Voi ce vă mai amintiți din copilăria voastră?


"Vreau să îi ofer copilului meu tot ce este mai bun" - auzim mereu în jurul nostru, de la oameni din toate categoriile sociale. Dar asta se rezumă, în majoritatea cazurilor, din păcate, doar la lucruri, la bunuri materiale. Apoi, nemulțumiți de copiii lor, mai auzim și anumiți părinți care se vaită: "Nu înțeleg ce i-a lipsit, i-am oferit totul. A avut ce nu au avut alți copii, am făcut sacrificii să-i dăruim toate mofturile."

Ce anume nu i-a lipsit copilului? Cel mai scump telefon mobil? Cele mai la modă și mai fițoase gadgeturi? Haine de firmă? Pantofi sport de 800 de euro, tricouri de 500 de euro?  Exact. Astea nu i-au lipsit copilului, ba chiar le-a avut pe toate din plin și fără niciun efort din partea lui, a fost suficient să spună „Vreau!”...

Ca să fie totul clar de la bun început, nu am nimic împotriva părinților care dăruiesc copiilor tot ce-i mai bun, chiar eu am fost un copil răsfățat, recunosc, așa că nu vorbesc din poziția cuiva care a tânjit după lucruri frumoase și scumpe sau căruia i s-a refuzat accesul la tot ce e mai la modă și mai... cool.

Am avut lucruri pe care puțini copii le aveau în vremea copilăriei mele. Părinții mei mă răsfățau cu daruri și primeam din Germania cele mai frumoase hăinuțe și jucării. Dar... toate veneau la pachet cu timp pe care ai mei îl petreceau împreună cu mine și experiențe pe care mi le dăruiau, cu educație și exemple de bună purtare din partea familiei mele. Cu învățăminte prețioase pentru viitorul meu. De exemplu, cu anumite jucării nu aveam voie să mă joc decât acasă, singură, să nu defilez” cu ele în fața altor copii care nu aveau așa ceva și să le fac în ciudă sau sânge rău.

Ei bine, cu toate că am primit multe lucruri minunate, pe care mi le-am dorit sau pe care nici măcar nu le-am visat, acum, ca adult, eu nu mi le mai amintesc pe toate. Nu-mi mai amintesc să fi contat vreun lucru pentru mine, poate cu excepția bicicletei...
În schimb, amintirile mele sunt pline de bucuriile simple, de zi cu zi, trăite lângă părinții mei. Îmi revine adesea în minte cu duioșie cum îmi răcorea tata ceaiul: deasupra chiuvetei sau afară, în pragul ușii, turna ceaiul fierbinte dintr-o cană în alta, de câteva ori.
Îmi amintesc cum stăteam amândoi pe treptele casei și el îmi curăța nuci verzi cu o răbdare admirabilă. Eu mâncam într-una, iar el abia dacă se îndura să guste câte un miez alb de nucă. Ca să am eu suficient.
Îmi amintesc cum ne plimbam cu trenul, cum mergeam împreună la patinoar sau la cofetărie. Și cum tata mă lăsa să iau și din prăjitura lui. Acum știu că lui nu îi plăceau anumite dulciuri, dar le comanda mereu pentru mine, știind că eram curioasă să le gust.
Îmi amintesc și că mama îmi aducea cele mai frumoase și parfumate portocale și desena împreună cu mine. Și că era mereu frumoasă, coafată, parfumată și niciodată obosită, nervoasă ori grăbită...
Îmi amintesc cum tata aduna toamna frunzele din grădină într-o grămadă mare, peste care îmi plăcea să mă arunc pe spate de nenumărate ori, râzând încântată.
Îmi amintesc cum le cântam părinților mei cocoțată pe un scaun (da, scena copilăriei mele), ținând în mână un spray în loc de microfon și ei mă aplaudau fericiți și-mi cereau bis-uri. 
Îmi amintesc cum refuza tata să guste din vreo bunătate pe care o primeam și din care aveam prea puțin, mințind că nu se dă în vânt după acel ceva. Și cum îmi cumpăra prăjitura Claudia și întotdeauna câte un sac plin cu mere golden.
Îmi amintesc că niciodată nu mi-a zis că nu are timp pentru mine. Sau că sunt prea mică pentru cine știe ce-aș fi dorit să fac sau să spun. Sau că nu merit ceva. Sau că alt copil este mai cuminte. Sau că nu o să reușesc ceva. Sau să nu visez la cai verzi pe pereți. Nu mi-a spus vreodată că a făcut eforturi ca să-mi cumpere ceva sau că a renunțat la ceva pentru mine, scoțându-mi ochii.
Mi-a spus, în schimb, că sunt cea mai importantă persoană din viața lui, dar că nu sunt mai presus de alți oameni, că toată lumea merită același respect și aceleași șanse.
M-a învățat să ofer mereu mai mult, mai bun și mai frumos decât primesc, nu resturi sau ceea ce nu-mi place ori nu-mi mai e de folos.
Mi-a explicat că e bine să nu-mi pese de traista altuia decât dacă este goală și eu o pot umple.

