Când și cu cine?



Pentru că sunt citită de mulţi adolescenţi, dar şi de părinţi şi profesori, la propunerea unei doamne profesoare voi aborda azi un subiect mai delicat şi voi scrie despre a face sex şi despre a face dragoste.

Fiind o fetiţă crescută de tată, la un moment dat, cândva în adolescenţa mea a sosit şi inevitabilul moment în care am discutat despre viața sexuală, despre când şi cu cine ar fi potrivit să se întâmple asta.
Aveam prietene mai mari decât mine, care îşi începuseră deja viaţa sexuală, iar tata a dorit să mă pregătească pentru acest pas şi să îşi facă datoria de a-mi prezenta riscurile şi consecinţele unor astfel de decizii. 
Cred că e de aşteptat de la tătici să se împotrivească înverşunaţi ca fetele lor să îşi înceapă viaţa sexuală… Numai ideea că fetiţa lor trece prin aşa ceva, li se pare de neconceput, cu atât mai mult cu cât, pentru taţi, rămânem mereu fetiţele micuţe şi inocente. Spiritul lor protector îi face să devină subiectivi… Experiențele lor de viață, propriile greșeli și dezamăgiri îi fac să fie precauți cu noi, dorindu-și să nu repetăm aceleași greșeli și să nu trecem prin aceleași deziluzii...
Tatăl meu, deşi era un om în etate de 65 de ani, avea mintea deschisă şi era foarte obiectiv.
Îmi amintesc că mi-a spus că el nu are niciun drept să îmi interzică să îmi încep viaţa sexuală şi nici să îmi impună când şi cu cine ar fi potrivit să o fac. „E dreptul tău şi indiferent dacă eu aprob sau nu, voi fi nevoit să te las să alegi cum vrei, însă trebuie să îmi fac datoria de părinte şi să îţi spun părerea mea despre asta...“ – mi-a spus tata.
Spre deosebire de alţi părinţi, care încercau să inducă fetelor lor teama şi tot felul de prejudecăţi, tata a adoptat o altă atitudine. 
- De unde ştie o fată că este pregătită să îşi înceapă viaţa sexuală? Şi de unde ştie dacă băiatul este potrivit sau nu? – l-am întrebat pe tata.
- Simţi când eşti pregătită. Însă trebuie să ai grijă, fiindcă poţi confunda lucrurile. Este o mare diferenţă între a face sex şi a face dragoste. De la o anumită vârstă, natura îşi spune cuvântul. Corpul trece prin transformări hormonale, iar omul poate simţi nevoia să facă sex. Sexul este un act strict animalic, o necesitate – dar care nu este obligatoriu să fie satisfăcută. A face sex poate oricine, însă oamenii care se preţuiesc şi care se consideră superiori animalelor, vor mai mult. Când faci sex rămâi strict cu plăcerea din timpul actului sexual, dar când faci dragoste rămâi cu mult mai mult… E mai important ce şi cum te simţi după.
Pentru a face sex este nevoie doar de un partener care să te atragă. Dar e dezonorant pentru o fată care se respectă şi care se preţuieşte să se lase folosită. Uneori, din dorinţa de a seduce, băieţii fac promisiuni şi confundă atracţia fizică cu iubirea. Nu sunt de condamnat, bărbaţii sunt altfel și nu fac asta pentru că sunt răi, ci pentru că aşa sunt construiţi.
Totodată, şi tu ca fată tânăra şi inocentă, poţi confunda lucrurile. Poţi crede că iubeşti şi că eşti pregătită să faci pasul acesta... Şi crezând că iubeşti acel băiat, eşti dispusă să i te dăruieşti. Aici doar tu poţi şti dacă există sentimente adevărate, dacă iubeşti sau doar eşti curioasă, dacă și el te iubeşte…

M-aş fi aşteptat ca tata să încerce să mă convingă că a face sex este greşit şi dezonorant, că implică riscuri (cum ar fi vreo sarcină nedorită, boli şi judecăţi din partea lumii), dar nu a fost deloc aşa.
Tata mi-a spus ceva care mi s-a întipărit foarte bine în minte şi care a dat un sens aparte lucrurilor...
“Trupul tău este unul şi acelaşi cu sufletul. Ca fată, nu vei putea să îţi daruiești trupul fără să îţi dăruieşti şi sufletul în acelaşi timp. Băiatul potrivit este acela care îţi va iubi mai întâi de toate sufletul. Cine nu îţi iubeşte sufletul nu va fi în stare să îţi iubească nici trupul, așadar doar îl va folosi şi îl va pângări. Asta ar fi păcat şi traumatizant pentru tine. Nicio fată nu merită asta. 
Atunci când decizi să îţi începi viaţa sexuală, va trebui să realizezi că te dăruieşti trup şi suflet. Amintirile şi emoţiile te vor urmări mult timp. Trebuie să faci totul astfel încât să rămâi cu amintiri plăcute şi să nu îţi fie ruşine cu ceea ce ai făcut. Trebuie să alegi cu grijă omul căruia decizi să i te dăruieşti, fiindcă nu oricine merită să te aibă. Tu trebuie să îţi iubeşti sufletul şi corpul în egală măsură şi să nu laşi pe nimeni să le pângărească… 
Atât sufletul cât și trupul tău îți aparțin. Tu decizi ce faci cu ele. Iar dacă vei face alegeri pripite și greșite, dacă te vei dărui oricui, înseamnă că nu te iubești și nu te respecți...”

