Irina, verticalitatea si moralitatea au un pret! Nu trebuie sa ne fie frica sa il platim! Atentie, nu am spus ca ar trebui sa barfim, sa fim rai, sa fim nedrepti, sa gandim urat sau sa fim misei....dar daca o sefa ne face o nedreptate nu trebuie, absolut nu trebuie, sa ne fie frica sa o expunem! Da, o sa ramanem fara job (been there, done that! Twice!!!!) dar de ce Dumnezeu si pentru numele Lui, am vrea sa lucram intr-una asemenea loc, pentru asemenea oameni?!? Au nu reusim noi sa ne gasim un job decent, intr-o companie decenta, fie si pe un salariu mai mic dar in care sa fim respectati, in care sa fim apreciati si - de ce nu - inconjurati de oameni care ne plac si pe care ii placem, la randul nostru?!? Am o fiica, Irina, si am invatat-o sa fie exact asa ca mine: dreapta, corecta, luptatoare. Empatica. Calda. Sa se puna mereu in locul celui pe care vrea sa il certe sau sa il jigneasca. Si daca apreciaza ca, fiind in locul lui, merita sa ii spuna ce vrea sa ii spuna, sa o faca fara grija. Eu sunt asa! Daca trebuie sa pierd un prieten pentru ca ii spun parerea mea (cand parerea mea e verificata cu cele 3 puncte ale unui mare filozof: adica este adevarata, este de interes pentru ea/el si il poate ajuta intr-o directie, oricare ar fi aceea!) atunci fie, accept pretul asta; ori eu n-am stiut sa-i fiu prietena, ori nu a fost sa fie! Daca trebuie sa pierd un job pentru ca nu accept umilinte si nu accept sa fiu condusa si/ sau manipulata de oameni de calitate inferioara, fie, accept pretul asta! Si da, am si eu rate, ma intretin singura, am un copil de sprijinit/ ajutat/ indrumat, da, imi este greu dar cel putin, atunci cand ma uit in oglinda imi vad chipul si imi vine sa ma felicit ca pe un prieten drag: bravo, fata! Nu plec capul pe care nu l-a taiat (inca) sabia dar l-a incovoiat cu umilinta un lant (sau mai multe!)

    Are dreptate Ovidiu si da, eu gandesc, spun, scriu si semnez...dupa care nu ma (mai) mir de nimic!
    Daca sunteti buni si sunteti siguri de asta, daca sunteti drepti si sunteti siguri de asta, daca faceti alegeri morale, empatice, cu iubire si cu respect pentru celalalt....nu va fie teama sa spuneti ce ganditi! Sau scrieti! Si bine ar fi sa si semnati.
    Felicitari, Irina, inca odata! Esti un om minunat iar eu nu incerc sa iti schimb in nici un fel punctul de vedere, pe care ti-l apreciez si respect asa cum se cuvine! Am vrut doar sa il fac cunoscut si pe al meu si iti multumesc ca mi-ai dat aceasta ocazie!
    Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Anca, îți mulțumesc pentru gândurile bune!
      Ideea era să fim precauți, să nu cădem în capcanele unora, nu neapărat cu bârfe, când nu ești corect nici n-ar trebuie să te aștepți la ceva frumos... dar trebuie să avem grijă că anumite lucruri se întorc împotriva noastră. Când cineva vrea să facă rău, face... Apoi, dacă am ajuns în halul ăla în care să fim filmați de colegi în birou, îți dai seama cât de expuși suntem... pentru că oamenii își mai spun ofurile, poate povestesc lucruri intime de familie, dureri... sau poate spun doar adevărul, ca prietena mea care și-a pierdut jobul.
      Te îmbrățișez cu drag!