Pe părinții mei nu i-a învățat nimeni cum să crească un copil. Nu aveau cărți de parenting și nu frecventau cursuri de dezvoltare personală... Toată, absolut toată educația pe care am primit-o de la ei a venit în primul rând dintr-o gândire sănătoasă, din educația pe care, la rândul lor, o primiseră în familie și dintr-un profund bun simț. Învățăminte pe care și-au dorit să le transmită mai departe prin mine dar, mai ales, experiențe și lecții care au știut că mă vor ajuta în viață.
Da, ai mei mi-au oferit totul, dar acel tot de care am avut cu adevărat nevoie și care m-a construit în omul care am devenit ca adult. Ai mei m-au învățat cu iubire și prin exemplul pe care mi l-au dat că nu-mi trebuie anumite lucruri ca să mă simt valoroasă și că nu trebuie să arăt într-un fel anume ca să am încredere în mine și ca să mă simt frumoasă. Și pe lângă bunurile materiale pe care mi le-au oferit și care nu mi-au lipsit niciodată, mult mai de preț a fost faptul că au stat cu mine, lângă mine, mi-au dăruit experiențe de neuitat și m-au educat pas cu pas, îndrumându-mă cu înțelepciune, discreție și răbdare, învățându-mă cât de importante sunt în viața unui om respectul și omenia.
Când îmi amintesc de copilărie, nu lucrurile pe care le-am avut mă fac să fiu mândră de mine și fericită, ci timpul petrecut cu ai mei, bunătatea lor, corectitudinea lor, blândețea lor, dăruirea lor.
Poate că un părinte nu îi poate oferi toate bucuriile materiale copilului său, dar îl poate învăța, mereu cu iubire, cum să obțină totul, cum să aibă încredere în el și de ce este esențial să se iubească și să se respecte. Și astfel, cum să-și construiască o viață frumoasă, fericită și prosperă.

8 comentarii

  1. Părinții tăi, în special tatăl tău este motivul pentru care ești TU, Irina Binder cea specială și minunată! Eu nu îmi amintesc atât de multe...poate chestii mărunte...dar încerc să îi ofer copilului pe care acum îl cresc, momente unice, de memorat...pentru că așa trebuie să aibă un copil...❤