Într-o epocă în care ne îndrăgostim pe fugă, în care ne grăbim să devenim maturi și să încercăm experiențe noi, e trist că uităm că mai întâi de toate trebuie să ne iubim pe noi înșine… Uităm să ne prețuim și ne amăgim cu povești de iubire fugare, lăsându-ne pradă dezamăgirilor.
Atunci când iubeşti pe cineva, îi iubeşti sufletul şi fiecare centimetru din trup şi nu vei putea să îl răneşti sau să îl foloseşti. În iubire nu există interese proprii, nu există nimic vulgar sau dezonorant... A face dragoste presupune mai întâi de toate iubire și respect... 

Momentul potrivit este atunci când iubeşti şi când eşti iubit. Persoana potrivită este aceea care îţi iubeşte mai întâi de toate sufletul…




  1. "... cine nu iti iubeste sufletul nu va fi in stare sa iti iubeasca nici trupul...."
    "...mai întâi de toate trebuie să ne iubim pe... noi înșine..."

    ...prea adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  2. tatal meu avea o vorba...de cele mai multe ori in viata trebuie sa gandim cu creierul si nu cu inima(sufletul)!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Invatati asta pustoaicele de 14 ani care nu stiu pe ce lume traiesc dar...sunt experte in materie de sex.Oare stiu ele ce e dragostea,ce e respectul???

    RăspundețiȘtergere
  4. Consider ca o relatie sexuala plina de daruire si dragoste se poate doar in cadrul unei casnicii. Asta daca ne numim oameni/romani crestini. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta era in epoca de piatra.Actul ala nu are nici o valoare....Irina a surprins foarte bine esenta in articolul asta....ba chiar prea bine-ceea ce duce direct catre relatii serioase...Parerea mea.:)

      Ștergere
  5. sufletul este templu al Duhului Sfant asa spune Sfanta Scriptura, ori actul sexual inainte de casatorie e un adevarat pacat si o dezonorare fata de Duhul Sfant care locuieste in noi...atata in ortodoxism cat si in alte religii sexul inainte de casatorie este interzis, insa din dorinta de a nu jignii pe nimeni astazi de la altare nu se mai rostesc aceste adevaruri..Real pacat! Cat respect capata o femeie care s-a pastrat pentru sotul ei pana in ziua casatoriei??asta e valabil si pentru sot..Dumnezeu sa ne dea intelepciune..sa luam cele mai bune decizii..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt impreuna cu sotul de 16 ani, ne-am casatorit in urma cu 6 ani. Sentimentul iubirii a rasarit in sufletele noastre inca din primele zile ale relatiei si pe zi ce trecea era tot mai profund. Pentru ca ne iubeam si ne respectam ne-am daruit unul altuia in al doilea an de relatie, deci inainte de casatorie, n-am simtit niciodata ca fac un pacat. Doream sa ne casatorim dar existau multe piedici: scoala, apoi facultatea, banii etc. Am reusit dupa 10 ani. Doamna Diana Dia, chiar credeti ca am comis un pacat atunci cand mi-am inceput viata sexuala inainte de casatorie? Din pacate exista multe cupluri care doresc sa se casatoreasca, dar banii constituie un real motiv, trebuie sa recunoastem ca sunt foarte multe costuri, cunosc cateva cupluri care sunt in situatia asta. Sau de multe ori doresc sa se cunoasca din toate punctele de vedere, casatoria presupune o legatura pe viata, si necesita ceva timp inainte de-a face marele pas. Consider ca atata timp cat exista iubire nu exista pacat. Iubirea nu este un pacat!

      Ștergere
  6. Este o buna lectie de educatie, Irina. Cine te simte sau te cunoaste, din scrisul tau sau personal, asa va si considera. Cine nu, nu va lua in considerare cele spuse de tine. Si asta pentru simplul motiv, ca necunoscandu-te, tanarul sau tanara (la 14, 15 ani, poate acum, intre 19 - 26 de ani altadata) va confunda cele doua notiuni. Va conta mult, cred, in luarea deciziei si respectul pe care el il are fata de parinte, pedagog, iar in acest caz, fata de tine. Deci esentiala poate fi familia, scoala si biserica, pe de o parte. Anturajul si prietenii, pe de alta parte.

    RăspundețiȘtergere
  7. În ultimul timp am răscolit tot internetul pentru a găsi lecţii de educaţie morală. Şi nu am găsit! Cred că eşti singura care, în stilul tău minunat, mai scrii aşa ceva. Nu te opri din scris, te rog!

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte frumose citatele ,cat adevar se ascund in ele Felicitari Irina ,mi-am permis chiar sa iau unele imagini fara suparare as vrea sa le pastrez in minte si in suflet pt totdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cam acelasi sfat l-am primit si eu din partea tatalui meu...mi-a spus ca nu imi poate interzice sa fac asta,dar cel mai important este ca orice as face sa pot sa merge cu capul sus( sa nu fiu nevoita sa plec niciodata capul in fata cuiva)...iubesc tot ceea ce scrii,Irina...tocmai am terminat cartea de citit(cred ca a fost cel mai frumos weekend din ultimul timp...am plans...am ras in hohote...am suferit)...imi doream sa citesc din ce in ce mai mult,dar in acelasi timp imi era frica sa nu termin cartea...iti multumesc din suflet Irina Binder...cartea ta m-a schimbat...
    Iti multumesc din tot sufletul,
    Amalia

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea Irina,
    As fi vrut sa iti citesc scrierile acum 5 ani. Sunt sigura ca as fi luat cu totul alte decizii si nu as fi suferit atat de mult. Sunt rani care nu se vindeca niciodata si trebuie sa inveti sa traiesti cu ele...oricum iti multumesc pentru ca existi si ne faci vietile frumoase

    RăspundețiȘtergere