Ai o zi proastă?


Toți avem zile proaste... iar unele zile sunt adevărate coșmaruri. Cu toate acestea nu ar trebui ca zilele noastre grele să afecteze și alți oameni... pentru că fiecare om are deja de dus propriile probleme și dureri. Și nu știi niciodată ce ascunde un zâmbet amabil sau o reacție nepotrivită.
Cred că de multe ori ne inducem stările proaste. Ne lăsăm indispuși de cele mai neînsemnate lucruri și astfel ne stricăm toată ziua. Devenim urâcioși, irascibili și predispuși la a judeca lumea din jur...
O asemenea zi proastă am avut și eu. Mă simțeam rău și mă grăbeam să ajung la mama mea. Boala face omul să devină puțin egoist, cred...
Am chemat un taxi, care a întârziat câteva minute bune, ceea ce m-a iritat. Când am intrat în mașină domnul taximetrist nu și-a cerut scuze pentru întârziere și vorbea la telefon. Am considerat asta impertinență și m-am iritat și mai tare. „Ciuciu bacșis!”, mi-am spus în gând. Da, doream să îl pedepsesc pe om pentru lipsa lui de profesionalism.
Dar mi-au trebuit maxim 10 minute, cât a durat călătoria mea, ca să îmi schimb total gândurile și starea...
Taximetristul a vorbit la telefon, iar din discuția lui am surprins doar următoarea frază:
„... păi sunt obosit, am lucrat toată noaptea... ce să fac, am internat-o ieri pe soția, o operează... cum o vrea Dumnezeu...”
Auzindu-l, am început să mă simt foarte mică... și rea. Am realizat că bietul om ducea o luptă mai grea decât mine, iar eu îmi propusesem să îl pedepsesc. Da, acestea sunt momentele în care mă rușinez de mine și în care mă trezesc brusc la realitate...
Dacă mai devreme plănuiam să nu îi dau bacșiș, acum i-aș fi dat toți banii mei...
Starea mea s-a schimbat brusc. Nu mă mai consideram bolnavă, gândindu-mă că alți oameni se operau sau poate mult mai grav...
În timp ce eu dormisem toată noaptea, omul acela muncise… Eu mergeam în vizită la mama, el urma să își viziteze soția aflată în spital…
Când am ajuns la adresă, taximetristul s-a scuzat pentru întârziere și mi-a spus că dusese o bătrânică la Biserică și că a trebuit să o ajute, dânsa fiind neputincioasă.
„O știu de câteva luni, domnișoară și nu-i iau bani, o duc gratis la Biserică, săraca. Măcar atât să fac și eu...” – mi-a spus omul, în timp ce îmi dădea rest.
În acea zi, mi-am luat lecția de la acel domn taximetrist. Și, de atunci, de câte ori am o zi proastă fac tot posibilul să nu fiu un om rău și egoist.
Oamenii nu ies în lume purtând câte o pancartă pe care să scrie problemele și durerile lor... de aceea ar trebui să ne gândim că fiecare om are propriile lupte de dus și să nu împovărăm alte suflete și cu luptele noastre...