      Ștergere
  7. Multumesc eu pentru raspuns! Sa fim precauti e treaba de oameni mari, Irina. Ai vazut tu copil "precaut"? Exista o nuvela a domnului Delavrancea, se numeste Liniste, veche - iata - de cand lumea. Incerc sa imi aduc aminte citatul exact insa nu stiu daca ma mai ajuta asa bine memoria. Este vorba in ea despre un medic, chirurg stralucit, caruia ii mor si sotia si fetita de pneumonie pernicioasa. Iar el se retrage intr-o liniste impusa. Autorul il cunoaste intr-o statiune in care se retrasese la randul lui si il urmarea curios cum comanda in fiecare zi acelasi fel de mancare, la aceleasi ore, nu vorbea cu nimeni, doar cu chelnerul si pana si cu acela doar strictul necesar. Un ofiter, pentru a o impresiona pe duduia cu care era, plateste chelnerul si ii pune doctorului in mancare niste muste moarte. Doctorul, impasibil, le scoate si isi mananca felul, impenetrabil. Cel care ia atitudine este Delavrancea, care se revolta de mitocania ofiterului si se simte EL jignit de eleganta bunului doctor. Si capata de la doctor urmatorul raspuns (aici e aici, am sa pun ghilimele caci nu imi apartine textul, dar jur ca nu imi mai amintesc exact :-)!): "De ce te superi domnule, ca eu ar trebui sa ma supar?! Insa eu am acasa un caine cam harbar, care imi roade de fiecare data pantofii si mi-i mai si murdareste. Dar eu nu ma supar pe el, pentru ca nu e rau. E doar batran si prost. Si oamenii, ca si animalele, sunt de cele mai multe ori prosti si nepasatori, iara nu rai"

    Stiu ca m-am lungit, imi recunosc pacatul asta :-). Atunci cand un coleg, prieten, cunoscut, face un rau sau ne provoaca suferinta, este de cele mai multe ori prost si iresponsabil, traieste "cu capul in dos" cum mai zic eu cateodata....iara nu o face din rautate :-)
    Te imbratisez si eu cu drag, este o adevarata onoare si placere cand intalnesc - fie si virtual - oameni ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Oamenii fara caracter se vor inconjura de oameni asemanatori...
    Eu ii consider mai tonti pe cei care pleaca urechea la barfe decat pe barfitori.
    Dar din pacate, sunt muuuulti oameni (sefi + subordonati) care fac parte din categoria lamelibranhiate (moluste la care capul a regresat până la dispariție)......

    RăspundețiȘtergere
  9. În primul rând, te felicit că ai abordat aceste aspecte, atât de esențiale traiului din ziua de azi.

    La fel cum a spus și Anca mai sus, nu sunt întru totul de acord cu această evitare a verticalității. În momentul în care începi să stai mereu cu teama că vei fi filmat / înregistrat și nu mai spui nimic din această cauză, eu unul zic că nu mai ești TU! Într-adevăr, este foarte bine să fii conștient de faptul că majoritatea persoanelor din jurul nostru folosesc în permanență perversitatea ca ATU, pentru a le fi lor mai bine, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne schimbăm felul nostru de a fi, doar din pricina lor!
    Sper să nu fiu înțeles greșit și chiar îmi pare nespus de rău pentru prietena ta (și nu o zic doar de dragul textului), dar sunt de părere că trebuie să-ți asumi ce spui (scrii, gândești, semnezi, etc - așa cum s-a zis și mai sus), indiferent față de cine o faci! Mereu vei putea avea astfel de surprize și atunci e mai bine să te aștepți la ele încă din momentul în care îți dai cu părerea despre ceva anume. Sunt convins că sunt destule persoane care nu vor fi de acord cu punctul meu de vedere, dar să știi că de foarte multe ori și astfel de șefi au nevoie să fie înfruntați, puși în fața propriilor acțiuni injuste și trași nițel de mânecă, atunci când nu procedează ok. Care e riscul? Pierderea jobului? Voila! Prietena l-a pierdut vorbind, oarecum, "pe la spate", în loc să fi luat situația ca atare și să-i explice șefei că n-a avut dreptate! Cum a zis și Anca, cu astfel de oameni oricum nu vei da înainte și vei ajunge să te plafonezi, doar pentru că nu conștientizezi că sunt foarte multe alte posibilități de a răzbi în viață și de a-ți achita rate, facturi, etc!
    Repet, îmi pare sincer rău pentru prietenă, dar nu mi se pare deloc ok să evit să spun ce gândesc, doar pentru că șeful mă va da afară! Dar măcar știu că plec spunându-i-o în față, nu vărsându-mi amarul la vreun coleg (care, oricât de bun prieten s-ar pretinde a fi, ar fi conștient de faptul că suntem în concurență la locul de muncă și că a fi văzut mai bine decât mine ar reprezenta un avantaj pentru el).