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Irina,

    Cuvintele tale sunt atât de însemnate pentru noi toti! Sunt niste mangaieri pentru sufletele noastre plapande si molipsite de fel si fel de lucruri. Exasperați de tumultul vieții, ca nici nu avem răbdarea necesară pentru a înțelege si veghea asupra unui gand bun, sau asupra noastră, nu doar citi. Cat isi ia un om sa se descopere cu adevărat? Putin sau chiar deloc, pentru ca cine mai pune pret pe sine cand poti pe alte catrafuse? E atât de benefica înțelegerea in sine si nimic altceva. Gândul tău bun mi-a bucurat sufletul, si iti multumesc pentru acest fapt, as vrea sa pot face la fel dar putinta nu e la mine, si nu mă desconsider sau o fac? Nu stiu, dar sunt sigura pe dragostea ce ti-o port si care dăinuie de odinioară la prima interactie cu "Fluturi" si pana acum. Sa ai un an prosper Irina, sunt nepoliticoasa dar sincer nu as vrea sa te imbatranesc, în a atașa doamna la numele tau asemeni ființei tale, sclipitoare. Ma impaciuieste foarte mult sa iti scriu si iti multumesc pentru aceasta onoare. Fi fericita, fi iubita, fi Tu. Te iubim muza si lumina ochilor noștri, precum a părinților tăi. Cu multă trudă și pasiune au făcut ceea ce au făcut si e de bun augur cu siguranta.
    A ta...
    Ingrid

    RăspundețiȘtergere
  3. Esential în aceasta viata, sunt valorile iubirii neconditionate, empatice, sacrificatoare, fara judecati/prejudecati si fara discriminare, imprimate, pastrate, dezvoltate, evoluate, exprimate, materializate în celula vie, în caracterele si simbolurile ADN ului nemodificat, nealterat dinafara fiintei de lucrurile materiale si aspectele aparente schimbatoare, trecatoare, muritoare, transmitând mai departe aceste valori nepieritoare, generatiilor (999)Noi, care vor forma "celula" de la baza oricarui sistem Pia viitoarei societati...FAMILIA INTEGRA.
    Zile senine magice, minunate, binecuvântate, cu bucurie, pace, fericire dragoste si muulta sanatate, alaturi de toti cei apropiati de Sufletul tau frumos, draga Irina !

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu știu că am fost un copil care a fost abandonat de părinți. Până la 22 de ani nu am știut cine mi-a dat viață. Nu mă victimizez. Nu știu cum e viata cu părinți până ce nu voi avea eu copii. Sunt adult, am terminat o facultate, lucrez in domeniul IT. Dumnezeu m-a binecuvântat peste măsură! ���� Va felicit pentru tot ce faceți!! Rog părinții să își asume aceasta responsabilitate de a-as creste copiii!! �� Nu cer mult, ci doar responsabilitate. Daca nu e dragoste, nimic nu e! (1 Corinteni 13).

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu imi amintesc ca in copilarie am locuit pe aceeasi strada cu tine.Cind primeai pachete din Germania ieseai cu bratele pline de dulciuri si le imparteai cu noi.Tatal tau iti dadea duminica bani de iesit in oras si ne adunai pe toti copiii de pe strada si ne cumparai inghetata la cornet si gogosi si ca tatal tau facea budinca din plicuri si ne chemai la tine in curte sa mincam.Imi amintesc ca ne lasai sa ne dam cu bicicleta ta pe cei care nu aveam bicicleta si tu fugeai pe langa noi.Iti multumesc pentru aceste amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu vreau sa îmi amintesc, consider ca nu a existat. Am copilărit odată cu fiul și fiica mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să trăieși acum copilăria pe care o meriți... nu este târziu. Te îmbrățișez!

      Ștergere
    2. Frumos. Asa imi amintesc si eu de ai mei. Sintem oameni norocosi ca i-am avut. Ma simt rusinata cind citesc traumele suferite de altii, cit le-a influentat restul vietii si sint extrem de recunoscatoare, as vrea sa-i ajut, imi dau seama ca uneori rautatea, invidia sint consecintele unei copilarii chinuite. Parintii mei si bunicii sint exact ca in amintirile dvs. Imi tin de cald cu tandrete si in ziua de azi cind au plecat toti dintre noi. Invataturile lor au ecouri inauntrul meu si au mers in pas cu mine peste mari si tari, m-au dojenit cu blindete cind firea-mi naravasa a calcat strimb si m-au intrebat "Ai uitat? I-ati o clipa de ragaz si aminteste-ti. Noi te iubim."

      Ștergere