    În încheiere, țin să te felicit pentru modul în care scrii (nu mulți au acest dar) și, cu riscul de a te plictisi/deranja uneori, sper că-mi vei permite să te mai stresez prin comentariile mele pe aici, uneori! :) Stimă!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragă Irina, eu nu am avut surprize de genul celor expuse aici (cel puțin, nu încă), dar am învățat pe propria piele că trebuie să am grijă ce scriu. Ajunsesem în situația în care mi-era teamă să îmi mai exprim orice punct de vedere din cauza unui personaj care considera că mă critică în mod constructiv. Dacă scriam de bine mă critica pentru că sunt ruptă de realitate, dacă scriam de aspectele mai puțin idilice ale vieții îmi spunea că sunt frustrată și că ar trebui să trec de partea de analiză și să scriu ceva optimist. N-am crezut niciodată până atunci că oamenii pot deveni chiar atât de dizgrațioși din cauza unor simple cuvinte...
    Bineînțeles, asta nu mă face să tac când am ceva de spus, și nici nu ar trebui. Cum a spus cineva mai sus, spun doar atât cât îmi permit să pierd. Oricum, când cineva vrea cu tot dinadinsul să facă rău, îl face chiar dacă taci sau spui doar ce trebuie... Spun și scriu doar ceea mă reprezintă, iar dacă vrea cineva să-mi scoată ochii pentru vreun cuvânt nu mă jenez să spun că asta am spus, asta am scris și asta am simțit. Iar cuvintele care sunt prea... interpretabile prefer să le scriu în jurnal. Stau acolo cuminți, într-un folder ascuns la care am acces doar eu :).
    Așa cum bine a spus doamna Ileana Vulpescu, ”Cu omul cu care trebuie să mă controlez când vorbesc, mai bine nu mai vorbesc”. Prefer să vorbesc cu 2-3 care sunt capabili să înțeleagă ce spun și care mi-au demonstrat de-a lungul timpului că nu mi-ar spune secretele nici măcar sub tortură. În rest, tot ce spun poate fi folosit împotriva mea...
    Gânduri bune cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma bucur ca existati,ca sunteti tineri,ca va acceptati parerile uneori divergente.Ma bucur ca exista Irina Binder care ne aduna prin scrisul ei,chiar si virtual,unii langa altii,suflete curajoase sau suflete care se tem,iubitori de frumos,de dragoste,de tandrete....ma bucur...mihaela mihai,cu dragoste!









    RăspundețiȘtergere
  12. Suntem diferiti si ca atare gandim si reactionam diferit. Personal, consider ca nu exista o reteta unica, valabila oricui si oricand, la aceeasi problema de viata. Experienta m-a invatat ca, indiferent de situatie, prudenta, tactul, detasarea, dar si curajul de a spune adevarul pot face casa buna impreuna. Insa de asemenea fiecare caz particular are nuantele lui si e bine sa procedam avand in vedere viziunea de ansamblu. Adica, daca o persoana e mai timida, are rate, copii de intretinut etc si totodata un sef orgolios si prea autoritar care se poarta discretionar, poate incerca sa se roage in secret, de exemplu, pentru acea persoana si pentru ca relatia lor sa se imbunatateasca. Stiu situatii in care a functionat. Daca persoana respectiva - angajatul, e o fiinta puternica si cu incredere in propria persoana, poate indrazni o abordare directa a problemei, dar cu calm si detasare. Si asa mai departe, sunt multe variatiuni pe aceeasi tema.
    In ceea ce priveste scrisul, sunt si eu de acord ca e bine sa eviti sa lasi asemenea dovezi,chiar si cand te plangi unui prieten. Viata iti rezerva multe surprize. Sau sa fii foarte atent cum te exprimi si cum pui problema, e bine sa urmaresti sa fii obiectiv si fara patima. Ar fi multe de spus... Ma bucur sa vad o situatie de viata vazuta din mai multe unghiuri, avem cu totii de invatat. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ha! Ha! Ha! Ce bine doamna ca v-ati dat seama, la o varsta frageda, de mascatii si demascatii acestei lumi. Ah...scuze! Tot eu... ,,muncitorul".Stiti...cel cu burghezo-aristocratia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lumea e plina de ironici de doi bani.

      Ștergere
  14. Irina, te rog, vorbeste-le numai despre lucruri frumoase, nu ii mai speria... Tu fii doar buna cu ei, in rest, fiecare isi va avea experientele pe care sufletul sau le cere, de care are nevoie... Tu ai dreptat, nu e bine sa barfeasca, dar daca le orienteyi atentie spre asta, numai la asta se vor gandi... Tu esti o fata minunata, stioio ce inseamna sati stea in cap ceva... Esti minunata.draga mea...

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte instructiv articolul ,Irina,multumim! Imi amintesc ca in urma cu cativa ani,imi povesteai despre o situatie in care un cunoscut s-a trezit cu un profil fals pe un site de matrimoniale,fiindu-i "furate" pozele de pe site-ul de socializare.

    RăspundețiȘtergere